de Gabriela Niculescu
şi Claudia Stan
- Secretul longevităţii relaţiei dintre Ţociu şi Palade: respectul reciproc
Romică Ţociu şi Cornel Palade ne-au obişnuit cu divertismentul mai bine de 20 de ani, de când formează un cuplu de umorişti. I-am avut mereu în prim-plan, iar faptul că şi astăzi sunt lideri de audienţă cu emisiunea „Superbingo Metropolis” nu demonstrează altceva decât că sunt foarte iubiţi şi apreciaţi. În cele două decenii care s-au scurs, cei doi au împărţit o sumedenie de momente, uşoare sau grele, şi-au câştigat împreună existenţa şi au descoperit secretul rezistenţei în timp a unei prietenii speciale. Am vrut să-l aflăm de la ei şi i-am vizitat într-o duminică seară pe platourile de filmare ale Antenei 1. Tocmai se amuzau pe seama vestimentaţiilor şi a personajelor care urmau să prindă viaţă în faţa telespectatorilor.
- Despre dumneavoastră se zice că înainte de a fi vedetă aţi fost... vedetă. Ce ne puteţi spune despre începutul carierei?
- Începutul carierei mele a fost unul fulminant. La vârsta de 5 ani am furat sertarul de la mobila bunicii mele şi am ieşit în stradă, făcându-l acordeon. Bineînţeles că am strâns nişte bani, însă am luat bătaie de la mama că am „cerşit”. Al doilea succes l-am avut într-o grădină de cinematograf, unde am dansat şi am primit aplauze la scenă deschisă.
După primul spectacol, tatăl i-a dăruit un inel cu valoare sentimentală
- Cum s-au împăcat părinţii cu meseria dumneavoastră de umorist, având în vedere că visau să deveniţi ofiţer de infanterie?
- Pentru că nu am mai fost lângă ei, luându-mi viaţa în piept, săracii nu au mai avut ce să zică. Au fost momente când eu chiar nu mai aveam niciun ban. Când mă sunau şi mă întrebau ce fac, îi ziceam mamei întotdeauna că sunt bine, că am cazare, iar eu de fapt dormeam în gară. Aveam un prieten care era şeful sălii de la clasa I şi îmi oprea patru ore un loc pe o banchetă, lângă calorifer. Abia când am avut primul spectacol la Teatrul „Constantin Tănase”, cu Draga Olteanu Matei, mi-am adus părinţii la spectacol. În momentul când au văzut că eu am realizat ceva în viaţă a fost minunat. Îmi aduc aminte că tata avea un inel la care ţinea foarte mult, iar în seara aceea l-a scos şi mi l-a dat. Nu valora foarte mult, însă sentimental cântăreşte mult. Acea seară le-a demonstrat totodată părinţilor mei că am fost un copil cuminte în Bucureştiul acesta agitat.
- Care este cea mai trăsnită întâmplare din copilărie de care vă aduceţi aminte?
- La grădiniţă mă îndrăgostisem de o colegă pe nume Adriana. Descoperisem în şifonier locul unde mama îşi ţinea bijuteriile şi am „atacat” cutia. La acea vreme nu existau ghiozdane moderne, ci unul de tablă, rotund, ciudat. Băgasem bijuteriile într-un şerveţel ca să le duc la „grădi” să i le dau Adrianei, dar cum înăuntru erau paharul cu apă, un sandviş şi un măr, au ieşit bijuteriile din şerveţel când eu dădeam din mâini, iar mama le-a văzut. Ce bătaie am mai mâncat atunci! (râde) Nici la vârsta asta nu m-am liniştit şi aşa am rămas în viaţă.
„«Superbingo Metropolis» le-a readus zâmbetul pe buze”
- Care a fost cel mai emoţionant caz pe care l-aţi întâlnit la un câştigător?
- A fost o familie din Galaţi, ai cărei membri stăteau cinci într-o garsonieră, cu soacra, cu copii, cu tot! Tinerii dormeau între aragaz şi masa dintr-o bucătărie mică. Nici măcar frigider nu aveau şi îşi improvizaseră ceva afară. Când i-am văzut mi-a venit în minte filmul cu „101 dalmaţieni”, care dormeau unul peste celălalt. După care le-am vizitat apartamentul cu trei camere şi i-am văzut plângând, spunând că nu mai sperau niciodată ca viaţa să le mai poată oferi o şansă, însă „Superbingo Metropolis” le-a readus zâmbetul pe buze!
