de Georgiana Mihalcea
Cel mai amplu experiment social al ultimilor ani a început la mijlocul lui martie la Kanal D și este difuzat în fiecare sâmbătă şi duminică, de la ora 21:00, şi lunea, de la 20:00. Este vorba despre emisiunea „Insula de 1 milion” la cârma căreia se află nimeni altul decât îndrăgitul prezentator și comentator sportiv Cosmin Cernat. Nu este la prima provocare de acest gen din cariera sa, pentru că, în urmă cu câțiva ani a adus recorduri de audiență pentru același post tv cu trei sezoane de „Exatlon România”. Întors din nou în Republica Dominicană, însoțit și de familie, Cosmin a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în exclusivitate despre toate regulile acestei emisiuni, dar și despre alte detalii legate de viața sa. Am (re)descoperit o persoană care pune pasiune în toate proiectele sale, vorbește cu iubire despre familie și cu mult respect despre cei din jur.
„Fiecare concurent a primit câte o brățară în valoare de 20.000 de lei. Obiectivul fiecăruia este să adune cât mai multe brățări și să rămână în concurs”
- Cu toții am așteptat cu nerăbdare debutul celui mai interesant experiment social, „Insula de 1 milion”. Cum vă simțiți în ipostaza de prezentator al acestui proiect de mare anvergură?
- Mă bucur să fiu prezentatorul unui format de o asemenea anvergură, „Insula de 1 milion”, cel mai amplu experiment social televizat. E un reality de aventură, care aduce în fața publicului natura umană, cu bune și cu rele. Cu fiecare ediţie vedem cum evoluează concurenții în bătălia lor pentru o miză uriașă: 1 milion de lei! Emisiunea îi pune în situații în care aceștia trebuie să se adapteze, să relaţioneze, să lupte cu instinctele, cu propriii demoni, cu orgoliile lor și ale celorlalţi. Cred că foarte mulţi dintre telespectatori se regăsesc în poveștile de viață ale concurenților, precum și în evoluția lor. Am un sentiment bun, abia aștept ca toţi cei din faţa micilor ecrane să se bucure de un spectacol cu totul ieşit din comun.
- Ce ne puteți dezvălui din culisele emisiunii?
- Este vorba despre foarte multă muncă, despre responsabilitate și disciplină. Concurenții au venit pe insulă cu o energie extraordinară, a fost clar din primul moment în care au ajuns aici, în Republica Dominicană, că sunt fericiți să facă parte din acest supershow. Dar, pe măsură ce înaintăm în competiție, le este din ce în ce mai dificil și se vede asta și în reacțiile lor. Sunt alături de ei, știu că nu le e ușor să îndure capriciile naturii, să se lupte cu dorul de familie, cu lipsa confortului. Ce cred că este foarte important pentru evoluția lor: să fie autentici, să nu se mintă pe ei și pe cei din jur, măștile cad mereu, mai devreme sau mai târziu.
- Care sunt principalele reguli ale show-ului?
- În acest moment vă pot dezvălui că este o competiție individuală, chiar dacă cei 50 de concurenți s-au separat în trei tabere, în funcție de afinitățile fiecăruia și de ce a sperat că găsește în comunitatea aleasă. Fiecare concurent a primit la intrarea în concurs o brățară în valoare de 20.000 de lei. Toate brățările de pe insulă valorează 1.000.000 de lei. Obiectivul fiecăruia dintre concurenți este să adune cât mai multe brățări și să rămână în concurs. Vor trece prin probe foarte interesante, în urma cărora pot fi eliminați. Strategia fiecăruia este importantă, ei trebuie să fie capabili să își formeze alianțe, prietenii, care să îi țină în competiție. Vom asista cu toții la un adevărat experiment social.
- Ce nu au avut voie concurenții să aibă în bagaje la plecarea din țară?
- La plecarea din ţară a existat o listă a obiectelor interzise. Concurenții nu au avut voie să aducă în bagaje electronice, alimente, băuturi, baterii sau dispozitive care funcționează cu baterii, ceasuri, brichete sau dispozitive pentru foc etc.
