de Cristina Tache

Sărbătorile de iarnă se apropie cu paşi grăbiţi şi fiecare dintre noi încearcă să retrăiască puţin din spiritul Crăciunului de altădată. În acest an, Fuego vă colindă prin intermediul revistei Taifasuri şi vă aduce în case un DVD de excepţie, cu videoclipuri filmate pe un tărâm al tradiţiilor pure româneşti - Ţara Oaşului. Paul Surugiu şi-a deschis sufletul în faţa noastră şi ne-a vorbit despre ce înseamnă pentru el această perioadă magică.

„Bunica mea, Stratenia, m-a învăţat drumul către credinţă”
- Care sunt cele mai frumoase amintiri ale tale din copilărie, în perioada Sărbătorilor de iarnă?
- Prima amintire pe care o am despre Crăciun este legată de bunica mea, Stratenia, pe care am iubit-o foarte mult. De la ea am învăţat drumul către credinţă şi am aflat că în casa fiecăruia dintre noi se află ieslea din Betleem şi că, după felul în care ne purtăm unii cu alţii, Iisus va găsi pietre ascuţite sau fân înmiresmat. Bunica venea în fiecare an, de Crăciun, cu braţele pline de cozonaci, turtă dulce, mere în zahăr ars şi colăcei rumeni.

- Ţi-a rămas în minte vreun colind mai special din anii fragezi ai inocenţei?
- Când eram copil, bunica mi-a dăruit o căsuţă de lemn, o cabană de munte în miniatură, cu prispă, oblon şi o curte cu brazi. Sub căsuţă era o cheiţă pe care o învârteam, şi toată casa era inundată de o melodie subţire şi cristalină, ca un vis vechi de iarnă, „Noapte de vis”. Deşi s-au scurs veacuri şi zăpezi, şi uitări peste lume de la creaţia lui, acel cântec rămâne, pentru mine, cel mai frumos colind. Am suferit când am pierdut căsuţa, dar cântecul ei dulce m-a însoţit de-a lungul timpului la toate Sărbătorile. De câte ori ascult acel colind, gândul mă duce la chipul bunicii, şi spiritul său ales coboară în mine. Au trecut mulţi ani de la acel Crăciun, dar mi-a rămas ceva: bucuria de a-mi trăi din plin puţinele clipe de fericire ce mi-au fost oferite, Crăciun de Crăciun, de bunicii şi de părinţii mei.

- Cum ai reuşit să păstrezi în suflet, peste ani, spiritul pur al Crăciunului de altădată?
- Eroul Crăciunului meu este bradul. Fără el nu ar fi sărbătoare. Ne intră în casă cu foşnetul şi cu mireasma lui şi întreţine dorul de alb, de bine şi de curat pentru tot anul, până la următoarea lui venire. Pentru acest Crăciun, cu inima strânsă, m-am gândit la copacul cel viu şi frumos ce ar trebui să fie tăiat şi am făcut un compromis achiziţionându-mi un brad artificial. Este cel mai  falnic brad pe care l-am avut vreodată. Chiar dacă nu voi simţi mirosul cetinei şi reverberaţia trunchiului, sunt fericit totuşi că am înnobilat casa cu măreţia pomului de Crăciun.

„Moş Crăciun există!”
- Mai crezi în bătrânelul care vine în Noaptea Sfântă pe furiş şi aduce daruri copiilor?
- Mă încăpăţânez să cred că Moş Crăciun există, aşa cum există iubirea, dăruirea, onestitatea, credinţa, sinceritatea, respectul cuvântului dat. Şi numai pentru că toate acestea există, viaţa noastră este senină şi frumoasă. Fără Moş Crăciun, lumea ar fi mai tristă. Fără el n-ar mai exista credinţa şi nici poezia. Chiar şi lumina copilăriei, cea care face lumea să strălucească, ar păli. Moş Crăciun există! Altfel n-am mai crede în basme. Va exista şi peste zece ani, şi peste zece mii de ani, pentru a umple de bucurie sufletele copiilor şi fiecare inimă primitoare. Şi dacă n-ar fi existat ar fi trebuit inventat.

