de Anca Lăpușneanu

Gemenele Suzana și Daciana Vlad, născute în Săliştea de Sus, judeţul Maramureş, în vârstă de 32 de ani, au muncit mult pentru a-și un nume în lumea artiștilor apreciați și respectați ai folclorului nostru. Pasiunea pentru muzică a fost insuflată de tatăl lor, care și-ar fi dorit să devină un artist cunoscut. Și-a împlinit visul prin prisma fiicelor lui care duc cu mândrie în lume autenticitatea portului popular și a muzicii tradiționale. Cine sunt aceste artiste sortite să fie de nedespărțit? Vă propunem să le cunoașteţi mai bine pe gemenele folclorului maramureşan, una blondă, Daciana, şi cealaltă brunetă, Suzana, care au ales să cânte împreună, reuşind să cucerească publicul cu măiestria talentului lor.

Daciana Vlad: „Dacă nu cântăm împreună, ne simţim incomplete“

- Cum a fost ziua în care ați susținut primul concert cu public?

- Să știți că primul nostru concert cu sute de persoane a fost chiar la vârsta de 7 ani, în localitatea noastră natală. Melodia pe care am cântat-o se numea „Pe la noi prin pomnișori” și avea un text mai... satiric care a adus multe zâmbete. Chiar dacă nu știam să cântăm după orchestră și am cântat a cappella, momentul nostru a fost unul tare apreciat. Știam că scena este locul care ne va aduce multe bucurii, împliniri și satisfacții. Nu ne-am înșelat, azi „gemenele folclorului maramureșean” horesc la lume cu drag și nu și-ar putea imagina viața altfel.

- De ce ați ales muzica populară și nu alt gen în vogă?

- Maramureşul este păstrătorul unei tradiţii străvechi şi nealterate și afirmăm cu tărie că suntem două persoane ataşate emoţional de plaiurile natale, iubim muzica și portul autohton ca pe ceva sfânt. Acest loc, este considerat de mulţi „sufletul satului tipic românesc”. Cu aşezările sale pitoreşti şi dealuri înverzite, acest ținut înseamnă viaţa la ţară. Vizitatorii acestor meleaguri au ocazia de a se întoarce în timp şi de a fi martori ai unor vremuri şi ai unei vieţi demult apuse. Această zonă a păstrat cu mare grijă cultura, tradiţiile şi stilul de viaţă al ţăranului din vremurile trecute și noi simțim că am fost alese să le ducem mai departe exact așa cum au fost ele lăsate. Deși am mai interpretat și alte genuri muzicale (muzică ușoară românească, machedonească, italiană, blues-uri), simțim că, interpretând muzică autentică, suntem noi.

„Avem costume și de peste 100 de ani, care au fost întreținute foarte bine și arată impecabil”

- De unde provin costumele voastre populare?

- Toate costumele noastre sunt adunate de la bătrânele din satele din Maramureș, cămășile fiind cusute chiar de ele, unele chiar de mamele sau bunicile lor. Avem unele și de peste 100 de ani, care au fost întreținute foarte bine și arată impecabil. Dar majoritatea au peste 40-60 de ani. Asta demonstrează că tot ce e autentic, simplu și firesc nu piere. Noi ne-am bucura ca următoarea generație să le prețuiască la fel de mult cum am făcut-o noi până acum.

- Ați învățat și voi acest meșteșug?

- Din păcate nu am reușit să învățăm acest meșteșug. Nu ne permite timpul și realizarea unei cămăși poate dura și luni întregi, dar ne bucurăm să vedem tineri care nu se îndepărtează de această îndeletnicire. În vremurile îndepărtate, femeile coseau cel mai mult în perioada iernii, fiindcă nu mai mergeau la lucrul câmpului. În momentul în care intra o vecină în casă, ele ascundeau modelul sub pernă pentru a nu fi preluat și de alte persoane și atunci fiecare își realiza modelul după propria imaginație. Când veneau Sărbătorile Pascale toate aveau costume noi și unicate etalându-le la horele din sat, la nunți, la biserică. Pentru țăranca româncă, portul popular era sfânt și a rămas sfânt!

„Frățiorul nostru este preot în Parohia Glod, Maramureș”

- La sat se păstrează credința vie. Care e relația voastră cu Dumnezeu?