„Pe durata unei zile, am momente în care stau singur cu mine, pentru că îmi face foarte bine”
- Nu sunteți prima dată în Dominicană la cârma unei emisiuni. Ce credeți că vă califică drept un redutabil „căpitan” al unui concurs de anduranță?
- Nu sunt prima oară în Republica Dominicană pentru un format de mare anvergură. Primul de o asemenea amploare a fost în urmă cu un sfert de secol, se numea „Ploaia de stele”, apoi am făcut multe formate și la TVR, și aici la Kanal D, ultimul fiind „Exatlon”. Ce mă califică drept „căpitan de echipă”, ca să spun așa, este experiența mea în televiziune, cea de intervievator, de comentator al probelor. Dincolo de experiența profesională și de dedicarea mea în proiect, contează mult și empatia și dorința mea de a le fi alături celor 50 de concurenți. Spectacolul naturii umane este fascinant.
- V-au lipsit aceste locuri după ce ați fost la Exatlon România?
- Da, mi-au lipsit foarte mult locurile de aici din Republica Dominicană, iubesc această zonă care este foarte aproape de cum a lăsat Dumnezeu lucrurile pe acest pământ. Iubesc oamenii de aici, sunt foarte buni, foarte darnici şi pot fi fericiți cu puțin, de la care am învățat foarte multe lucruri.
- Accentul cade mult pe prietenie în această nouă emisiune. Cât de valoroase sunt relațiile interumane pentru dumneavoastră?
- Am avut o perioadă în care am stat destul de mult timp eu cu mine, singur. Şi acum, pe durata unei zile, am momente în care stau singur, pentru că îmi face foarte bine, mă ajută să mă concentrez și să îmi prioritizez foarte bine ceea ce am de făcut. Dar fără relațiile înterumane nu pot trăi. Sunt un om normal, care are nevoie de oameni în jurul lui. Există mulți în jurul meu cu care interacționez și pe care îi preţuiesc și care, la rândul lor, mă prețuiesc.
„Joc tenis, merg la sală, alerg şi încerc să mănânc fără exagerare”
- Sunteți, în viața reală, animat de spiritul competiției?
- Am fost și sunt un tip competitiv, referindu-mă la sport, îl practic din pură plăcere. La tenis nu mai sunt disperat să câștig, pentru că nu joc într-un campionat. Dacă aș fi jucat într-o competiție națională sau inter-regională, da, nu exista decât varianta victoriei pentru mine, așa a fost întotdeauna pentru mine. Nu mi-a plăcut niciodată să pierd, am învățat să pierd.
- În prezent faceți un sport sau respectați anumite principii de viață sănătoase?
- Legat de sport, da, joc tenis, merg la sală, alerg. Cât despre principii de viață sănătoase, încerc să mănânc, fără exagerare, ceea ce mâncau părinții și bunicii mei. Mănânc orice. Cred în medici și, de fiecare dată când am o problemă legată de nutriție, vorbesc cu specialiști și așa sfătuiesc pe toată lumea să facă.
- Am înțeles că nu ați plecat singur în Republica Dominicană, ci însoțit de familie. Cum au primit cei dragi această veste?
- S-au bucurat! Și eu odată cu ei. Sunt aici cu soția mea, Mădălina, și cu băiatul nostru, Matei. Ayana, fiica noastră cea mare, a fost aici cu mine în proiectul anterior, dar de această dată nu poate să vină, are master și lucrează în sistemul bancar. Cea mică, Maya, este în clasa a IX-a la liceu și speră să poată veni în vacanță, în ultima parte a lunii aprilie.
- Cum credeți că va fi această schimbare pentru dinamica familiei?
- Ei bine, schimbarea aceasta aduce cu siguranță un val de aventură în viața noastră de familie. E o oportunitate minunată să ne conectăm cu o cultură și cu un mediu complet diferite. Dinamica va suferi, desigur, ajustări. În esență, ne va apropia și mai mult, ne bazăm unul pe altul în explorarea acestei noi etape a vieții noastre.
„Eu cred că am fost și sunt mai mult bunic decât tată”
- Aici, în România, care sunt activitățile preferate ale familiei Cernat?