- Ce îţi doreşti să găseşti anul acesta sub bradul de Crăciun?
- Mi-aş dori un Moş Crăciun mai puternic, care să aducă în sacul lui mare cât insula fericirii daruri pentru toţi copiii din lume. Şi celor bogaţi, dar şi celor săraci să le dăruiască pâinea cea de toate zilele, un pat curat şi o căsuţă în care părinţii iubitori să le spună poveşti la gura sobei. Tuturor copiilor orfani din lume, rude ale „fetiţei cu chibrituri”, să le dea căldura speranţei de mai bine, convingerea că nu toţi oamenii mari sunt indiferenţi la durerile lor şi să le reînvie credinţa în Dumnezeu. Îmi doresc ca în fiecare an, prin modestele mele acte de caritate, ca un exerciţiu al generozităţii şi prin demersul meu artistic, să fiu şi eu, pentru semenii mei, un Moş Crăciun.

Fermecat de datinile autentice
- Ai colindat lumea în lung şi-n lat. Unde ai petrecut cele mai frumoase Sărbători de iarnă?
- Am avut parte de Sărbători magice, feerice şi uluitoare la New York şi la Viena, dar cel mai adevărat şi mai autentic Crăciun l-am trăit într-un sat din Ţara Oaşului, loc binecuvântat de Dumnezeu, uitat de timp şi de spaţiu, pe unde au călcat numai dacii liberi. Părăsisem Capitala sordidă, cu străzile acoperite de mâzgă şi colinde în falset din tramvaie, într-o disperată încercare de a descoperi că a mai rămas ceva autentic, nedegradat, nemurdărit. Din această iluzie şovăitoare şi nesigură s-a născut o experienţă ireală, prin care am luat contact cu datinile din Maramureşul acoperit de zăpezi.

- Cum ai trăit acele momente magice în Ţara Oaşului?
- Noaptea colindelor a început pe la ora amiezii, când, o dată cu întunericul, s-au pornit să curgă cetele de colindători. Copiii, înveşmântaţi în sumane de lână ţigaie, tighelite cu negru, în iţari, zadii şi opinci, abia ştiind să meargă şi să vorbească, dar cunoscători ai portului şi tradiţiei, se opreau sub geamuri cântând cu glasurile lor subţiri, încărcate de puteri magice. La venirea serii au urmat tineri, fete şi băieţi, bărbaţi şi neveste, oameni mai în vârstă, ca într-un ritual ce impunea un fel de rigoare strămoşească. Noaptea colindelor a fost încheiată în zori de un bătrân care, cu voce tremurătoare, a cântat colindul bătrânesc al fermecatei mioare, ca pe un descântec magic. În Ţara Oaşului, nimeni nu este singur în seara de Crăciun.

„Am fost fericit că mi s-a permis să ating pentru o clipă nemurirea prin cântec”
- Cum te-ai decis să filmezi un DVD de Crăciun în acele locuri?
- Ajunsesem în mijlocul zăpezilor de altădată şi al datinilor. Aici nu găsisem o repetare mecanică de gesturi şi de cuvinte cu sensul pe jumătate uitat, ci o trăire adevărată a bucuriei Sfintelor Sărbători, parcă dintr-o altă lume şi dintr-un alt timp. Copleşit de frumuseţea locurilor şi a oamenilor Maramureşului, cu melodiile lor cântate la ceteră, la zongură ori ţipurite din gură, cu podurile peste râuri, morile de piatră, vâltorile unde-şi spală cergile, cu şezătorile de fete cu caiere şi cu furci am dorit să imortalizez acele imagini feerice şi am realizat videoclipurile de pe DVD-ul editat de revista „Taifasuri”, pentru ca privitorii să se bucure, iar generaţiile următoare să păstreze intactă lada de zestre românească. Am fost fericit că mi s-a permis să ating pentru o clipă nemurirea prin cântec, căci ori de câte ori realizez un album de colinde îl simt pe Dumnezeu mai aproape de mine, ca pe o călăuză divină, în faţa căreia îngenunchez cu umilinţă.

