de Cristina Tache
Sunt doi oameni frumoşi, cu o poveste de viaţă impresionantă şi o iubire puternică, ce îi leagă de 14 ani. Au trecut prin bune şi rele împreună, dar au depăşit fiecare moment greu cu optimism şi haz. Sandu şi Maria Pop sunt astăzi părinţii a doi copii frumoşi, Iulia şi Andrei Alexandru. Mulţi dintre dumneavoastră îl cunosc pe Văru’ Săndel de la televizor, mereu pus pe glume, însă acest personaj ascunde un actor talentat, un soţ devotat şi un tată extraordinar. În cele ce urmează vă invităm să pătrundeţi în lumea familiei Pop, acasă la Văru’ Săndel.
„Nu te duce, mă, la Bucureşti, că acolo e cutremur”
Povestea lui Sandu Pop începe într-o zi de vară a anului 1973, la Cluj, tatăl său lucrând ca muncitor pe şantier la Tarniţa. A făcut primele trei clase la Lozna, în Sălaj, locurile natale ale părinţilor săi, iar apoi a plecat din nou împreună cu familia pe un alt şantier în Bistriţa-Năsăud, unde a terminat gimnaziul. Şi-a petrecut cei patru ani de liceu într-un internat din Zalău, unde urma să îşi descopere talentul: „Liceul a fost una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii mele. Eram primul la Cântarea României, la tot ce ţinea de muzică populară şi activităţi artistice. Profesorul meu de matematică, fiind director educativ şi îndrăgindu-mă foarte tare, a fost cel care m-a îndrumat către Institutul de Teatru. Profesorii m-au ajutat foarte mult, pentru că aveam acasă o situaţie dificilă din punct de vedere financiar, şi în clasa a X-a chiar mă gândeam să mă las de liceu şi să dau la o şcoală profesională. Însă dumnealor nu m-au lăsat să renunţ şi m-au ajutat să termin”. Apoi a hotărât să dea examen la Institutul de Teatru. A plecat la Bucureşti ajutat de fratele său, spunându-i doar mamei despre decizia sa: „Tata ştia că mă duc să îmi caut de lucru. El era un om mai hâtru şi râdea de mine când îi spuneam că vreau să fac o facultate. La examenul de admitere, lucrurile au luat o întorsătură favorabilă mie, tocmai pentru că nu mă pregătisem. Am intrat la Institutul de Teatru cu «Pupăza din Tei» a lui Ion Creangă, deşi ceilalţi candidaţi veniseră cu texte din Molieré sau din marea dramaturgie rusă. Au fost atunci 60 de candidaţi pe 12 locuri, iar eu am fost unul dintre cei admişi. După examen am plecat la mare cu sora mea şi abia apoi m-am dus acasă. Când am intrat în sat mă întrebau oamenii care ştiau că fusesem la Bucureşti să dau examen la facultate «Cum îi? Paie sau fân?» (paie înseamnă că e rău, fân că e bine) şi eu le spuneam «Fân!». Mama mă aştepta în poartă, iar când i-am spus că am intrat la facultate a început să plângă, pentru că se gândea că nu au cum să mă ţină la Bucureşti. Tata a apărut şi el din şură şi m-a întrebat: «Te-ai întors? E greu prin lume... M-ai lăsat singur aici, nu ai venit să mă ajuţi la coasă». Când i-am spus că am intrat la Teatru şi că o să mă vadă la televizor, el mi-a răspuns sec: «No, bine că ţi-a ajutat Dumnezeu, dar vii cu mine la paie sau ce faci? Lasă-mă cu televizoarele tale, tu rămâi acasă, că paiele le plouă!». Eu mă gândeam că luăm şi noi o sticlă cu palincă şi o «zăpăcim» amândoi, dar am plecat la adunat de paie cu el. Şi-ar fi dorit să rămân acasă, fiind cel mai mic dintre copii, să le fiu sprijin la bătrâneţe, dar mama m-a susţinut, pentru că îmi doream mai multe de la viaţă. Înainte să plec, cu o ultimă sforţare, tata mi-a zis: «Nu te duce, mă, la Bucureşti, că acolo e cutremur!»”, povesteşte amuzat Sandu.
