de Gabriela Niculescu

Dan Negru este unul dintre cei mai iubiţi prezentatori de televiziune şi are publicul său, pe care a ştiut să-l fidelizeze şi care l-a urmărit indiferent de format. „Plasă de stele” şi „Te pui cu blondele?” sunt doar două dintre emisiunile ce aduc cea mai mare audienţă din divertismentul Antenei 1. Până şi televiziunile de peste Prut au apelat la talentul şi la profesionalismul său, iar acum se află şi la cârma show-ului „Fabrica de staruri” de la Chişinău. Pe lângă aceste emisiuni, Dan predă cursuri şi la şcoala de televiziune. Dincolo de lumina reflectoarelor, este un personaj modest, cu o viaţă de familie echilibrată, completată în urmă cu trei luni de cel mai frumos cadou primit din partea soţiei sale, Codruţa, o fiică minunată, care poartă numele Dara-Ioana. Deşi timpul său este numărat în secunde, Dan a acceptat să ne vorbească despre televiziune, familie şi viaţă.

- Cum a venit propunerea să prezinţi emisiunea „Fabrica de staruri” de la Chişinău?
- M-au sunat cei din echipa de producţie a show-ului de la Chişinău, am discutat cu ei o vreme, apoi mi s-a părut tentantă ideea. Am avut reţineri la început, pentru că eram implicat în multe proiecte în ţară, două formate la Antena 1, cursuri de televiziune şi multe altele, dar m-am înhămat la această treabă, iar acum nu-mi pare rău deloc.

- Cum ai fost primit peste Prut?
- Prime TV, staţia cu care colaborez acolo, este cel mai important canal privat de televiziune şi e fratele mai mic al postului Rusia 1, cea mai mare televiziune din Rusia. Asta cred că spune totul despre ei. Am găsit oameni care vorbeau aceeaşi limbă cu mine din punct de vedere profesional şi-mi place să cred că ne-am sedus reciproc. N-am făcut niciun fel de compromis de la standardele de televiziune ce mi-au fost puse la dispoziţie ani la rând aici. În toamnă încep o colaborare cu ei pentru încă trei show-uri de divertisment foarte mari.

„Chişinău, o lume mai boemă decât cea a Bucureştilor”
- Ce te impresionează cel mai mult la moldoveni?
- Chişinăul este al doilea mare oraş al României şi este cu mult mai liniştit şi mai blând decât Bucureştiul. De când prezint „Fabrica de staruri” la ei am văzut toată Moldova. Cei de acolo mi-au făcut toate poftele în privinţa aceasta şi am descoperit o lume mai aşezată decât a noastră, mai boemă. Despre zona showbizului îţi pot spune că nu au pofta privitului prin cheia uşii, n-au presă murdară şi ştiu să facă diferenţa între un artist şi o fufă asistentă de televiziune. La noi, astăzi, toate aceste lucruri s-au pierdut. După cum se vede, şi Blonda lui Bote, şi Maria Tănase sunt vedete.

- Care crezi că este „acel ceva” al tău pentru care telespectatorii îţi sunt fideli indiferent de format şi reuşeşti de fiecare dată să faci audienţe extraordinare?
- Dacă aş descoperi secretul, l-aş industrializa, l-aş vinde celor care n-au simţit, încă, gustul audienţelor. Probabil că, după atâţia ani, secretul vine şi din experienţă, dar mai ales din faptul că am avut „învăţători” de la care am furat meserie. Poate că am şi avut norocul să încep televiziune într-o perioadă în care piaţa nu era saturată de vedete. Astăzi, inflaţia de prezentatori-vedetă tv este tot un soi de cenzură.

- Povesteşte-ne o întâmplare amuzantă din caravana „Te pui cu blondele?” sau din emisiune.
- Adeseori am descoperit că bancurile cu blonde au un sâmbure de adevăr. Show-ul e unul de cultură generală, cu întrebări şi răspunsuri şi adeseori răspunsurile la întrebări sunt bulversante. Tot ce este amuzant se vede la televizor, pentru că de câteva sezoane „Te pui cu blondele?” este programul cu cea mai mare audienţă din divertismentul Antenei şi este posibil să revenim cu încă un sezon, aşa că s-ar putea să descopăr alte întâmplări inedite.

„Când doarme fiica mea, până şi câinele amuţeşte”
- Este adevărată zicala conform căreia blondele sunt ceva mai puţin înzestrate din punct de vedere intelectual sau este doar un mit?
- Mi-am dat seama că nu. Am întâlnit blonde foarte isteţe, deştepte, care au câştigat sume importante de bani, la fel cum mi-au ieşit în cale şi fufe fără minte. Dar sunt sigur că acest lucru ar fi valabil şi la brunete sau roşcate.

- S-a schimbat ceva major în viaţa ta de când a venit pe lume Dara-Ioana?
- Liniştea din casă. Când doarme Dara, soţia mea îl împiedică până şi pe Google, Ciobănescul meu mioritic, să mai scoată un sunet.

„Dara descoperă lumea din priviri”
- Cum te întâmpină fiica ta când ajungi acasă de la Chişinău?
- Are doar 3 luni şi nu ştie că tata vine de la filmări din Chişinău. Deocamdată descoperă lumea din priviri, încă nu ştie prea multe. La întrebarea asta ar trebui să răspund peste câteva luni.

