de Gabriela Niculescu

„Cristi Nucă, un lăutar modest, cu rădăcini muzicale adânci, transmise de părinţii săi, s-a născut la Iaşi, la 8 februarie 1980, într-o familie de lăutari bine cunoscută în zona Moldovei”, aşa începe descrierea pe site-ul său de internet. Acum, el compune piese în care se regăseşte fiecare iubitor al muzicii lăutăreşti şi a ajuns să fie foarte apreciat.

Tatăl i-a îndrumat paşii spre muzică
- La ce vârstă aţi început să cântaţi şi cum aţi descoperit pasiunea pentru muzică?
- La 6 ani, tatăl meu, Alecsandru, căruia i se spunea Nucă, nume de scenă pe care-l port şi eu astăzi, mi-a îndrumat paşii spre muzica lăutărească şi m-a învăţat să cânt la acordeon. Mai târziu, datorită mamei mele, care avea o voce extraordinară, mi-am descoperit şi eu calităţile vocale.

- Ce ar trebui să ştie fanii despre dumneavoastră şi familia Nucă?
- Am muncit din greu pentru a fi cunoscut, fără a face însă niciun compromis. La început am întâmpinat multe greutăţi, dar le-am depăşit, din respect pentru muzica pe care o cânt şi pentru oamenii care o ascultă. Fanii pot să afle mai multe informaţii despe mine intrând pe site-ul www.cristinuca.go.ro. Consider că sunt norocos, deoarece suntem o familie mare şi unită. Mai am un frate şi trei surori de care sunt mândru. Două dintre ele sunt în domeniul meu - Marina cântă muzică de petrecere, iar Iuliana, populară. În plus, pot spune că formaţia mea reprezintă a doua familie, deoarece îmi petrec foarte mult timp alături de membrii ei. Aceştia sunt: Beny Lalaru (saxofon), Leonard (orgă), Rareş (acordeon), Alexandru (ţambal) şi Vălică (percuţie).

- Ce hobbyuri aveţi?
- Îmi place să fac multe lucruri în timpul liber. Mă relaxez mergând la munte sau în Delta Dunării. Mă mai pasionează jocurile pe calculator, maşinile şi pescuitul.

„Sper să colaborez cu Ioniţă şi Viorica din Clejani, dar şi cu Andra”
- Există un artist cu care aţi dori să colaboraţi?
- Sunt artişti cu care am avut onoarea şi plăcerea să colaborez. Printre aceştia se numără maestrul Nicolae Botgros şi orchestra „Lăutarii din Chişinău”, Salam şi Adrian Copilu’ Minune. Sunt artişti pe care îi apreciez foarte mult şi sper ca pe viitor să am colaborări cu Ioniţă şi Viorica din Clejani, dar şi cu Andra.

- Cine vă compune piesele şi textele lor?
- Cele mai multe piese sunt create de mine, şi muzica, şi textul, dar trebuie să recunosc că un mare ajutor îl am din partea lui Beny, saxofonistul formaţiei mele. De asemenea, mai am colaborări cu diferiţi textieri, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul piesei „M-aş duce pe o cărare”, care a fost hitul meu de lansare.

„Am reuşit să mă fac singur cunoscut”
- Câte albume aţi scos până în prezent?
- Am scos cinci albume, dintre care două chiar anul acesta, dar mai am multe melodii pe compliaţii cu alţi colegi de breaslă. Înainte nu eram foarte cunoscut, iar casele de distribuţie şi producţie promovau numai artişti din prim-plan. Doar dacă aveai bani şi relaţii puteai să ajungi undeva pentru a fi scos în faţă, ceea ce se întâmplă şi în ziua de astăzi, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit să mă fac singur cunoscut şi iubit de fani pe piaţa muzicii lăutăreşti, eu fiind din provincie.

- Care credeţi că este cel mai de preţ lucru din viaţă la care ar trebui să ţină fiecare om?
- Cel mai de preţ lucru în viaţă este familia. Eu, spre exemplu, îmi găsesc liniştea sufletească în sânul familiei şi mă consider un om împlinit şi fericit alături de ea. Nu-mi doresc să fac averi, dar am o vorbă: „Dumnezeu să-mi dea după sufletul meu!”.

- Ce mesaj le transmiteţi cititorilor revistei „Taifasuri” care vor asculta piesele de pe albumul „M-aş duce pe o cărare”?
- Să ştie că nu o să-i dezamăgesc niciodată şi le voi cânta din suflet. Totodată, le mulţumesc pentru că sunt alături de mine şi ascultă muzica mea. Datorită fanilor sunt astăzi cine sunt. Cristi Nucă le promite să scoată melodii pe placul oamenilor care îi ascultă muzica.