de Georgiana Mihalcea
Când a terminat de cântat la audițiile pentru „Românii au talent” 2024, Andra a plâns de emoție și a apăsat Golden Buzz-ul, spunând despre Ana Nuță că este înzestrată cu un mare har de la Dumnezeu. Și, într-adevăr așa este. Tânăra de 21 de ani, favorita multora dintre fanii emisiunii, cântă de la vârsta grădiniței și iubește mai presus de orice muzica bisericească. Am stat de vorbă de curând cu ocupanta locului al doilea de la celebrul show de talente și i-am aflat întreaga poveste. Acum putem spune că nu ne-a cucerit doar cu vocea sa, ci și cu frumusețea sufletească, cu bunătatea și spriritualitatea cu totul aparte.
„Interpretând «Sara pe deal» în finală, am ajutat ascultătorii să se simtă mai conectați cu tradițiile și identitatea lor culturală”
- În inimile multor fani ai emisiunii „Românii au talent” ai fost pe locul 1 și te felicităm pentru această performanță! Ce înseamnă pentru tine această „medalie de argint”?
- Cel mai de preț lucru pentru mine, după această emisiune-concurs, au fost inimile oamenilor pe care le-am câștigat. De aceea, mă bucur enorm pentru că visul meu dintotdeauna acesta a fost: să împărtășesc cu cei din jurul meu emoția, trăirile și talentul pe care mi Le-a dat Dumnezeu. Am ajuns foarte departe cu ajutorul celor care mă iubesc și pentru care voi fi mereu locul 1. Consider că toți cei care m-au susținut în această etapă foarte importantă a vieții mele, vor dori în continuare să vină la concerte, să mă audă cântând, să se bucure și să se delecteze prin muzica pe care le-o împărtășesc.
- Eminescu, dacă ar fi fost în sală, s-ar fi ridicat în picioare la interpretarea piesei „Sara pe deal”. De ce ai ales această melodie?
- Mama, când eram mică, îmi cânta această piesă și mi-a rămas în suflet. De aceea, am considerat că multe persoane se pot identifica cu mine, retrăindu-și copilăria. De asemenea, am considerat că „Sara pe deal” este una dintre cele mai frumoase și evocatoare poezii ale lui Mihai Eminescu. Pentru mulți români, opera lui Eminescu reprezintă o parte esențială a patrimoniului cultural național. Interpretând această poezie, pot ajuta ascultătorii să se simtă mai conectați cu tradițiile și identitatea lor culturală. De altfel, consider că alegerea mea promovează literatura și poezia clasică românească.
„În ziua finalei am împlinit 21 de ani și am avut parte de cea mai frumoasă zi de naștere de până acum”
- Dezamăgire sau impuls după acest rezultat?
- Cu siguranță că este un premiu major pentru mine și consider că am reușit să ajung la o performanță foarte mare. Însă este și un impuls puternic de a aspira spre și mai bine. Chiar în ziua finalei am împlinit 21 de ani și am avut parte de cea mai frumoasă zi de naștere de până acum. Știu că sunt mii de copii talentaţi care și-ar fi dorit să fie acolo, așadar nu pot decât să Îi mulțumesc lui Dumnezeu și celor care mi-au fost alături.
- Cum a fost a doua zi din viața ta, după marea finală?
- Nu am reușit să dorm toată noaptea, pur și simplu mi-am amintit fiecare secundă petrecută pe scenă. Apoi, am vorbit, am plâns cu cei care m-au sunat și mi-au trimis poze din timpul live-ului, plângând și trăind fiecare cuvânt împreună cu mine. Am rămas profund impresionată să văd că nu sunt singură, ci atâtea suflete s-au regăsit prin mine și m-au sprijinit sincer. De-abia așteptam să ajung acasă, să îi strâng în brațe pe cei dragi și să le mulțumesc tuturor. Știu că, poate, nu am reușit să răspund fiecăruia în parte, dar cu sufletul mă rog la Dumnezeu să le întoarcă această bunătate tuturor.
„De mică am cântat în Biserică, la strană”
- Cum ți-a venit ideea de a te înscrie la acest show tv?
- Am simțit o chemare! Seara nu reușeam să pun capul pe pernă până când nu acceptam gândul acesta insistent de a încerca ceva mai mult. De asemenea, oamenii de la Biserică veneau după slujbă și mă îndemnau să particip la „Românii au talent” ca să mă vadă o țară întreagă și să simtă ceea ce simțeau ei în Biserică. Așa că, am prins mult curaj și am venit la preselecții să cânt operă, pentru că îmi doream foarte mult să îmi deschid un drum și pe această latură.
- Când a început micuța Ana să cânte în fața unui public?
- De mică, pot spune că de pe la 5-7 ani, am cântat în Biserică, la strană. Primordial pentru mine, întotdeauna, a fost să Îi cânt lui Dumnezeu. Iar oamenii au simțit dedicarea și dragostea, înflăcărarea cu care I-am cântat. De aceea, oamenii care m-au ascultat nu m-au făcut niciodată să am emoții „lumești”. Emoția mea a fost mereu: „Doamne, cum să fac să-Ți cânt Ție mai frumos?” și mai apoi, inevitabil, și celor care veneau să se roage împreună cu mine.