„Plângeam când o conduceam la gară”
Sandu Pop îşi luase viaţa în propriile mâini, şi de acum era student la Bucureşti. S-a obişnuit greu cu agitaţia Capitalei, dar viaţa îi îndrepta paşii către cea care avea să îi întregească sufletul. „Nu credeam că mă voi obişnui vreodată cu Bucureştiul. Eu veneam din Ardeal, unde oamenii aleargă doar când plouă. Noroc cu Maria, soţia mea, pe care am cunoscut-o în al doilea an de facultate. Întâlnirea cu ea mi-a schimbat destinul. Nu ştiu cum aş fi rezistat fără ajutorul ei. Ne-am cunoscut întâmplător, ea venind cu sora ei în vizită la colegul meu de apartament”, îşi aminteşte Sandu. „Eu visam de mică să mă căsătoresc cu un băiat în uniformă, iar Sandu avea în cameră un costum de amiral. Am crezut că e de la Poliţie şi am zis că mi-am găsit băiatul mult visat”, îl completează Maria, amintindu-şi cu drag de acele momente. „Eu, de fapt, filmam pentru TVR şi aveam un rol de amiral (râde). Ne-am reîntâlnit la un Revelion în Zalău. Am condus-o acasă dimineaţa şi apoi am continuat să ne vedem în Bucureşti. Cred că am avut noroc, pentru că tocmai suferise o mică decepţie în dragoste. Treptat, a început să mă îndrăgească şi într-un final a ajuns să mă iubească sau poate nu mă iubeşte nici acum (râde). A fost o poveste de dragoste frumoasă între noi. Mi-au plăcut rafinamentul şi fineţea ei, pentru că are o educaţie aleasă. Mulţi ne spuneau că nu ne potrivim, ea viitor medic, eu actor. Relaţia noastră s-a sudat în momentul în care ea a plecat să facă facultatea la Arad, iar eu am rămas la Bucureşti. Am crezut că distanţa ne va despărţi, dar ne-a legat şi mai tare. Mi-aduc aminte cum plângeam amândoi când o conduceam la gară, eu pe peron şi ea în tren”, mărturiseşte cu sinceritate Sandu. „Mie mi-a plăcut la el totul şi pe parcurs m-a cucerit. Cum să nu iubeşti un bărbat care îţi compune poezii, se înregistrează pe reportofon şi mi-l lasă prin casă?”, se întreabă retoric Maria.
„Primii ani de mariaj i-am petrecut între Arad şi Bucureşti”
Sandu şi Maria şi-au trăit povestea de dragoste între Bucureşti şi Arad, petrecându-se unul pe celălalt la gară, cu lacrimi în ochi, până când a venit vremea să se căsătorească. Cel care a pus punctul pe „i” a fost tatăl lui Sandu: „Socrul meu m-a întrebat într-o zi dacă să ţină porc în anul acela pentru nuntă şi practic aşa a fost făcută cererea”, îşi aminteşte Maria, iar Sandu continuă: „Noi profitam de tinereţea noastră şi nu ne gândeam la ce spun oamenii din sat despre noi, dar părinţii mei îşi puneau probleme. Cununia civilă am făcut-o la Bucureşti, cu prietenii de aici, iar apoi au urmat două nunţi, una la restaurant şi alta acasă, în curtea părinţilor mei, cu toate obiceiurile de la ţară”. Despre luna de miere, Maria îşi aminteşte: „Am fost la mare, dar nu prea a fost «de miere», că eu învăţam pentru o restanţă la facultate. Mi-aş dori să avem o a doua lună de miere. După ce ne-am căsătorit, eu am rămas încă patru ani la Arad să îmi termin facultatea, în timp ce Sandu stătea în Capitală, fiind angajat la Teatrul de Comedie. Primii ani de mariaj i-am petrecut pe drumuri, între Arad şi Bucureşti”. „Noi am început să trăim ca o familie acum zece ani, o dată cu naşterea fetiţei”, continuă Sandu.