- Venind dintr-o familie în care credința are un rol foarte important, obișnuim ca duminicile în care suntem libere, indiferent că suntem acasă în Maramureș, sau în orice alt loc, să mergem la Sfânta Liturghie. Asta făceam și când eram micuțe și acum și mai mult, deoarece frățiorul nostru din acest an este preot în Parohia Glod, Maramureș. Știm că nimic nu este întâmplător și Dumnezeu are planurile lui, așa cum pentru noi a ales să bucurăm sufletele celor care ne ascultă, prin cântece populare, prin pricesne (cântece bisericești), prin colinde, așa și pentru frățiorul nostru, părintele Andrei, a ales să aline inimile oamenilor prin sufletul lui bun, prin rugăciunile și slujbele pe care le face pentru credincioși, prin iubirea lui față de semeni. În timpul rugăciunii, ne adresăm lui Dumnezeu cu recunoștință pentru darurile pe care ni le-a oferit și pentru ghidarea și protecția Sa. Îl rugăm să ne ofere putere și înțelepciune în fața provocărilor vieții, sănătate și să ne călăuzească pe calea cea bună. Rugăciunea ne aduce pace și ne ajută să ne simțim conectate cu divinul. Când pleci la braț cu Dumnezeu, nimic nu este greu!

„Am refăcut casa părintească, păstrând toate obiectele din lemn realizate de tata, pentru a-l simți mai aproape de noi”

- Locuiţi tot în casa părintească?

- Da. Casa a fost construită de tatăl nostru, când el avea douăzeci și ceva de ani, după posibilitatea acelor vremuri. Deși e cu etaj, când eram mici locuiam toți cinci într-o cameră. Era foarte greu să o încălzești integral folosind doar o sobă cu lemne. Nu am avut utilitățile de la oraș: un duș, o bucătărie spațioasă și alte necesități. Așa că acum am transformat-o exact așa cum o visam în copilărie. E refăcută aproape de la zero. Pe tata l-am pierdut când noi aveam 18 ani, iar în ultimii ani de viață și-a reluat o pasiune mai veche, aceea de a sculpta. Am păstrat toate obiectele din lemn realizate de el. Spre exemplu, o poartă mică sculptată de tati și o biserică din lemn în miniatură, situată în fața casei, unde noi mergeam în copilărie la slujbă. Toate obiectele lui au rămas în casă, multe fiind în miniatură: război de țesut, fus cu țurgălău, diferite portrete ale scriitorilor români, am păstrat și draperiile care sunt realizate tot de el. Nu am vrut să renunțăm la ele pentru a-l simți mai aproape de noi, așa că ne-am gândit să-i dăm casei o notă tradițional-modernă. Este căsuța în care ne simțim ACASĂ, lângă mama noastră. Cum spunea Ioan Slavici: „Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia ci liniştea colibei tale te face fericit”.

Suzana Vlad: „O parte dintre melodiile pe care le cântăm sunt compuse de tatăl nostru“

- Cum ați reușit să vă faceți remarcate și cunoscute publicului?

- Prin faptul că în folclorul maramureșean nu au mai existat gemeni până la noi, ne-a adus un mare plus. Această unicitate a deschis multe porți sufletești și a stârnit interesul multor persoane care azi ne prețuiesc și ne iubesc. Am participat la diferite concursuri și evenimente locale pentru a ne expune talentul. Cu timpul am folosit și platformele online, locul în care oamenii pot viziona și asculta fiecare proiect muzical pe care îl lansăm. Am colaborat cu artiști din generația de aur, cum ar fi Frații Florea din Maramureș, Laurențiu Cazan care a orchestrat o melodie compusă de mine. Am lansat până în prezent șapte materiale discografice de muzică populară și colinde. Am organizat evenimente, printre care două concerte mari la Cluj-Napoca, cu invitați din mai multe zone.

- Cum a fost colaborarea cu artistul Laurenţiu Cazan?

- Am legat o strânsă prietenie cu Laurențiu Cazan în urmă cu șase ani. Primul proiect muzical pe care l-am realizat împreună a fost o colindă. Noi am crescut cu muzica lui, deoarece tatăl nostru îl aprecia foarte mult și în casa noastră mai mereu se auzeau acordurile lui încântătoare. Este un om special, o adevărată valoare pentru țara noastră, este un exemplu pentru această generațiae și ne simțim binecuvântate să îl avem ca prieten. Anul trecut ne-a ajutat cu orchestrația la cântecul „Vino, iubire”, pe care l-am dedicat frățiorului și cumnatei noastre. A fost compus pentru dansul mirilor. Sperăm să mai urmeze și alte piese în colaborare cu Laurențiu. Iubim mult muzica lui și el o iubește foarte mult pe a noastră. Foarte rar întâlnim artiști din generația de aur, care să încurajeze tinerii, care sunt de acord să colaboreze cu ei și care le dau sfaturi. Laurențiu este unul dintre ei și noi îi mulțumim pentru tot ceea ce este!

„I-am dăruit mamei un cântec intitulat «Hore pentru mama» și am rugat-o să joace rolul principal în videoclip”

- Care a fost relația cu mama voastră, după plecarea în Ceruri a tatălui?