- Dacă nu aţi fi fost umorist, ce altă meserie vi s-ar fi potrivit?
- Vagabond!
- Cum de nu a existat vreun „divorţ profesional” până acum în cuplul Ţociu-Palade?
- Fiind amândoi profesionişti şi discutând de la început riguros despre ce înseamnă viaţa în doi, care nu este deloc simplă, ne-am pus nişte jaloane profesionale şi prieteneşti de care am ţinut cu dinţii. Iar cel mai important lucru este respectul pe care îl purtăm unul pentru celălalt. Niciodată nu a fost mai presus un program sau o sumă considerabilă de bani, ci respectul, ce ne-a adus la 20 de ani de activitate!
- Cum l-aţi caracteriza pe Cornel Palade?
- Foarte atent, foarte răbdător, calic şi un bun camarad.
„Ador să stau cu fata şi cu băiatul meu”
- Este adevărat că viaţa e o scenă, iar oamenii sunt actorii?
- Nu. În viziunea unei emisiuni tv da, poate să fie şi aşa. În teatru există un scenariu pe care trebuie să îl respecţi. În viaţă trebuie să ai şi fler, să ştii mai multe lucruri, să respecţi nişte condiţii clare ale vieţii, ale familiei, ale copiilor, ale soţiei etc. În teatru, atunci când spui „te iubesc” o spui fals, în schimb, în viaţa reală, chiar trebuie să o simţi!
- Ce vă place să faceţi atunci când sunteţi în timpul liber?
- Ador să stau cu fata şi cu băiatul meu sau să ies cu prietenii! Fata mea, Daria, este la „Pas în doi” de doi ani, dansează foarte bine, are partener...
- Daria, fetiţa dumneavoastră, vă moşteneşte talentul? Ce carieră v-aţi dori să urmeze?
- Daria, da. Am început deja să îi construiesc o carieră!
- Un sfat de la Ţociu pentru cititorii Taifasuri.
- Iubiţii noştri cititori, colegi, prieteni, vă vorbeşte Romică Ţociu! Să nu vă minţiţi niciodată! Trăiţi-vă propriile idealuri, să nu vă fie niciodată frică de nimic, pentru că paparazzii sunt făcuţi să ne încurajeze. Doar pe cei slabi îi descurajează! Multă sănătate!
- „Superbingo Metropolis”, emisiunea difuzată de Antena 1, este reţeta ideală pentru a alunga supărările, mai ales că le „condimentaţi” vieţile oamenilor? Cum vă simţiţi?
- Nu le condimentăm un pic! Când dai două milioane de euro pe emisiune nu condimentezi, ci abunzi viaţa celorlalţi. Noi am fost într-un turneu prin ţară de promovare a emisiunii, iar câştigătorii ne-au pupat mâna! Nu noi suntem, de fapt, cei care le-am dat banii aceştia, ci doar mesagerii dintre norocul lor, Dumnezeu şi un panou. Divertismentul nu este greu de făcut, pentru că noi îl avem la îndemână. Eu şi cu Cornel suntem de 20 de ani împreună şi meseria asta o facem cu mare drag! Avem abilitatea necesară de a putea improviza şi de a face o emisiune de succes!
„Iubiţii noştri cititori, colegi, prieteni, vă vorbeşte Romică Ţociu! Să nu vă minţiţi niciodată!"
- Aţi petrecut mai bine de 20 de ani alături de Romică Ţociu. Cum aţi descrie această relaţie?
- Să vorbesc despre 20 de ani de prietenie şi de meserie în câteva cuvinte este foarte greu. Ar însemna să povestesc până mâine despre tot ce s-a întâmplat. Au fost două decenii pline de suspans, de realizări, de bucurii, ani extraordinari petrecuţi alături de Romică. Sunt 20 de ani de viaţă în care am ştiut când ne este bine, când ne este rău, şi dacă ar fi s-o iau de la început, la fel aş face-o.
„Într-un cuplu, pe primul plan este partenerul tău”
- În cine aveţi încredere deplină şi cui vă puteţi confesa oricând?