În rol de dădacă
Venirea pe lume a Iuliei i-a luat pe nepregătite, dar bucuria a fost imensă. Nici această experienţă nu a fost lipsită însă de peripeţii, după cum reiese din spusele Mariei: „Am născut-o pe Iulia la Arad, deoarece cu o zi înainte dădusem examenul de licenţă. Îmi amintesc că în seara aia Sandu avea o premieră la Bucureşti, iar eu nu voiam să intru în sala de operaţii până nu termina el piesa, ca să îl anunţ”. Sandu îşi aminteşte râzând cum a plecat spre Arad să îşi vadă soţia şi copilul nou-născut: „Am ajuns la Maria după o noapte de fericire pe tren, în care am dat de băut tuturor conductorilor. Eram într-un hal...”. Perioada următoare avea să fie destul de grea pentru tânăra familie: „Eu eram angajat la teatru, dar erau bani puţini. Mi-aduc aminte că prima maşină de spălat am cumpărat-o cu banii câştigaţi la un concurs de la televizor”. Tinerii părinţi au depăşit toate problemele cu răbdare şi multă muncă, iar astăzi Sandu este un actor apreciat, iar Maria un medic de familie dedicat. În noiembrie, anul trecut, familia lor s-a mărit, Maria aducând pe lume un băieţel superb, Andrei Alexandru. Sandu spune cu mândrie cum face pe dădaca: „Cu Iulia nu am apucat să stau foarte mult, pentru că eram preocupat să asigur traiul familiei mele. Acum, cu Andrei, fac tot ce trebuie: schimb scutece, îi dau să mănânce, îi fac băiţă. Facem cu rândul. Cred că acum îmi este cel mai bine. Mă simt împlinit din toate punctele de vedere. Am un rol principal la teatru, o emisiune la televizor, o Mărie doctoriţă şi doi copii frumoşi. Mi-e tare drag de noi cum suntem acum. Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi şi să ne putem iubi!”, încheie Sandu.
„Cu Iulia nu am apucat să stau foarte mult, pentru că eram preocupat să asigur traiul familiei mele. Acum, cu Andrei, fac tot ce trebuie: schimb scutece, îi dau să mănânce, îi fac băiţă. Facem cu rândul”
În urmă cu cinci ani, Văru’ Săndel şi Suzana Toader şi-au unit talentele într-un proiect inedit. Au înregistrat împreună piesa „Eu îs şefu’ străzilor” şi au lansat apoi albumul „De râsul lumii”, acesta depăşind toate aşteptările.
„Lucrăm bine împreună, pentru că eu şi Suzana comunicăm, iar ea are marea calitate de a-mi lăsa mână liberă în ceea ce priveşte regia videoclipurilor. Este o formulă de succes şi ar fi păcat să nu mai facem şi alte lucruri frumoase împreună. Anul acesta vom lansa încă două CD-uri, tot în stilul nostru, cu parodii muzicale. Primul sperăm să apară în august, iar al doilea va fi dedicat Sărbătorilor de iarnă”, ne-a declarat Sandu. „Îmi place stilul satiric al Vărului Săndel. El este un comic foarte bun. Versurile pieselor noastre îi aparţin, iar muzica este compusă de soţul meu, Felician Nicola. Proiectele realizate cu el m-au ajutat foarte mult, iar amândoi am avut un succes extraordinar. Ne potrivim din punct de vedere muzical şi sperăm ca şi următoarele albume să fie la fel de bine primite de public”, a completat Suzana.
„Mă simt împlinit din toate punctele de vedere. Am un rol principal la teatru, o emisiune la televizor, doi copii frumoşi, Maria are cabinetul ei. Mi-e tare drag de noi cum suntem acum. Să dea Dumnezeu să fim sănătoşi şi să ne putem iubi!“
Nu mulţi dintre cei care îl urmăresc la televizor pe Văru’ Săndel ştiu că Sandu Pop este actor la Teatrul de Comedie, unde interpretează în prezent un rol foarte complex într-o piesă de succes: „Am fost angajat la Teatrul de Comedie acum mai bine de zece ani, după un concurs în care au fost 82 de candidaţi. Doamne, câtă fericire a fost pe capul meu atunci! Acum joc rolul principal în piesa «Elling», un personaj ce are mintea unui copil de 10 ani”. Maria intervine, punctând un lucru important: „Am apreciat la Sandu faptul că, după ce iese de pe scenă, lasă personajul la teatru şi ajunge acasă un om echilibrat”. În ultimii ani, Sandu a îndrăgit şi rolul de moderator de televiziune. „Noua mea emisiune, de la Etno TV, se cheamă «Văru’ Săndel şi prietenii» şi se difuzează sâmbăta, între orele 19:00 şi 21:00. Este o emisiune cu muzică populară, dansuri şi snoave, bineînţeles. Văru’ Săndel a rămas un personaj pe care mulţi oameni îl iubesc. Am fost «botezat» aşa de Catrinel Dumitrescu şi de Emil Hossu într-o emisiune, în care eu eram «vărul de la ţară»”, povesteşte Sandu.