de Gabriela Niculescu
şi Cristina Tache
- La 23 martie, la Sala Palatului, fermecătorul Florin Piersic şi-a sărbătorit cu mare fast jumătate de secol de carieră
Dumnezeu i-a dat un har, pe care el l-a transformat în artă. Actoria a fost o parte a sufletului său dintotdeauna, dezvoltându-şi talentul sub bagheta regizorilor şi profesioniştilor care au ştiut să îi înţeleagă geniul şi să îi călăuzească drumul. De la debutul în piesa „Discipolul Diavolului” până la cel mai recent rol din „Străini în noapte”, Florin Piersic a scris istorie în teatrul şi în filmul românesc. Zecile de roluri interpretate magistral şi carisma extraordinară l-au transformat în unul dintre cei mai iubiţi români. După cinci decenii de dăruire actoricească, marele Florin a fost sărbătorit de prietenii de-o viaţă şi de toţi cei care îl iubesc printr-un eveniment inegalabil ce a avut loc la Sala Palatului din Bucureşti, la 23 martie. Despre cum am hoinărit printre amintiri cu Florin Piersic, veţi afla în cele ce urmează.
La sărbătorirea a peste 50 de ani de carieră a lui Florin Piersic, Sala Palatului a fost umplută până la refuz. Nu doar scaunele au fost ocupate, ci şi scările. Gazda evenimentului, Mihaela Rădulescu, a fost mai emoţionată ca niciodată şi s-a declarat onorată că se află pe aceeaşi scenă cu marele actor. Timp de patru ore şi jumătate, Ciocoflenderul, alături de invitaţii săi, a ţinut publicul în freamăt total. La ora 19:00 trecute fix, pe ecranul amplasat pe scena Sălii Palatului începea povestea vieţii lui Florin Piersic. Viaţa lui Florin al lui Ştefan Piersic pleacă de la o frumoasă poveste de dragoste dintre părinţii săi, continuă cu greutăţile prin care a trecut familia sa, moartea surorii mai mici şi vremurile dure din perioada războiului, dar destinul l-a purtat pe eroul povestirii noastre către facultatea de film. De acolo, Florin Piersic începe ascensiunea şi îşi pune amprenta pe scena teatrului, dar şi în cinematografia românească, realizând roluri memorabile, precum Mărgelatu. Încă odată, marele nostru actor ne demonstrează talentul pe care Dumnezeu i l-a dat, şi recită cu pasiune o poezie scrisă de unul dintre poeţii săi preferaţi, Nicolae Labiş, precizând că a fost decorat de familia scriitorului cu puţin timp în urmă.
Stela Popescu: „Este floarea cea mai preţioasă a generaţiei noastre”
Primii invitaţi ai serii au fost Stela Popescu şi Alexandru Arşinel, cuplul celebru, care i-a făcut cadou de aniversare lui Florin Piersic un moment comic savuros. Ca de fiecare dată, publicul i-a primit cu hohote de râs şi ropote de aplauze.
Seria invitaţilor a continuat după o intervenţie a primei soţii a actorului, Tatiana Iekel, dar, de data aceasta, făcută prin intermediul unei proiecţii video: „La mulţi ani, dragul meu Florin, şi să fii iubit!”, i-a urat aceasta.
Mirabela Dauer: „Este cel mai frumos mincinos!”
O prietenă apropiată lui Florin Piersic, Mirabela Dauer, a urmat pe scenă, oferindu-i actorului două daruri muzicale, în timpul cărora îndrăgitul actor s-a plimbat în sală, a îmbrăţişat admiratorii din public şi a primit nenumărate buchete de flori.
Tocmai de la Piatra-Neamţ a venit o altă parteneră a sa, Draga Olteanu Matei, cea care l-a impresionat de la primul cuvânt spus pe scenă. Întrebarea „Ce faci, mândrule?” i-a trezit amintiri actorului, el spunând că aceste cuvinte l-au marcat la prima lor repetiţie, făcându-l să se simtă integrat între artişti.
„A fost ca o diplomă cuvântul ei pentru mine”, a mărturisit actorul. Nici „Coana Chiriţa”, din „Gaiţele“, nu a venit fără cadou, aceasta pregătindu-i două cântece.
O altă surpriză muzicală a avut din partea Andrei, apoi s-a reîntâlnit pe scenă cu partenerul său din „Săptămâna nebunilor”, Jean Constantin, alături de care a depănat amintiri, spre deliciul publicului.
Între cadouri şi felicitări, Florin Piersic şi-a delectat publicul cu piese de pe albumul său, „Hoinărind printre amintiri“.
Anna Szeleş: „Poate nepoţelul nostru va juca rolul lui Florin Piersic”
Aplauzele aproape că nu au încetat când pe scenă au venit invitaţi de marcă precum Ileana Stana Ionescu, Marina Voica, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, care au prezentat şi un moment artistic plin de savoare. Dorel Vişan a străbătut kilometri întregi, venind tocmai de la Cluj, pentru a-l felicita.
Un moment emoţionant pentru actor a reprezentat înregistrarea unui mesaj telefonic al Annei Szeleş, cea de-a doua soţie a sa. După proiecţia unei secvenţe din Mărgelatu, scena ghicitului în palmă, mesajul fostei sale soţii a emoţionat întreaga audienţă: „Ţi-am zis să ai grijă! Ai grijă cu femeile, că vei ajunge la fel de faimos ca Don Juan şi se vor scrie cărţi despre viaţa ta, apoi se vor face filme. Problema este cine va juca rolul lui Florin Piersic? Poate nepoţelul nostru…”
Trandafirul galben…
Un alt punct important al serii a fost mesajul Angelei Similea pentru Florin Piersic, trimis prin Ovidiu Komornyik… un trandafir galben, cu textul: „Ştie el ce reprezintă”. Piersic i-a replicat: „Amintirile noastre nu se vor şterge niciodată”.
