de Cristina Tache
- Peste 60 de filme, 40 de piese de teatru, o viaţă boemă şi un talent de geniu
Actorul Gheorghe Dinică s-a stins din viaţă marţi, 10 noiembrie a.c., la vârsta de 75 de ani, în urma unei infecţii severe, ce i-a afectat mai multe organe vitale. Actorul a fost operat în cursul serii de luni, 9 noiembrie, însă starea sa s-a agravat după intervenţie, decedând în urma unui stop cardiac. La 22 octombrie, actorul fusese internat la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului Floreasca, din Capitală, prezentând o septicemie în fază avansată, ce i-a afectat inima, plămânii şi creierul.
„Vino la institut să te fac actor”
Gheorghe Dinică s-a născut la 1 ianuarie 1934, într-o mahala din Bucureşti. Maestrul povestea amuzat: „M-am născut în 1933, în ziua de Crăciun, dar nu era nimeni la Primărie, toţi chefuiau şi m-au declarat abia la 1 ianuarie 1934”. A fost un copil liber şi curios, „mai degrabă crescut pe stradă, de prieteni, decât de familie”. De mic a fost nevoit să munceaacă pentru a se întreţine, dar viaţa i-a dăruit un mare talent ce l-a transformat într-un geniu al filmului şi teatrului românesc. Cariera lui Gheorghe Dinică a început cu un rol în teatrul de amatori al Poştei Române, unde a fost remarcat de Dina Cocea, care i-a spus: „Vino la institut să te fac actor”. În 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti. Despre primul său rol, maestrul îşi amintea cu emoţie: „Eu interpretam rolul locotenentului Stămătescu din piesa «Titanic-vals» de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmpla cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală. Acelea au fost primele din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea”.
„Când văd că oamenii mă apreciază mă simt răsplătit din plin”
Aşa începea cariera unuia dintre cei mai mari actori pe care i-a avut România. Au urmat apoi roluri excepţional jucate în peste 40 de piese de teatru şi în peste 60 de filme, dintre care amintim: „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), „Cu mâinile curate” (1972), „Un comisar acuză” (1975), Osânda (1976), „Revanşa” (1978), „Filantropica” (2001), „Magnatul” (2004), „Orient Express” (2004), „Supravieţuitorul” (2008). Replicile lui Gheorghe Dinică din filme, multe dintre ele în regia lui Sergiu Nicolescu, au devenit celebre. Cine nu a rostit măcar o dată: „Nu trage, dom’ Semaca, sunt eu Lăscărică”?! Activitatea maestrului Dinică a fost încununată cu Premiul de Excelenţă al Uniunii Teatrale din România (UNITER), primit în 1999, şi cu Titlul de Doctor Honoris Causa, din partea Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC). Despre meseria de actor, maestrul Dinică spunea în urmă cu ceva timp: „Asta este misiunea mea. Pentru mine nu este nicio greutate, pentru că tot ce am făcut de-a lungul vieţii a fost din dragoste pentru profesie şi pentru oameni. Şi acum, când văd că oamenii mă apreciază, mă simt răsplătit din plin”.
„...Măturător de praf de stele”
În 2002 a jucat rolul unui ţigan în filmul „Turnul din Pisa”, descoperindu-şi astfel darul de a cânta. „Din tinereţe îi ascultam pe marii noştri lăutari şi m-am îndrăgostit de muzică”. Inspirat de cântecele Mariei Tănase, maestrul Dinică a înregistrat melodii de petrecere pe albume la care a colaborat cu bunii săi prieteni Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. Actorul spunea despre cântecele pe care le interpreta că „vin din inimă”, însă dintre toate, cele mai dragi sufletului său au fost: „O strângere de inimă” şi „Sunt vagabondul vieţii mele”. A lansat patru albume, două dintre ele în 2003 („Cântece de Petrecere” şi „Cântece de petrecere 2”), al treilea în 2004, intitulat „Romanţe”. În 2006 a scos ultimul album - „Parol că te iubesc”.
„Dragostea nu are vârstă”
Gheorghe Dinică a fost un boem modern, iubitor de tot ce însemna frumos pe lumea aceasta. După ce a trăit întreaga viaţă ca un celibatar convins, la 62 de ani, actorul şi-a unit destinul cu cel al Gabrielei Georgeta. Cei doi s-au căsătorit în 1996. „Dragostea nu are vârstă, indiferent că este în primăvara anilor sau a toamnei, ea răbufneşte şi îşi cere drepturile. Pot spune că sunt un tânăr căsătorit, doar ca ani de căsnicie. Gabi e o femeie care are o relaţie clară cu viaţa şi care a făcut ordine în dezordinea existenţei mele”, afirma actorul pe site-ul său despre soţia sa, Gabriela.
Zbor frânt
În ultimii ani, Gheorghe Dinică a jucat pe scena Teatrului Naţional, în „Take, Ianke şi Cadâr”, iar în urmă cu doi ani, maestrul a intrat în echipa de actori de la Acasă TV, interpretându-l pe bulibaşa Aurică Fieraru în serialele „Inimă de ţigan” şi „Regina”. În momentul internării juca în serialul românesc de epocă „Aniela”, unde întruchipa rolul lui Grigorie Vulturesco, un general în rezervă şi erou al României de la începutul secolului al XX-lea.
Maestrul va fi înmormântat vineri, 13 noiembrie, în Cimitirul Bellu, unde o alee îi va purta numele. Dumnezeu să-l odihnească în ceruri înalte!
„Mi-a fost mai mult decât un prieten. Trebuia să joace în filmul «Poker», dar s-a îmbolnăvit. M-am temut în aceste două săptămâni că va pleca şi el acolo unde s-au dus Amza, Toma, Iordache... Dar, până la urmă, plecăm cu toţii...” (Sergiu Nicolaescu)
„De ziua lui Marin Moraru am făcut petrecerea la mine, la Perla. Dinică trebuia să plece la teatru şi m-am dus la el la masă şi i-am cântat «La cârciuma din cartier». A mai stat, a început şi el să cânte şi am mers amândoi la mesele oamenilor. Am făcut atunci 10-15 milioane de lei din ce ne-a dat lumea” (Nelu Ploieşteanu)
„Mai mult de 50 de ani din viaţa mea i-am petrecut cu Dinică. A fost coleg de clasă cu mine şi eram atât de buni prieteni încât ne confunda lumea, ba pe mine mă strigau Dinică, ba pe el Moraru. Acum a murit fratele meu de suflet şi, o dată cu el, o parte din mine” (Marin Moraru)
„Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întâmpla cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală. Acelea au fost primele din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea” (Gheorghe Dinică)