- Familia noastră se bucură de multe activități în România, dar cred că plimbările lungi în natură sunt preferatele noastre. Iubim să explorăm peisajele frumoase, să ne relaxăm în mijlocul naturii și să ne conectăm cu frumusețea ei autentică.
- Unde ați petrecut ultima vacanță împreună și cu ce amintiri v-ați întors acasă?
- Cea mai recentă vacanță a fost în Munții Apuseni, în zona Sălciua. A fost minunat. Am vizitat Schitul Sub Piatra. E și o pensiune acolo cu același nume. Splendid, într-un singur cuvânt. Multă liniște, iar peisajele extraordinare. Fiecare amintire cu și despre familia noastră sunt foarte prețioase. Cu fiecare experiență, fie că mergem într-o mică vacanță, o escapadă de câteva zile în care evadăm din agitația orașului, ne simțim de fiecare dată cu adevărat conectați ca familie.
- Cum este Cosmin Cernat în ipostaza de tată?
- Am spus mereu că eu cred că am fost și sunt mai mult bunic decât tată. Cred foarte mult în prietenie, în respect și într-un lucru simplu: a fi lângă copiii tăi atunci când ei au nevoie și când nu au nevoie, când le este bine sau când eșuează sau greșesc. Dacă ei simt nevoia să împărtășească, și copiii mei împărtăşesc cu mine lucrurile astea, să îi ajuți, să te ajute, cum mă ajută pe mine copiii mei cu ce am nevoie. Cred că important este să petreci cât mai mult timp împreună cu copiii tăi, pentru a le crea amintiri frumoase, pentru acea conexiune de neînlocuit care ne îmbogățeşte și ne echilibrează.
„După 15 ani de relație mie îmi este dor de ea și ei de mine”
- Aveți o relație lungă și frumoasă cu soția dumneavoastră, Mădălina. Care este secretul fără de care magia n-ar fi fost posibilă?
- Eu nu cred în secrete ale vreunei relații, nu am crezut în viața mea. Am învățat să ne ascultăm unul pe celălalt. Esențial este că ne iubim, că suntem foarte buni prieteni, poate cei mai buni, știe că o iubesc necondiționat. După 15 ani de relație mie îmi este dor de ea și ei de mine. Ne facem timp și pentru momente în doi, este normal să existe și ele. Ea este o femeie extraordinară, din punctul meu de vedere cea mai minunată mamă din lume pe care eu am cunoscut-o. A fost răbdătoare, înțelegătoare cu mine, a fost lângă mine în cele mai dificile momente ale mele. A avut grijă și are în continuare de fetele noastre, noi așa le spunem, de Ayana și Maya, ca și cum ar fi copiii ei, ceea ce mi se pare admirabil.
- Cât de des aveți răgaz pentru momente în doi?
- Este important să ne facem timp pentru momente în doi, chiar și în mijlocul agitației zilnice, găsim mici momente pentru a ne bucura unul de compania celuilalt. Acum, de când suntem în Dominicană, prețuim momentele noastre împreună, pe terasa casei, dimineața, la cafea.
„În Canada, am luat-o de la zero. Am învăţat cum să zugrăvesc, cum să vopsesc, cum să montez faianța și parchetul”
- Ştiu că pentru o perioadă aţi emigrat în Canada. Cum v-aţi adaptat la noua viaţă şi ce v-a determinat să vă întoarceţi?
