de Gabriela Niculescu
- La 12 martie se împlinesc 2 ani de când marele actor a coborât de pe scena vieţii
Ovidiu Iuliu Moldovan, supranumit şi „Cel cu profil de medalie”, este unul dintre actorii „Generaţiei de Aur”. El a fost responsabil pentru zâmbetele aduse pe chipurile a milioane de români care l-au urmărit de-a lungul carierei sale artistice de aproximativ 40 de ani. La 12 martie se împlinesc doi ani de când marele nostru actor a trecut în nefiinţă.
Născut pentru rolurile complexe
Născut la 1 ianuarie 1942, în judeţul Cluj, Ovidiu Iuliu Moldovan a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1964, la clasa profesorilor Marţian Pop şi Octavian Cotescu, cel care i-a modelat talentul. A debutat pe scena Teatrului Naţional din Timişoara cu rolul Mio din piesa „Pogoară iarna” şi a rămas angajatul teatrului până în ’69. După un an s-a angajat la Teatrul Naţional Bucureşti, iar rolurile pe care le-a interpretat au fost dintre cele mai complexe. Pe scena TNB-ului a debutat cu Oswald din „Regele Lear”, iar de-a lungul carierei a jucat în „Romulus cel mare”, „Fundaţia”, „Despot Vodă”, „Jocul ielelor”, „Medeea”, „Livada cu vişini”, „Azilul de noapte”. Spre finalul vieţii, Moldovan îşi amintea cu nostalgie de vremurile când lucra în ritm frenetic, realizând spectacole năucitoare alături de unii dintre cei mai în formă regizori ai momentului: Ciulei, Pintilie, Esrig şi Dinu Cernescu. Penciulescu l-a descoperit şi l-a distribuit într-un spectacol de televiziune cu piesa lui Gorky, „Cei din urmă”.
Moartea mamei l-a răpit din braţele cinematografiei
Personajul John Brad din seria „Profetul, aurul şi ardelenii”, „Artista, aurul şi ardelenii” şi „Pruncul, petrolul şi ardelenii” este cel care a imprimat imaginea actorului în memoria publicului de toate vârstele. Moartea mamei sale, nefericit eveniment petrecut în 1995, i-a provocat o suferinţă inimaginabilă actorului, care s-a închis în el şi a decis să se retragă din film, dedicându-se de atunci în totalitate teatrului. În anul 2004, efortul depus în slujba cinematografiei i-a fost răsplătit cu Premiul Uniter pentru întreaga carieră. În „Celălalt Cioran”, un montaj după „Caietele” lui Emil Cioran, ce a avut premiera în 2002, Ovidiu Iuliu Moldovan a interpretat un rol complex. Filozoful era un personaj catalogat drept ursuz, un ins aflat pe culmile disperării, căruia „îi curgea noaptea prin vine” şi care a susţinut în permanenţă că detestă viaţa. Pe acest Cioran l-a însufleţit marele nostru actor şi a făcut-o atât de convingător, încât nu se ştie cine a fost geniul... Cioran sau Moldovan.
Decorat post-mortem cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler
Din păcate, marele nostru actor s-a stins din viaţă la 12 martie 2008, după o lungă suferinţă pricinuită de o boală cruntă, ciroza. Ovidiu Iuliu Moldovan se odihneşte astăzi pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu. A fost decorat post-mortem la data de 15 martie, cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler, conferit prin decretul preşedintelui României, Traian Băsescu, exact în ziua ultimului său drum. Dispariţia lui Ovidiu Iuliu Moldovan a întristat lumea artistică, iar câţiva dintre cei care l-au însoţit pe drumul vieţii ne-au împărtăşit gândurile şi amintirile lor despre cel care a fost cândva „Cel cu profil de medalie”. Radu Gabrea, unul dintre renumiţii regizori români care au lucrat cu Ovidiu Iuliu Moldovan, a făcut o caracterizare completă a regretatului actor: „Ovidiu Iuliu Moldovan a fost un om extraordinar, un prieten adevărat şi un actor desăvârşit.”
Ileana Stana Ionescu: „Un om extrem de plăcut şi un coleg desăvârşit”
Ileana Stana Ionescu, o mare doamnă a scenei româneşti, ne-a împărtăşit câteva gânduri despre marele actor: „Ceea ce vă pot spune este că Ovidiu Iuliu Moldovan era un om extrem de plăcut şi un coleg desăvârşit. Îi port o deosebită consideraţie. Pentru fiecare dintre noi a fost o mare pierdere. Este o neconsolare profundă vizavi de tot ceea ce se întâmplă... Cu dispariţia fiecăruia dintre noi. Este un subiect ce-mi provoacă foarte multă tristeţe şi un sentiment de neputinţă, pentru că despre asta este vorba la urma urmei. Nici eu nu am puterea să modific lucrurile ce se desfăşoară de la sine. Doresc, dacă există o lume de dincolo, să fie odihnit acolo, să-şi găsească pacea, liniştea şi tot ceea ce nu a reuşit să aibă pe acest pământ.”
„Relaţia mea cu poezia datează încă din Institut... Împreună cu Pino (Ion Caramitru) şi cu Vali Seciu am avut marele noroc de a-l avea ca profesor pe A. Pop Marţian, alături de alţi dascăli care demonstrau o «înălţime» intelectuală cum azi nu se mai prea găseşte. A. Pop Marţian ne-a inoculat acest «cult pentru poezie». El ne-a trimis la Eminescu, la teatrul în versuri scris de Schiller, de Goethe, de Racine, de Corneille. El ne-a familiarizat cu ceea ce se cheamă metrică, ritmică, muzicalitate, incantaţie. El ne-a trimis în lumea magică a teatrului antic. Acestui excepţional profesor din tinereţe, acestui studiu aprofundat făcut la timp le datorez marile mele bucurii de mai târziu. (…) Acest «fenomen» - mă refer la dragostea cu care eram întâmpinaţi peste tot de marele public, s-a repetat şi mai târziu, după Revoluţie. De vreo opt ani încoace, Valeria Seciu, Ion Caramitru şi cu mine - însoţiţi de acelaşi nepreţuit Aurelian Octav Popa - am colindat şi colindăm ţara în sus şi în jos, spunând poezie... Iar publicul ne răspunde de fiecare dată cu aceeaşi dragoste, demonstrând o acută nevoie de sensibilitate poetică. O mare bucurie pentru noi a fost şi este prezenţa masivă a tineretului, a elevilor şi a studenţilor la astfel de manifestări”, declara Ovidiu Iuliu Moldovan în anul 2003.