Un artist demn de Guinness Book
Când te gândeşti la distracţie nu se poate să nu îţi vină în minte cântecele de petrecere interpretate de Nicu Paleru. Numele său este sinonim cu voia bună, cu veselia şi, mai nou, cu vinul. Pentru că o dată cu lansarea albumului „Vinul lu’ Paleru”, de la 1 august, artistul îşi va lansa şi vinul cu acelaşi nume, ambele fiind urmate de o mare petrecere câmpenească la Piteşti. Renumitul cântăreţ este însă demn şi de Cartea Recordurilor, fiindcă până acum a înregistrat aproape 100 de albume, lucru deloc de neglijat, asta pentru că este deopotrivă de iubit şi de ascultat. Aşa că l-am provocat pe îndrăgitul Nicu Paleru la un dialog despre muzică şi despre lucrurile frumoase din viaţa sa.
„Vreau să cânt cu Andra”
- Ce mesaje transmit piesele dumneavoastră?
- Eu mă adresez atât oamenilor veseli, cât şi celor mai puţin fericiţi, copleşiţi de grijile cotidiene, care vor să uite de probleme, dat fiind faptul că eu cânt muzică de petrecere. Mesajul melodiilor mele este de multe ori satiric, dar şi un îndemn la petrecere şi la voie bună. Muzica a fost, este şi va rămâne unul dintre cele mai bune medicamente ale sufletului.
- Câte albume aţi imprimat?
- Foarte multe. Nu aş putea să vă spun exact câte. Probabil în jur de 100. Am reuşit să găsesc aproape 40 de albume pe care le păstrez într-o vitrină, dar cele mai multe dintre ele nu le mai am, în special pe cele mai vechi de zece ani. Primul meu album l-am imprimat la vârsta de 15 ani, iar anul acesta am împlinit 20 de ani de activitate.
- Vă tentează ideea asocierii cu un cântăreţ de alt gen?
- Da, pentru că eu cred că toată muzica este frumoasă indiferent de gen şi sunt de părere că atunci când ai ceva de spus, muzical vorbind, nu contează genul adoptat. Important este ca mesajul să ajungă la sufletul omului. Mie îmi plac toate genurile de muzică. Prima mea dragoste a fost muzica uşoară şi chiar am compus câteva melodii acum 20 de ani, dar intenţionez să le readuc la lumină în viitorul apropiat. Destinul a făcut ca genul care m-a lansat să fie o combinaţie între manea indiană şi latino, iar de şase ani încoace cânt muzică de petrecere.
- Cu cine anume v-ar plăcea să cântaţi şi ce fel de muzică?
- Mi-ar face o deosebită plăcere ca Andra să cânte alături de mine, pentru că este o interpretă complexă. Dacă acest lucru s-ar realiza, mi-aş da toată silinţa să iasă ceva frumos.
Raiul pescăresc e la Slăveşti
- Unde aţi petrecut vacanţa de vară?
- Nu mi-am luat încă vacanţă, dar intenţionez ca la sfârşitul lunii august să plec câteva zile în Delta Dunării.
- Ce loc v-a plăcut cel mai mult? - Locul în care prefer să-mi petrec timpul liber este pe malul bălţii de la Slăveşti, pentru că-mi oferă linişte, pace, calm, dar şi deosebite satisfacţii pescăreşti. Fiecare sfârşit de săptămână mă solicită foarte mult, pentru că asta mi-e meseria, dar nu mai contează cât de obosit sunt lunea dimineaţă în momentul în care ajung pe malul lacului, înconjurat de copaci şi simt mirosul bălţii.
- Povestiţi-ne câte ceva despre familia dumneavoastră.
- Sunt un om obişnuit, căsătorit de zece ani, îmi iubesc soţia şi-mi respect casa şi familia.
- V-aţi implicat în acţiuni umanitare? În ce fel?
- Pot să vă spun că nu am făcut rău nimănui cu intenţie în viaţa mea, iar despre faptele mele bune îi las pe alţii să vorbească. Pentru că eu cred că, atunci când faci un gest frumos, nu mai are nicio valoare dacă te lauzi cu el.
- Dacă nu aţi fi fost cântăreţ ce v-aţi fi dorit să fiţi?
- Nu m-am gândit niciodată la asta, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Ce poate fi mai frumos decât să faci oamenii să se simtă bine?! Şi totuşi, ca să vă răspund la întrebare, mi-aş fi dorit să fiu un anonim.
- Ce proiecte aveţi? - Principalul meu scop este să încerc să aduc ceva nou. Voi încerca să readuc în atenţie izul muzicii de petrecere a anilor ’50, muzica ce se asculta în mare parte de la masă şi care nu se bazează pe ritmuri alerte: hora sau sârba în special, pe linii melodice şi text. Dacă m-aţi fi întrebat cu cine mi-ar fi plăcut să cânt din marile legende ale muzicii româneşti, v-aş fi răspuns: Gică Petrescu!