de Cristina Tache
- La 5 decembrie 1791 s-a stins cel mai mare şi mai prolific compozitor al tuturor timpurilor
Sunt mulţi cei care tind către culmile cele mai înalte, dar puţini reuşesc să le şi atingă. În muzica clasică, Wolfgang Amadeus Mozart este cel care a urcat pe vârfurile cele mai semeţe ale artei. Copilul care uimea o întreagă Europă cu geniul său în anii 1700 a devenit mai târziu cunoscut lumii întregi drept cel mai mare compozitor din toate timpurile. Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756, într-o familie în care muzica era omniprezentă. Până la finalul vieţii, Wolfgang a terminat 600 de compoziţii pentru muzică simfonică, muzică de cameră, de pian, operă şi cor.
A compus înainte să ştie să scrie
De la vârsta de 4 ani, Mozart, pe numele său întreg Joannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus, a început să ia lecţii de muzică de la tatăl său. S-a dovedit a fi un copil precoce, cu sclipiri de geniu de la o vârstă foarte fragedă. Înainte de a împlini vârsta de 5 ani şi de a învăţa să scrie, Mozart a compus câteva lucrări simple. Tatăl său, un muzician recunoscut la acea vreme, observând îndeletnicirile fiului, a realizat că este martorul unor lucruri extraordinare. Astfel, el a aranjat ca micuţul geniu să cânte la Universitatea din Salzburg în 1761. În anii următori, Wolfgang şi sora sa, care era la fel de talentată, au susţinut concerte în nenumărate oraşe europene, la marile Curţi Regale. În Noaptea de Anul Nou din 1764, fraţii au cântat Regelui Louis al XV-lea la Versailles.
Turneu european la numai 5 ani!
Cariera lui Mozart a fost strâns legată de Viena. La doar 6 ani a cântat pentru Curtea Regală Austriacă, în Sala Oglinzilor de la Castelul Shönnbrunn, încântând-o pe Împărăteasa Maria Theresa şi pe restul familiei imperiale cu talentul şi cu vitalitatea sa. În turneul european pe care l-a început la vârsta de 5 ani (!) şi care a durat nouă ani, Mozart s-a afirmat nu doar ca un interpret excepţional, ci şi ca un compozitor desăvârşit. În 1765, primele sale sonate au fost publicate la Paris.
Viena, oraşul iubirii
În 1779, Mozart era angajat la Curtea Regală, unde cânta la orgă. Era însă mereu nemulţumit, iar într-un final a fost concediat. Astfel, la vârsta de 25 de ani, marele compozitor se stabileşte la Viena. Primele luni şi le-a petrecut într-o pensiune, unde a cunoscut-o pe cea care avea să-i devină soţie: Konstanze Weber, fiica proprietarului casei. Succesul operei „Răpirea din Serai” i-a oferit sprijinul financiar de care avea nevoie pentru a o lua de soţie pe Konstanze. Cei doi s-au căsătorit în 1782, la Catedrala „Sfântul Ştefan”, din Viena. Doi ani mai târziu, Mozart şi familia s-au mutat într-un apartament spaţios, denumit „Casa Mozart”. Wolfgang devenise unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii şi avea o căsnicie fericită. Anii petrecuţi în acel apartament au fost cei mai productivi pentru opera sa. Aici a compus concerte pentru pian, lucrări pentru muzică de cameră, dar şi faimoasa operă „Nunta lui Figaro”. Ulterior, „Casa Mozart” a fost transformată într-un muzeu dedicat vieţii compozitorului.
Îngropat în datorii
Cu un an înainte de moartea sa, Mozart împreună cu familia s-au mutat într-un alt apartament. În ciuda succesului său imens, compozitorul avea mari datorii şi lucra într-un ritm frenetic pentru a câştiga bani pentru a-şi întreţine familia. „Flautul fermecat”, probabil cea mai cunoscută creaţie a lui Mozart, datorită acordurilor şi elementelor supranaturale, a fost compusă în acea perioadă. Tot în acele vremuri grele pentru familia sa, Mozart a compus şi faimosul „Requiem”, pe care nu a reuşit să îl finalizeze, deoarece la 5 decembrie 1791, la doar 35 de ani, compozitorul a încetat din viaţă, fiind grav bolnav. Elemente din „Requiem” au fost cântate pentru prima dată la priveghiul compozitorului.
Record de opere
Mozart a compus mai mult decât oricare alt muzician din istorie. Creaţia sa cuprinde 626 de lucrări, ce includ 23 de opere, 49 de simfonii, 27 de concerte pentru pian, 45 de sonate pentru pian şi vioară, 29 de cvartete, 17 sonate pentru pian, 66 de arii etc. La Mozart, nu doar volumul de muncă era uluitor, ci şi valoarea fiecărei piese în parte. El improviza în permanenţă, pentru că muzica nu era doar o pasiune de-o viaţă, ci şi un joc.
Wolfgang Amadeus Mozart l-a influenţat chiar şi pe Ludwig van Beethoven, care i-a studiat operele în adolescenţă
Informaţiile legate de natura morţii marelui compozitor sunt atât de diverse, încât istoria a pierdut şirul teoriilor. Ultimele cercetări infirmă teoria conform căreia Mozart ar fi murit din cauza sifilisului şi susţin că acesta a fost răpus de un edem pulmonar, cauzat de un virus necunoscut, ce circula în perioada secolului al XVIII-lea.