de Cristina Tache

- Destăinuirile celui mai mare farsor din România

Face farse şi aroganţe în fiecare dimineaţă la radio, este omul cu o „mie de feţe” din emisiunea „În puii mei!”, difuzată de Antena 1. Are o voce inconfundabilă şi un nume cu rezonanţă. Însă, Daniel Buzdugan este mai mult decât atât. Sub umorul acid se ascunde un visător, care nu îşi doreşte decât să colinde lumea în lung şi-n lat şi să se bucure de lucrurile simple pe care viaţa i le oferă. În cele ce urmează descoperiţi omul din spatele „vocii de la radio”.

„Am aruncat o pisică pe scena Operei în timpul spectacolului”
- În adolescenţă făceai figuraţie la Opera din Iaşi. Ce trăsnăi ai pus în practică acolo? Tot cu farse te ocupai şi pe atunci?
- Sala Operei din Iaşi este foarte veche şi încălzirea se face de sub scenă, unde se afla o încăpere în care eu intram şi trăgeam fetele de picior chiar în timpul spectacolelor, de speriam lumea. Mi-am petrecut cam toată adolescenţa la Operă. Erau unele spectacole mai slabe, la care nu prea veneau oamenii şi, într-o zi, am aruncat o pisică de undeva, de sus, fix pe scenă. A fost amuzant.

- Cum a început aventura ta în lumea radioului?
- A venit natural. În domeniul ăsta, ca să ai succes e ca la femei: dacă o femeie te simte că eşti disperat după ea, nu te bagă în seamă, dar dacă te comporţi normal, succesul vine de la sine. Am fost timid dintotdeauna! Eram în centrul atenţiei, dar la grădiniţă, la şcoală, în cercul de prieteni, în lumea mea. Uşor, uşor s-a întâmplat. Am picat examenul la Facultatea de Filozofie şi trebuia să fac ceva ca să nu mă ia în armată şi am dat la Actorie. În acea perioadă aveam un reportofon şi mă înregistram imitându-mi profesorii sau diverse personalităţi din România. Casetele au început să circule printre studenţii din cămin, iar una dintre ele a ajuns la un post de radio. M-au chemat la câteva emisiuni şi din invitat m-am transformat în realizator de programe. Mi-a plăcut lumea aceasta. Apoi am lucrat în TVR, unde am făcut mai multe emisiuni, printre care şi „Ţara lui Piticot” cu Andreea Marin. Aşa am ajuns în lumea asta.

- Cum te-ai decis să vii la Bucureşti? Cum ţi se pare „aerul” Capitalei?
- La un moment dat simţeam că pot să fac mai mult, iar într-un oraş de provincie eşti cumva limitat. Iniţial am fost reticent,  pentru că toată lumea are o părere proastă despre Capitală, dar mie chiar îmi place foarte mult atmosfera din Bucureşti, pentru că ai ce să faci, e o viaţă foarte dinamică. Îmi lipsesc prietenii de la Iaşi, pentru că, într-adevăr, aici, în afară de Mihai (n.r. - Mihai Morar) nu am alţi prieteni.

„De ziua mea am fost escortat de 30 de taxiuri şi de o maşină de Poliţie”
- Apropo de Mihai. Ştiu că într-un an, de ziua ta, ţi-a făcut o surpriză. A comandat 30 de taxiuri care să te escorteze la serviciu, ca să „te înveţe minte” să renunţi la taxiuri şi să îţi iei permisul de conducere. Ţi l-ai luat? Te-ai „răzbunat” pe el?
- Chiar a fost o mare surpriză. Am făcut şcoala de şoferi, dar nu mi-am luat permisul, pentru că nu mă tentează. Eu când merg cu taxiul sau cu metroul mă gândesc la ale mele, la emisiuni, la tot felul de idei, uneori îmi repet textele pentru emisiunea „În puii mei”. Dacă aş conduce, nu aş putea să fiu aşa de „împrăştiat”. Nu m-am „răzbunat” pe el, dar nu este timpul pierdut! Atunci m-am simţit destul de stânjenit, pentru că toată lumea claxona şi îmi striga: „La mulţi ani!”. La un moment dat, a apărut şi o maşină de Poliţie. Am ajuns la radio escortat de o coloană de taxiuri şi de Poliţie, dar m-am simţit oarecum penibil. Mie nu prea îmi place să îmi sărbătoresc ziua de naştere cu fast, prefer să fie fără tam-tam!