- Cum ai reușit atât de mică să te apropii de biserică?
- Mama mea este o persoană foarte credincioasă și mi-a insuflat aceste valori creștine. Chiar dacă tatăl meu este în Ceruri, simt și cred cu tărie că Biserica ne-a adus cea mai mare liniște și regăsire sufletească.
„Inițial, mama și-a dorit să devin învățătoare”
- Ce visa mama ta pentru tine?
- Inițial și-a dorit să îi urmez vocația de a fi învățătoare. Astfel, primii ani de liceu i-am făcut la Liceul Pedagogic. Însă, în cele din urmă, mi-a văzut dorința și faptul că mereu cântam și îmi plăcea foarte mult, așa că mi-a acceptat decizia de a mă transfera la Liceul de Artă pentru a învăța tehnica vocală și a aprofunda mai bine tainele muzicii. Din păcate, a venit pandemia și nu am reușit să progresez atât de mult.
- Cum ai ajuns să cânți muzică bizantină?
- Muzica bizantină a fost prima muzică pe care am învățat-o. Mi-a plăcut enorm și am crescut cu ea pentru că, aproape zilnic, cântam în strana bisericii. În fiecare zi, veneam acasă nerăbdătoare, deschideam cartea și buchiseam notele, deși sunt diferite față de muzica clasică, se numesc neume, inclusiv scările muzicale sunt diferite. De atunci am fost pasionată și încă sunt. Probabil că, dacă ar fi trebuit să mă apuc acum să o învăț, mi s-ar părea foarte dificilă, dar, crescând cu ea, o iubesc din tot sufletul și simt că mă reprezintă.
- Spuneai că aceasta este „muzica îngerilor”. Crezi că Dumnezeu a ales pentru tine acest drum?
- Clar, da! Dar a văzut și zbaterea și dorința mea de a face aceasta. Atunci când iubești ceva, ești în stare să te zbați și să încerci să ajungi acolo unde îți doreşti. Cred că Dumnezeu, dacă mi-a dăruit acest har, mă va și ajuta să îmi îndeplinesc visurile și să fructific talentul.
- Ce alte genuri muzicale ai mai cântat?
- Doar muzica bizantină și operă.
„Grupul psaltic «Sfânta Muceniță Tatiana» l-am fondat când aveam 19 ani, iar Grupul de copii, când eram în clasa a IX-a”
- Unde studiezi în prezent?
- La Facultatea de Litere din Craiova, departamentul de Arte și Media, secțiile de Interpretare canto și Muzică.
- La doar 20 de ani ai fondat și dirijat Grupul psaltic „Sfânta Muceniță Tatiana” al Catedralei Mitropolitane din Craiova, precum și grupul de copii „Îngerașii”. Cum te îm- plinesc toate aceste activități?
- Grupul psaltic „Sfânta Muceniță Tatiana” l-am fondat când aveam 19 ani, iar Grupul de copii, când eram în clasa a IX-a. Întotdeauna mi-am dorit să împărtășesc și celorlalți bucuriile mele. Altfel trăiești emoția și altfel te împlinesc toate momentele fericite după un spectacol, după o cântare, după o slujbă, când suntem mai mulți, când știm că am muncit și ne-a ieșit bine, așa cum ne-am dorit. Mă împlinește să văd alte suflete lângă mine că se bucură, că le strălucesc chipurile, că mă îmbrățișează și îmi spun „Mulțumesc!”. Uneori e atât de mare împlinirea sufletească, încât simt că aș face orice pentru a progresa ca grupuri, să avem rezultate și să ne iubească oamenii, să oferim ceva bun și frumos omenirii.
- Ce premii ai obținut până acum la concursurile și festivalurile la care ai participat?
- Am câștigat Marele Premiu la Festivalul Internațional de muzică psaltică de la Iași, în 2022, Premiul I „Stela Maris”, interpretare Canto - Constanța, în 2023, și Premiul I la Concursul Internațional de Arte, Canto - Cluj, în 2023.
„Mi-aș dori foarte mult să organizez propriul meu concert, chiar la Sala Palatului”
- De la „fata de la strană” ai ajuns pe marea scenă a Sălii Palatului la finalul lui aprilie. Cum ai descrie această experiență?
- Această experiență m-a învățat ce înseamnă să fii bun. Este una dintre cele mai mari săli din România și nu cred că mi-aș fi imaginat să cânt vreodată acolo. Însă, părintele Mihail Bucă, dirijorul grupului Tronos al Patriarhiei Române, și preotul Vasile Ioana mi-au demonstrat ce înseamnă să fii bun cu un copil aflat la începutul drumului. Ei m-au chemat la cel mai mare concert de muzică psaltică din țară, la care au participat cei mai buni cântăreți pe plan internațional ai muzicii bizantine. Am avut emoții să cânt în fața a 5.000 de oameni, a fost sold-out şi am simțit că le-a plăcut foarte mult de mine. S-au ridicat să mă aplaude în picioare, ceea ce m-a făcut să simt că Dumnezeu cu adevărat va avea un plan mare cu mine!