- Acest copil minunat te-a apropiat mai tare de Codruţa, soţia ta?
- Nu am avut niciodată probleme. Dara a venit în viaţa noastră pentru că aşa era firesc să se întâmple.

- Cum arată o zi din viaţa ta petrecută în familie?
- Căutăm normalitatea şi o găsim. De zece ani de când prezint show-uri în prime-time nu am fost niciodată la vreo petrecere mondenă, nu caut paginile ziarelor de scandal, ba chiar încerc să fug de mediatizare. Le recomand asta tuturor celor care vor să facă televiziune din pasiune. Poţi face televiziune de performanţă şi fără să apari în ziare colorate. Eu am reuşit acest lucru, şi nu de un an sau doi. Tocmai de aceea viaţa noastră de familie este una normală, fără excese, fără să iasă cu ceva din comun.

„Google, cel mai bun prieten pe care-l am”
- Ţi-a mai „aranjat” Google grădina, aşa cum a mai făcut-o, doar ca să-ţi dea o „mână de ajutor”?
- Da, Google, Ciobănescul meu, este cel mai mare duşman al trandafirilor şi al brăduţilor din grădina noastră, dar n-am ce-i face, pentru că, totodată, este şi cel mai bun prieten pe care-l am.

- Este gelos că nu mai beneficiază de toată atenţia ta de când a apărut un membru nou al familiei?
- Da, nu înţelege de ce, atunci când Dara este în curte, el nu mai are voie să iasă din zona lui. Şi atunci începe spectacolul de lătrat.

„Nicio bonă nu poate înlocui dragostea unei bunici”
- Cum îşi împart bunicile timpul pentru fiica ta?
- Bunicile Darei, mamele noastre, sunt un mare noroc. Eu am crescut cu bunica şi nu cred că vreo bonă de pe pământ poate înlocui dragostea unei bunici. Ale noastre fac cu schimbul, vin din Timişoara pe rând, când una, când cealaltă. Avem noroc că sunt pensionare şi astfel Dara a devenit principala lor atracţie.

- Care este motto-ul în care crezi?
- Ha, ha, ha... n-am participat niciodată la vreun concurs de mister, aşa că n-am motto-uri preferate.

„La 12 iunie lansez cartea”
- Când lansezi cartea despre care ne-ai vorbit la începutul anului? În ce stadiu ai ajuns cu scrisul?
- Ohoooo... cartea este gata şi, n-am spus nimănui până acum că o voi lansa la târgul de carte, la 12 iunie, la ora 14:00, la standul Editurii Corint. Sunt poveşti, amintiri trăite în lumea televizunii, nu este filosofie sau poezie. Mi-am păstrat simţul ridicolului, îmi ştiu locul.

- Am văzut că presa a interpretat greşit anumite postări făcute pe blogul tău. Te mâhnesc acţiunile răutăcioase ale jurnaliştilor avizi de subiecte „tari”?
- Am avut mereu o relaţie normală cu colegii mei din ziare şi am înţeles adeseori exagerările, pentru că şi eu am făcut acelaşi lucru în meseria mea. Lucrăm cu aceeaşi „materie primă”, vedetele. Ei scriu despre ele şi eu le invit în show-urile mele. Nu suntem pe baricade diferite.

- Ţi-ai programat un concediu pentru vara asta? Pleci din ţară sau mai aştepţi să crească îngeraşul tău?
- În primul rând o să fugim până la Timişoara, atunci când voi încheia proiectele de televiziune din Chişinău şi Bucureşti. Îmi este foarte dor de oraşul natal şi abia aştept să ajung acolo. Vreau să stau acasă, pe o terasă şi să mă uit la meciurile Campionatului Mondial de Fotbal. Asta este programat, deocamdată, în planul apropiat.

- Ce mesaj le transmiţi cititorilor revistei „Taifasuri”?
- Petreceţi mai multă vreme la taifas cu familia şi prietenii, doar ei contează în viaţă, restul este fum...

„Televiziunea, o pură loterie, nimic altceva”

- Dacă nu ai fi avut o carieră în televiziune, ce altceva ai fi făcut?
- Dacă ar fi să o iau de la capăt, în mod cert n-aş mai încerca drumul acesta. Este şi sfatul pe care-l dau tuturor, inclusiv celor cărora le predau divertisment de televiziune. Este o pură loterie, nimic altceva, dar mai ales cred că este o meserie pe care, dacă nu ajungi să o faci la nivel de performanţă, îţi poate aduce mari frustrări. N-aş mai repeta experienţa asta, sigur nu mi-aş mai încerca norocul încă o dată. Spun asta cu mintea de acum...

Răzvan Popescu, tovarăş de „drum” lung

- Ştiu că nu ai mulţi prieteni din showbiz, dar unul dintre cei care ţi-au fost aproape în diferite momente ale vieţii este Răzvan Popescu. Cum aţi ajuns la această prietenie? Ce amintiri frumoase vă leagă?
- Pe Răzvan îl cunosc de multă vreme. Ne leagă amintiri frumoase şi am simţit că-mi va rămâne prieten chiar şi atunci când o să mă plictisesc de televiziune, când n-o să mai am tragere să apar „pe sticlă”. Nu este un prieten de conjunctură, şi asta m-a legat de el.