- Împreună cu Mihai Morar ai creat Radio ZU. De ce aţi simţit nevoia să înfiinţaţi un radio de la zero?
- Am avut propuneri să mergem la alte radiouri, dar am zis că cel mai mişto e să creăm un post pe structura noastră şi era mai uşor să îl construim de la zero. Nu ne aşteptam să ajungem aşa de repede pe locul I, dar am avut noroc şi de marketingul din trust. A fost foarte important ca lumea să ştie unde suntem, pentru că toţi ştiau ce putem. A contat foarte mult şi faptul că am rămas amândoi.

- Care este cea mai mare „aroganţă” pe care ţi-ai permis-o?
- După o săptămână de muncă chinuitoare, m-am urcat în avion şi am plecat la Paris de vineri până sâmbătă seara. Îmi place să fac aroganţe de genul acesta. Ador să călătoresc, pe mine nu mă prinde o zi de vacanţă în ţară!

„Radioul e ca un drog, te face să uiţi de toate”
- Ce te montează într-o dimineaţă în care nu ai chef nici să te ridici din pat?
- Trebuie să ai chef. Sunt zile în care avem şi noi problemele noastre, dar în momentul în care eşti la microfon e ca un drog, uiţi de toate. Eu am învăţat acest lucru şi de la Facultatea de Teatru, unde ni se spunea că actorul, pe scenă, trebuie să uite de el şi să îşi joace rolul. Oamenii dau drumul la radio dimineaţa ca să se binedispună. Este o misiune plăcută. Am primit mesaje pe telefon şi de la oameni care erau în spital, în suferinţă, unii chiar şi-au petrecut ultimele clipe ascultându-ne şi bucurându-se de ce spuneam noi la radio.

- Care a fost cea mai ciudată reacţie pe care a avut-o cineva în urma unei farse de-a ta?
- Am sunat-o pe o doamnă care avea o fetiţă ce urma să dea Bacalaureatul şi i-am spus că sunt şeful comisiei şi că am nevoie pentru protocol de nişte prăjituri (ea avea o cofetărie). A acceptat, dar printre altele mi-a cerut subiecte şi să o ajut pe fiică. Am dat-o la radio, nu a fost nicio problemă, dar apoi a apărut înregistrarea la „Sinteza zilei” la Mihai Gâdea. M-a sunat şi a venit să stea de vorbă cu mine. Era într-un „Beve 6” (BMW), că aşa pronunţa ea, cu şofer, m-a invitat să urc şi printre rugăminţi a încercat să îmi dea o pungă cu ulei, zahăr, dulciuri şi un plic cu bani ca să nu mai difuzez farsa pe site. Eu am crezut că sunt filmat, m-am speriat, am aruncat alea şi am plecat. Am cam făcut-o de râs, dar eu îi întreb mereu la finalul farsei dacă s-au supărat şi le spun să se asculte a doua zi la radio. Am oarecum acceptul lor.

„Am muncit foarte mult să ajung cunoscut”
- Ţi s-a întâmplat să ţi se facă şi ţie farse?
- Da. Eram într-un restaurant şi cei de acolo mi-au spus că îmi fac cadou tortul casei, care de fapt era o mămăligă acoperită cu frişcă şi ciocolată. Altă dată, am cerut la micul dejun ouă fierte şi mi le-au adus crude. Cu altă ocazie, eram în avion spre Iaşi şi stewardesa a anunţat că vom ateriza la Cluj-Napoca. A „furat-o” toată lumea! Peste câteva minute a anunţat că a fost o farsă pentru domnul Buzdugan. În momentul ăla îmi venea să mă fac mic, mic, mic, pentru că din cauza mea oamenii se speriaseră că au greşit avionul. Dar nu mă deranjează, pentru că mi-am asumat lucrurile astea. Chiar şi amicii îmi fac farse. Într-o zi m-a sunat un prieten din Botoşani şi mi-a zis că e în Bucureşti şi să ne întâlnim într-un loc. M-am dus şi când l-am sunat să îl întreb unde e, el mi-a spus că e la Botoşani. Era 1 aprilie, dar nu m-am prins.

- Dacă ar fi să faci o farsă unei personalităţi, care ar fi aceea şi ce fel de „surpriză” i-ai pregăti?
- Tuturor. Înainte mai făceam farse şi vedetelor, dar acum nu prea mai răspund la telefon. Le e frică de ziarişti, vorbesc doar prin PR.

- Ce te enervează cel mai tare în show-biz-ul românesc?
- Unii intră prea facil şi nu fac nimic pentru acest lucru. Eu ca să ajung cunoscut am muncit foarte mult, dar alţii pătrund prea uşor, însă probabil că şi dispar la fel cum au intrat în lumea asta. Sunt apariţii meteorice.

„Mă adaptez repede oricărei situaţii”
- Ce părere ai despre atacurile energetice despre care se vorbeşte în această perioadă? Nu ţi-a venit nicio idee legată de povestea asta?
- Mi-ai dat tu acum ideea. Chiar e o idee... (râde). Nu cunosc fenomenul. Probabil că există ceva, dar nu cred că, dacă eşti stăpân pe tine, un astfel de om poate să te pună la pământ.