- Să încep cu mine: în mine n-am încredere, dar pot să mă confesez oricând. Fiecare om are problemele sale. Unele se pot spune, altele nu. Ţinând cont şi de relaţia cu celălalt, referindu-mă acum la Romică, nu tot ce vrei să spui este binevenit şi trebuie să ai foarte mare grijă cum te porţi, pentru că, într-un cuplu, pe primul plan este partenerul tău, şi apoi tu. Sunt lucruri pe care ni le împărtăşim, dar nu toate. Sunt relaţii separate. Afacerea şi meseria noastră, pe un plan, viaţa particulară cu familia, pe altul. În soţia mea am încredere deplină, dar nu pot să-i spun orice şi oricând. Oamenilor, în general, trebuie să le spui ceea ce vor să audă, dacă le spui altceva, deranjează. Am ajuns la această vârstă să fiu destul de perspicace şi să nu spun lucruri pe care oamenii nu vor să le audă.
- Când aţi fost ultima dată plecat în concediu alături de familie? Ce loc preferaţi pentru odihnă?
- Acum două săptămâni am fost în Grecia, şapte zile, chiar împreună cu Romică. Eu cu Andrada şi soţia mea, iar el, cu soţia, Nicoleta. Pentru odihnă prefer locurile mai sălbatice, mai virgine, nu-mi plac aglomeraţia şi balamucul, vreau să fiu singur cu natura şi nu mă plictisesc. Chiar îmi place să stau pe malul unui lac, să pescuiesc, să umblu de nebun printr-o pădure, prin livezi, să simt natura cum trece prin mine.
„Sunt fericit cu ce mi-a dat Dumnezeu”
- Presupunând că aţi putea juca la „Superbingo Metropolis”, dacă aţi câştiga două miliarde de lei vechi, ce aţi face cu ei?
- Aş avea atât de multe de făcut, că nici nu ştiu dacă aş reuşi să fac vreodată ceva cu ei. Cred că m-aş apuca de foarte multe lucruri şi nu aş termina nimic. Vreau să-mi fac o căbănuţă de vacanţă la munte. Am undeva o bucată de pământ pe malul unui lac şi aş construi acolo, ca să mă relaxez o dată pe săptămână sau în funcţie de timpul liber. Nu ştiu dacă îmi ajung două miliarde de lei vechi, dar aştept să mai câştig o dată, şi cu patru miliarde mi-aş face căbănuţa. Este un vis de-al meu de multă vreme şi trag de el, pentru că sper să-mi ajute Dumnezeu să-l împlinesc.
- Ce trăsătură de caracter v-ar fi plăcut să nu aveţi?
- Un om nu poate fi luat pe bucăţi, ci ca întreg, cu tot ce are bun şi rău. Omul e o entitate, este unitar aşa cum e, nu ştiu ce aş da afară, ce aş lăsa sau ce aş adăuga. Asta rămâne la latitudinea Creatorului. Ziditorul ne-a făcut aşa cum suntem, şi noi trebuie să ne acceptăm, iar eu sunt fericit cu ceea ce mi-a dat.
„Le urez românilor bani care să le schimbe viaţa!”
- Dacă mâine ar veni Apocalipsa, care ar fi cauzele?
- Noi vom fi cauza, oamenii, răutatea noastră. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Totul se bazează pe acest sentiment fără de care nu se poate trăi. Cu ură se distruge totul. Dacă vorbeşti despre ură, totul ţi se pare urât, nimic nu-ţi place. Ne trebuie iubire, pentru că, lipsind acest sentiment, vine Apocalipsa.
- Un mesaj pentru cititori.
- Le doresc multă sănătate, să-şi cumpere cartoane la „Superbingo Metropolis”, să se umple de bani şi să-şi schimbe viaţa!
- Ce sentimente vă încearcă atunci când umpleţi buzunarele românilor?
- Este un sentiment extraordinar şi mi-aş dori ca toată lumea să simtă acest lucru. Este o mare bucurie să ştii că dai unor oameni bani pe care-i folosesc să-şi îndeplinească dorinţele. Chiar mă supăr când cineva nu răspunde la telefon, aş putea spune că sunt marcat că nu şi-a luat premiul, trecând astfel norocul pe lângă el. Lucrul acesta se întâmplă foarte rar, dar au fost cazuri. Odată, unul ne-a înjurat, pentru că, mai înainte, alţi colegi de-ai săi i-au făcut farse că a fost ales la „Superbingo Metropolis”, iar el a rămas cu sechele şi când l-am sunat noi să-i spunem că a câştigat ne-a înjurat şi ne-a spus să mai terminăm cu miştourile astea.
„Dacă vorbeşti despre ură, totul ţi se pare urât, nimic nu-ţi place. Ne trebuie iubire, pentru că, lipsind acest sentiment, vine Apocalipsa!”