- În Canada, am pornit pe un drum nou. Mădălina, soția mea, e producător de televiziune, dar în Canada a fost nevoie să facă ceva diferit, a devenit instructor certificat de fitness. Am fost implicat acolo într-un proiect TV, inițial promițător, condus de un prieten apropiat, dar nu a avut succesul așteptat. Cu toate acestea, a fost relansat ulterior și acum este disponibil online și la televiziunile în mai multe țări. În Canada, am pornit o afacere în renovări și curățenie, m-au ajutat foarte mult românii de acolo. M-au îndrumat cum să zugrăvesc, cum să vopsesc, cum să montez faianța și parchetul. Practic, am luat-o de la zero, făcând ceva cu totul nou pentru mine. Nu a fost ușor și au contat enorm oamenii din jurul nostru. Când am decis să părăsesc România, aveam poziția de director de marketing la Federația Română de Lupte și eram consilier de imagine al fostului ministru Elisabeta Lipă. A fost un moment dificil când am luat hotărârea de a pleca în Canada. Adaptarea în Canada a fost, fără îndoială, o provocare. Cu toate acestea, am abordat această perioadă ca pe o aventură interesantă și am fost deschiși să învățăm și să ne adaptăm. Cu sprijinul reciproc și cu o atitudine pozitivă, am reușit să ne integrăm treptat și să ne simțim acasă într-un mediu nou și străin. Când a fost nevoie să învățăm lucruri noi, am învățat. Ne-am bucurat și de spijinul comunității de români de acolo, oameni extraordinari care au fost alături de mine la bine și la greu. Pentru mine, acolo dorul de casă a fost cel mai greu de suportat. Dar experiența canadiană a fost una cu totul specială, iar acum mi-e dor de prietenii de acolo. M-am întors în România pentru că îmi era foarte dor de țară și pentru că am fost chemat la Kanal D, pentru un proiect care se anunța cu totul deosebit: Exatlon.
- Cum v-a unit experiența trăită împreună în Canada?
- Experiența noastră în Canada a fost cu siguranță o perioadă deosebită în viața noastră. Am trecut prin provocări și momente de învățare împreună, iar acestea ne-au adus mai aproape unul de altul. În fața unor situații noi și neașteptate, am învățat să ne sprijinim reciproc și să ne adaptăm împreună, ceea ce ne-a consolidat legătura.
- Universul îi răsplătește, însă, pe cei curajoși. Pentru ce-i sunteți recunoscător Universului?
- Pentru ce-i sunt recunoscător Universului? În primul rând, pentru familia și prietenii noștri, care ne susțin și ne încurajează în fiecare zi. Sunt recunoscător pentru oportunitățile pe care le-am avut în viață, pentru că am avut șansa să învăț și să evoluez. Mai sunt recunoscător pentru sănătatea noastră și pentru fiecare moment de bucurie și împlinire pe care le aduce viața. Mai presus de toate, sunt recunoscător pentru fiecare zi în care avem ocazia să facem ceva bun pentru ceilalți.
- Dacă ar fi să stați la taifasuri 3 ceasuri cu cineva din trecutul dumneavoastră pe o insulă pustie (din Dominicană!), pe cine ați alege și de ce?
- Dacă s-ar putea, aș vrea să stau cu mama și cu tata...
„Uneori trebuie să pui capul în pământ, să înduri şi să mergi mai departe“
- Cu siguranță sunteți o persoană care a ieşit învingătoare în lupta cu multe dintre provocările vieții, unele apărute chiar în frageda copilărie. Cât de mult v-a schimbat pierderea mamei la doar 6 ani?
- În viață nu este despre a câștiga sau despre a pierde. Este, de fapt, nevoie de acceptare. Așa cum accepți și chiui de bucurie când primești ceva frumos în viața ta, la fel trebuie să accepţi să pui capul în pământ, să suferi, să înduri și să mergi mai departe. Viața nu e doar frumoasă. Viața este, cum ziceau bătrânii, și cu bune, și cu rele.
„Când eram mic visam să joc baschet în campionatul american“
- Ce visuri avea micuțul Cosmin pentru când va crește mare? Și cât de multe au devenit realitate?
- Când eram mic doream să joc baschet în NBA (campionatul american), era visul meu cel mai mare. Nu mi s-a îndeplinit și nu este nimic rău în asta. Mai visam să cunosc mari actori români, ceea ce mi s-a întâmplat. Visez cu ochii deschiși și acum la o sumedenie de lucruri despre care nu vorbesc aproape deloc, dar nicio clipă de când am venit pe acest pământ nu am încetat să visez. Un alt vis a fost acela de a-mi privi copiii jucându-se pe o plajă, lângă mare sau ocean, și s-a întâmplat acest lucru!