„În casa mea e o atmosferă de basm”
- Anul acesta, unde vei fi în preajma Sărbătorilor de iarnă?
- În luna decembrie voi străbate ţara cu turneul meu tradiţional de colinde intitulat „Colind pentru părinţi”, ce se va desfăşura în peste 30 de oraşe. Din acest motiv m-am grăbit să împodobesc bradul mult mai devreme. A fost o încântare şi un motiv de reală bucurie, o frământare, care m-a făcut ca în copilărie să mi se pară că lumea îmi aparţine cu totul. Am ales cu grijă podoabele delicate, adevărate obiecte de artă, în armonie cu tonurile casei. Am montat şiraguri de steluţe şi de lumânări feerice pe uşa casei, pe trepte, în pomii din curte, la ferestre, umplând casa de o atmosferă de basm. Vreau să simt cu adevărat că e sărbătoarea înnoirii şi a bucuriei şi mă primenesc pentru întâlnirea cu El, marele purtător de lumină. Sub poalele bradului de Crăciun voi aşeza cu emoţie câte un dar pentru membrii familiei mele şi pentru prietenii mei dragi, pe care îi aştept de Sărbători şi care m-au ajutat să nu trăiesc degeaba, să-mi umplu viaţa cu momente frumoase, să mă împlinesc şi să mă descopăr pe mine însumi. „Pom de Crăciun fi-va sufletul meu, la geam, pentru voi, mereu.”

„Doamne, dăruieşte-ne un an de lumină!”
- Ce îţi doreşti să găseşti tu sub brad în dimineaţa de Crăciun?
- Îmi doresc ca anul acesta sărbătoarea pe care o aşteptăm să fie plină de speranţă. Să ne aducă şi nouă, şi ţării noastre atât de greu încercate binele după care tânjim. Când primele colinde vor răsuna, să ne unim dorinţele şi gândurile într-o singură rugăciune: „Doamne, dăruieşte-ne un an de lumină, aşază-ne împlinirea sub paza Ta!”. Să trecem cu încredere pragul dintre ani, să nu ne doboare bolile, sărăcia şi disperarea şi, pe cât posibil, să prosperăm.

- Ce le urezi cititorilor noştri şi fanilor tăi în prag de Sărbători?
- Le urez pace sufletească şi bucurie alături de cei dragi. Din ieslea cea sfântă, Pruncul Iisus să-i binecuvânteze şi să-i ţină toată viaţa în preajma Lui. Colindător la uşa dumneavoastră, înainte de a vă ura sănătate şi voie bună, vă mulţumesc pentru neclintita voastră fidelitate, pentru ataşamentul pe care mi-l dăruiţi în sălile de spectacole, pentru audienţa emisiunii mele şi pentru scrisorile pe care mi le trimiteţi. Vă cer iertare pentru ceea ce puteam face mai bine şi n-am făcut sau dacă v-am greşit cu vreun strop de tristeţe. Vă mulţumesc pentru iubirea şi pentru încrederea dumneavoastră, daruri de preţ sub bradul lângă care voi colinda. În cinstea vieţii şi a nesfârşitei noastre continuităţi, ridic un pahar cu bucurie, ca în casa românului să fie iarăşi rost de veselie şi de voie bună!
Sărbători în lumină şi La mulţi ani!

Noapte de vis, timp prea sfânt,
Toate dorm pe Pământ,
Doar două inimi veghează,
Pruncul dulce visează
Într-un leagăn de cânt.

Noapte de vis, timp prea sfânt,
Dumnezeu, râde blând,
Pieptu-i varsă iubire,
Lumi-i dă mântuire,
Pace-n ea aducând.

Noapte de vis, timp prea sfânt,
Păstoraşi vin cântând
Îngerii cântă „Aleluia”,
Lumii vestesc bucuria
Domnul e pe Pământ!