Publicul a fost molipsit de râsul Rodicăi Popescu Bitănescu atunci când a depănat amintiri incredibile din timpul turneelor alături de marele actor. Corina Chiriac, Mădălina Manole şi Gabi Cotabiţă au încheiat seara specială pentru cel care va rămâne pentru eternitate un om extraordinar de special.
Paharele cu şampanie şi ropotele de aplauze au marcat finalul unei seri memorabile.
„Florin este cel mai frumos, cel mai talentat, cel mai «mişto» bărbat din România. Îmi place de el mai mult acum decât în tinereţe. Îl ador de-o viaţă şi o să-l iubesc mereu”. (Rodica Popescu Bitănescu)
„Mulţi spuneţi că Florin Piersic stă mult în faţa publicului. El nu stă mult pe scenă din vina lui, ci din vina dumneavoastră, pentru că-l iubiţi şi-l apreciaţi” (Alexandru Arşinel)
Am reuşit să îi smulgem marelui actor câteva gânduri despre jumătatea de secol în care a zburat liber prin viaţă şi scenă. Iată ce ne-a spus:
- Cum s-a transformat Ciocoflenderul din clasele primare de şcoală, care nu ştia matematică, în marele Florin Piersic iubit de atâtea milioane de oameni?
- Mi-a spus mie cineva odată că, dacă vreau să fiu cunoscut, trebuie să îmi scriu numele pe oriunde am ocazia. Aşa că m-am dus într-o zi în gară, i-am dat 100 de lei unui băiat care pleca la Braşov cu trenul şi i-am spus să meargă din vagon în vagon, întrebând dacă l-a văzut cineva pe Florin Piersic. Ăsta aşa a făcut, iar, la două zile, mă sunau unii şi alţii şi îmi spuneau că mă căuta cineva prin tren. Toată lumea vorbea despre mine.
„Aparţin publicului meu, el este pulsul meu”
- Maestre, vârsta de 74 de ani pare că nu v-a atins nici zâmbetul, nici pofta de viaţă. Aveţi cumva o reţetă de oprit timpul?
- Nu îmi vine să cred că am 74 de ani şi peste 50 de profesie. Dar exageraţi. Sunt un om obişnuit şi aparţin publicului meu drag. El m-a făcut ceea ce sunt acum. Spectatorii au fost oglinda mea şi pulsul meu. Poate că de aceea încă mai sunt aici.
- Multe femei minunate v-au dăruit dragostea lor. Dar iubirea dumneavoastră către cine s-a îndreptat de-a lungul timpului?
- M-aţi făcut să par un Don Juan şi nici nu ştiţi câte femei m-au părăsit. (râde) Acum, la 74 de ani, nu mă mai vrea nimeni. Eram într-o zi în gară şi m-a oprit o femeie să îmi dea un bilet de papagal. L-am deschis şi scria că o să trăiesc 92 de ani şi că o să mă mai căsătoresc de trei ori. Îţi dai seama? Trebuie să spun că am păstrat câte un loc în sufletul meu pentru fiecare iubită. Am crezut că mă îmbolnăvesc în seara asta la câte femei frumoase mi-au declarat dragostea lor. Pentru toate soţiile mele am păstrat un loc aparte în inima mea. Tatianei Iekel şi Annei Szeleş o să le mulţumesc toată viaţa mea pentru bucuria de a-i avea pe Florinel şi pe Daniel. Iar Ana mea dragă, care mă aşteaptă răbdătoare la Cluj, este femeia lângă care îmi petrec restul zilelor. Ea este mereu lângă mine, chiar dacă, uneori, doar cu gândurile şi sufletul. Şi, dacă tot m-aţi făcut un Don Juan, hai să vă spun că există una la care nu am îndrăznit - Corina Chiriac. Cred că din respect am lăsat-o în pace. (râde)
„Jean a luat cel mai mult bătaie de la mine”
- Aveţi mii de amintiri legate de toţi cei cu care aţi jucat pe scenă sau în filme. Ce momente vă vin acum în minte?
- Trebuie să ţi-o spun pe asta. Filmam cu Jean Constantin la filmul „Explozia” şi era o scenă în care eu trebuia să îl lovesc. Regizorul îmi tot spunea să joc cum trebuie şi să fie cât mai reală lovitura. Eu, când am auzit „Motor”, i-am şi ras una peste faţă de s-a dat peste cap şi a început să plângă, cum face el. Regizorul a zis că este extraordinar, dar că mai vrea o dublă. Atunci Jean i-a spus: „Bine, dar nu putem să schimbăm unghiul din care este filmată scena, ca să îmi dea şi în partea cealaltă. Săracul, aşa de tare îl lovisem. Jean a luat cel mai mult bătaie de la mine pe platourile de filmare. Eu dădeam, nu mă încurcam, trebuia să pară scena reală.
„M-au făcut patrimoniu naţional”
- Cum v-aţi simţit sărbătorit de o sală arhiplină şi de toţi cei care v-au marcat existenţa într-un fel sau altul?
- A fost cel mai frumos cadou pe care l-am primit de ziua mea. M-au făcut foarte fericit. Atâţia prieteni dragi... Şi nu ai văzut că ministrul Culturii mi-a spus că sunt o valoare naţională? Acum stai de vorbă cu patrimoniul ţării. Dacă ajungi cumva pe la preşedinte, să îi spui să mă bage în seamă, că acum sunt un bun naţional. (râde)