- Ce „uși” simți că ți se vor deschide după participarea la emisiunea „Românii au talent”?
- Mi-aș dori foarte mult să organizez propriul meu concert, chiar la Sala Palatului, dacă va fi posibil. Mereu mi-am dorit să cânt într-un concert mare, cu orchestră și să vină mulți oameni. Sunt sigură că vor fi și alte deschideri pe parcurs de la oamenii care mă îndrăgesc.
„Dacă aș putea, aș cânta în fiecare zi nonstop, fără să răgușesc vreodată”
- Ai o personalitate cu totul aparte și se simte asta prin simpla ta apariție. Ce-ți bucură inima cu adevărat în viața ta de zi cu zi?
- Mă bucură mult să trăiesc într-o bună comuniune și unitate cu cei din jurul meu. Iubesc să cânt la Biserică în continuare și să văd că oamenii se roagă în timp ce eu cânt. Mă bucură să văd că oamenii se apropie de mine și vor să le cânt, că își doresc să le aduc bucurie. De asemenea, puterea mi-o iau și din natură. Îmi plac mult ieșirile, plimbările și călătoriile. Dacă aș putea, aş cânta în fiecare zi nonstop, fără să răgușesc vreodată!
- Dacă ar fi să alegi un singur vis pe care ai vrea să-l trăiești aievea, care ar fi acela?
- Mi-aș dori să ajut mai mult oamenii, să pot face ceva pentru cei bolnavi. Nu doar să le cânt, ci să îi ajut și material. Să îi pot ajuta pe copiii bolnavi de cancer și, dacă s-ar putea, să se vindece cu toții și să se bucure de viață. Nu mi-aș mai dori nimic altceva! Sunt recunoscătoare pentru tot ce am și aș vrea doar să ofer.
„Am câteva experienţe frumoase de la mănăstire, care m-au făcut să văd puţin altfel lumea şi pe mine“
- O vreme ai stat la o mănăstire de maici din zona Sibiului. Ce te-a împins să iei o asemenea decizie? În timpul acesta ai avut răgazul să scrii o carte, dă-ne mai multe detalii despre ea, te rugăm!
- Cartea pe care am scris-o „O altfel de lume. Călătorie în universul interior”, nu este doar despre mănăstire. Într-adevăr, mi-am petrecut unele perioade din vacanțe în mănăstire și am povestit câteva experiențe frumoase de acolo, care pe mine m-au făcut să văd puțin altfel lumea și, în primul rând, pe mine. Cumva eu am văzut două lumi diferite: lumea în care ne zbatem cu toții și în care încercăm să ne găsim rostul, să muncim și să intrăm într-un ritm social, și lumea mea interioară, în care mă zbat să-mi împlinesc sufletul meu, să îi găsesc liniștea și pacea, ceea ce iubește el să facă și îl împlinește, nu ceea ce se impune. Iar pe această cale m-a pus Dumnezeu. Am fost neliniștită până când mi-am găsit împlinirea prin muzică. La mănăstire am cântat cu mare drag la slujbele de peste noapte, unde am trăit stări diverse pe care le-am exprimat în această carte.
„Golden Buzz-ul primit cred că a fost recunoaşterea acestei bucurii nespuse de a fi acolo“
- Ai fost Golden Buzz-ul Andrei, care a spus despre tine că i-ai trezit în suflet o emoție aparte, cum este să fii pe scenă și să trăiești un astfel de moment?
- Incredulitatea mi-a inundat mintea, fiind un moment de necrezut, un vis devenit realitate. Am avut extrem de mari emoții, dar a fost ceva neașteptat! Atunci când am pășit pe scenă, parcă mă simțeam acasă, eram mult mai relaxată dintr-o dată și mă simțeam foarte bine. Cred că Andra a simțit căldura, dragostea și puritatea cu care am venit acolo. Cred că s-a regăsit în ceea ce a văzut în fața ochilor: un copil simplu, care a crescut în Biserică, a primit un talent și a venit aici să și-l dezvăluie în fața lumii. Am o plăcere extraordinară de a cânta, iar Golden Buzz-ul primit cred că a fost recunoașterea acestei bucurii nespuse de a fi acolo. Recunoașterea faptului că mai presus de orice, emoția a ajuns la cei care m-au ascultat și sufletul meu și-a îndeplinit misiunea - aceea de a se descoperi tuturor fără temeri sau ezitări. Consider că, în muzică, și în orice ai face, emoția și ceea ce reușești să aduci auditoriului face diferența. Știu că a fost doar începutul și am foarte mult de muncit de acum înainte. Însă, în asta constă darul primit de Sus - trăirea profundă a oricărei piese pe care aș cânta-o și exteriorizarea emoției.