- De curând ai intrat în echipa de la emisiunea „În puii mei”. Cum te simţi în acest format?
- E foarte mişto. Aşa am trecut mai repede peste melancolia provocată de despărţirea de Divertis. Acolo nu eram doar colegi, ci şi prieteni. Iar acum lucrez tot cu nişte oameni fără fiţe, fără figuri, fără mofturi. E bine că a rămas şi Monica Anghel, adică o bucăţică din Divertis. Eu mă adaptez repede oricărei situaţii şi întotdeauna m-am înţeles bine şi cu oamenii mai dificili.

- Eşti mai tot timpul plecat pe la diverse evenimente. Pentru viaţa ta personală când mai ai timp?
- În vacanţe şi în week-end-urile libere. Atunci stau şi dorm, mă plimb cu bicicleta. Mă relaxează foarte tare şi aşa am descoperit un alt Bucureşti decât cel de pe marile bulevarde. Sunt străduţe cu un parfum de epocă foarte interesant.

„Mi-am «agăţat» soţia pe stradă cu un reportofon”
- De mai mult de 15 ani iubeşti aceeaşi femeie, pe soţia ta. Cum a început povestea voastră de dragoste?
- Am agăţat-o pe stradă cu un reportofon. Prin 1993 făceam o emisiune pentru un post de radio în Iaşi. Tocmai ieşisem dintr-o relaţie şi eram în căutări. Am zis să profit de statutul meu de om care lucrează în mass-media şi am abordat-o pe stradă cu ceva pentru radio. I-am cerut numărul de telefon şi i-am spus că aşa e deontologic la noi, că pentru orice voce care intră pe post trebuie să avem nişte date. Apoi am sunat-o, am invitat-o în oraş şi aşa a început totul.

- Când şi cum ai cerut-o de soţie?
- După vreo zece ani. Am zis că soţ şi soţie o să fim o viaţă, prieteni mai puţin. Am cerut-o în Grădina Botanică din Iaşi. Era locul nostru preferat, mergeam des acolo să ne plimbăm, să citim. Acolo s-a întâmplat, de ziua mea, pe 23 septembrie 2003.

„Fiul meu mă recunoaşte la televizor”
- Cum te simţi ca tată de băiat? Cum îţi petreci timpul cu fiul tău, Luca?
- Nu contează ce ai, dacă e fată sau băiat, sănătos să fie! E foarte frumos. Are doar 4 ani, dar ne jucăm, ieşim pe afară. Se uită la televizor şi mă recunoaşte. În vacanţe mă bucur mai mult de viaţa mea personală.

- Tu ţi-ai ţinut familia ferită de curioşi. Cum ai reuşit?
- Aşa m-am înţeles cu Monica, soţia mea. Ea este medic stomatolog şi mulţi îi spun că ar trebui să profite de statutul pe care îl are ca să atragă mai mulţi pacienţi. Dar ea îşi doreşte să vină lumea la ea pentru profesionalismul său, nu pentru notorietarea soţului. Ei nu îi place lumea asta, nu ar vrea să meargă pe stradă, să o comenteze lumea şi să o strige „doamna Buzdugan!!!”.

- Transmite-le ceva fanilor care te ascultă în fiecare dimineaţă...
- Să iasă din rutină şi să încerce să fie fericiţi! Poţi fi fericit şi plimbându-te pur şi simplu sau mâncând o îngheţată. Să facă lucruri pe care nu le-au mai făcut de mult timp! Brâncuşi spunea: „Cine nu mai e copil şi nebun înseamnă că a murit de mult!”. Să iasă din problemele cotidiene şi să se bucure de lucruri simple!

Vacanţă în Republica Dominicană

- Ce faci într-o zi în care nu eşti nici la radio, nici la televizor, nici la filmări?
- Uite, de exemplu, în vacanţa de Crăciun, într-o zi m-am uitat la trei filme. Mai citesc. De curând am recitit „Roşu şi Negru”. L-am terminat în avion, când am plecat în vacanţă în Republica Dominicană, pentru că am zburat 13 ore. Am fost numai eu cu soţia. Toate visurile şi preocupările mele sunt legate de călătorii. Dimineaţa, după emisiune, stau pe net şi mă uit la diverse trasee, locuri. Abia aştept să vină vara să merg în Grecia, unde am descoperit o insulă, Skiatos, ce este foarte liniştită, fără fiţe, fără figuri. Vara mă mai duc la Iaşi, la fratele meu, care are o casă acolo, într-o zonă împădurită, şi stăm la grătare, la poveşti.