- Mama noastră, de-a lungul acestor ani, a fost și mamă și tată. Ea a ales să nu se mai căsătorească, universul ei devenind doar noi. După aproape doi ani de la tragedie, am reușit să lansăm primul nostru album discografic, pe care l-am dedicat tatălui nostru. O parte dintre cântece erau compuse chiar de el, doar că, din păcate, nu a mai reușit să vadă acest vis împlinit.

- Care a fost cea mai emoționantă și frumoasă surpriză pe care ați făcut-o mamei voastre?

- Mama este omul care se bucură de gesturile mici, de un zâmbet și de o floare și de-o îmbrățișare. Ne aducem aminte cu drag că acum patru ani i-am dăruit un cântec intitulat „Hore pentru mama” și am rugat-o să joace rolul principal în videoclip. Ea, fiind o persoană mai emotivă, a ezitat la început, dar a acceptat, în cele din urmă. Atât pentru noi, cât și pentru ea, va rămâne cea mai frumoasă amintire de familie.

- Cum simțiți legătura specială dintre voi?

- Suntem recunoscătoare că avem această legătură puternică ca surori gemene. Este ca și cum am avea propriul nostru limbaj secret. Când una dintre noi simte că nu mai poate, cealaltă o îmbărbătează. Ne susținem reciproc în momentele dificile și ne încurajăm să nu renunțăm. De asemenea, ne motivăm prin exemple și prin împărtășirea experiențelor noastre personale. Suntem mereu acolo una pentru cealaltă și ne susținem în tot ceea ce facem.

„Scriu şi poezie și am în plan să lansez un volum. Daciana își mai exprimă trăirile prin pictură”

- Care sunt pasiunile voastre, în timpul liber?

- Nu prea avem timp liber, deoarece activitatea noastră artistică ne ține mereu ocupate. Când nu avem evenimente, pregătim noi proiecte, intrând în studio pentru înregistrări. Una dintre pasiunile noastre este cea de a călători. Ne place să citim, pentru noi cititul este un mod de a ne relaxa. Eu, pe lângă repertoriul pe care îl compun de mai bine de 10 ani, scriu și poezie și am în plan ca pe viitor să lansez un volum. Daciana își mai exprimă trăirile prin pictură. A moștenit acest talent de la tatăl nostru, fie iertat și de la sora tatălui nostru, Ioana Șimon, ea fiind artist plastic. În ultima vreme nu a avut foarte mult timp pentru această pasiune, deoarece a lucrat intens la lucrarea de doctorat care se bazează pe o cercetare mai complexă, având ca subiect principal Cimitirul Vesel de la Săpânța, reuşind să o finalizeze anul trecut.

- Vă pasionează grădinăritul, creșterea animalelor?

- Pe vremuri, din curtea unui țăran erau nelipsite animalele. Mulți ani am avut și noi în curtea noastră găini, rațe, porci, vacă, dar, după decesul tatălui nostru, încet, încet am renunțat la animale, deoarece când pleacă o mână de lucru bărbătească, viața devine mai grea. Așa că am decis să păstrăm doar câteva găini și un porc, iar cu trecerea anilor am renunțat și la acestea, noi schimbându-ne stilul de viață. Am decis să nu mai mâncăm carne deloc din mai multe motive și din acel moment singurele animăluțe care locuiesc în curtea noastră sunt câteva pisicuțe care înveselesc casa.

„Ne place să ne îmbrăcăm la fel”

- Am observat că obișnuiți să vă îmbrăcați relativ la fel…

- Da, până la vârsta de 14 ani părinților noștri le plăcea să ne îmbrace la fel. Perioada liceului a venit cu o schimbare în alegerea ținutelor. Fiind vârsta teribilismului, fiecare alegea haina cu care se simțea mai bine, în funcție de stare. De vreo cinci ani încoace, am reluat obiceiul de a ne îmbrăca la fel. Preferăm să mergem împreună la cumpărături și să ne consultăm și din acest punct de vedere. Cu toate că avem păreri diferite, de multe ori Daciana se lasă pe mâna mea, atunci când alegem ținutele.

- Care dintre voi două credeți că v-a face nunta prima și de ce?

- Mai mereu glumeam că vom face nunta în același timp, dar momentan a rămas la nivel de glumă. Nu se știe niciodată. Pentru nici una dintre noi încă nu se anunță un astfel de eveniment, dar suntem convinse că va veni la momentul potrivit și de ce nu, poate chiar vom face nunta în aceeași zi. Dumnezeu a avut alte planuri pentru noi până acum, dar suntem convinse că tot El va alege și clipa în care ne vom întemeia o familie. Lăsăm lucrurile în voia Lui, credem cu tărie că ne pregătește un drum frumos.