de Claudia Stan
- Prin cele cinci stiluri diferite abordate (rock alternativ, baladă rock, electronic-rock, pop-rock şi instrumental), formaţia DIRECŢIA 5 domină de 19 ani piaţa muzicală din România
La început înfiinţarea formaţiei Direcţia 5 a fost mai mult un moft, dar iată că după 19 ani de la lansare este una dintre cele mai aclamate trupe de către public. Marian Ionescu (fondator, bass, clape) alături de Cristi Enache (voce), Nicu Damalan (chitară) şi Marius Keseri (tobe) le oferă românilor cântece pentru gustul fiecăruia. Au rezistat schimbărilor din industria muzicală şi au abordat, pe rând, diferite genuri precum rock alternativ, baladă rock, electronic-rock, pop-rock şi instrumental. Cei patru componenţi se dedică trup şi suflet pasiunii ce i-a reunit în această formulă, muzica. Mai multe detalii despre planurile lor legate de formaţie, dar şi despre viaţa de zi cu zi ne vor povesti Marian Ionescu şi Cristi Enache, doi dintre membrii marcanţi ai trupei.
Marian Ionescu: „Am promis să nu ne lăudăm“- Cum a luat fiinţă proiectul Direcţia 5?
- Din dorinţa de a forma un grup muzical, în 1991 ne-am „născut” noi. Pe vremea aceea erau Dragoş Bădoi şi Marian Ionescu. Între timp am căutat un chitarist şi l-am găsit pe Nicu Damalan. Apoi au venit în formaţie Florin Ionescu şi Răzvan Mirică. Acest format a durat vreo trei sau patru ani, după care s-au mai schimbat câteva lucruri, iar de 12 ani suntem în această formulă.
- De ce numele acesta? Care este istoria lui?
- Denumirea a fost sugestia unui operator cu care am filmat primul nostru videoclip în anul 1991. A rămas aşa pentru că nu ne-am gândit nicio clipă că vom avea o asemenea atracţie la public şi că denumirea va conta foarte mult. Numele Direcţia 5 ne-a plăcut foarte mult atunci şi ne place şi acum.
- V-aţi gândit că trupa va exista şi va avea priză la public atâţia ani?
- Atunci când eşti tânăr şi îţi faci un grup, planurile nu sunt niciodată pe termen lung. Te gândeşti că intri în acţiune şi încerci să rezişti, dar, sincer, nu ne-am gândit că vom avea acest succes. În final trăiesc un sentiment de bucurie, pentru că îmi dau seama că a mai trecut un an şi încă unul... după care nu îi mai socotesc. Am o fericire interioară, pentru că simt că suntem pe drumul cel bun.
Colaborare fructuoasă cu Loredana Groza
- La un moment dat aţi avut o pauză discografică de patru ani. Ce s-a întâmplat în tot acest timp?
- Nu a fost chiar o pauză. Într-adevăr, atunci formaţia Direcţia 5 nu a mai scos niciun album singură, dar am avut o colaborare fructuoasă cu Loredana Groza, care era solista grupului, şi am scos patru albume, care s-au vândut foarte bine.
- Sunteţi supranumiţi „fabrica de hituri” de presa mondenă. Care este reţeta unor piese de succes?
- Această denumire mă cam sperie puţin şi nici nu cred în aşa ceva. Acum câţiva ani, la întâlnirea într-un platou de emisiune, l-am întrebat ce mai face pe un coleg de-al nostru (de la o formaţie vestită pe vremea aceea). Mi-a răspuns că el şi trupa sa sunt o fabrică de hituri. După care, la scurt timp, au dispărut de pe piaţă. Am promis să nu ne lăudăm, chiar dacă aşa ne numesc unii. Cred că noi suntem un fel de artişti care încearcă să se menţină în atenţia publicului, dar nu în orice fel! „Reţeta” este, de fapt, modul nostru de viaţă. Ne trezim dimineaţa, studiem un pic muzică, mergem la sala de repetiţii, iar acolo mai facem o activitate legată de perfecţionarea grupului. Pe seară încercăm să mai scriem ceva versuri şi, dacă se derulează această acţiune de aproape 20 de ani, până la urmă iese ceva bun! Nu este niciun secret, trebuie doar să insişti.
„Noul album ROMANTIC, pentru toţi oamenii”
- Ce vă inspiră atunci când compuneţi cântecele?
- Realitatea imediată din jurul nostru. Un pic de linişte, de bunăstare economică şi sufletească sunt ingredientele ce ne determină să scriem un cântec bun.
- Cărui public i se adresează noul album „Romantic”?
- În inconştienţa noastră, atunci când facem un album nu ne gândim neapărat la un segment de public. Vrem doar să fie o muzică plăcută şi ascultată de oameni. De unii, pentru că nu îi putem satisface pe toţi. Nu cred într-o masă globală de spectatori, ci cred că aceasta este destul de atomizată, iar, la un moment dat, un cântec poate surprinde pe cineva la care nu te-ai fi aşteptat niciodată. Cred că este foarte important să faci muzică de calitate, care să fie adevărată şi sinceră.
- Preferinţele publicului au suferit modificări în materie de muzică?
- Preferinţele spectatorilor sunt contemporane, ca întotdeauna. Şi se mişcă însă cu viteza cu care se mişcă şi artiştii. Este într-adevăr un fel de modificare dacă punem la socoteală faptul că acum 30 de ani formaţia Bonnie M era în mare vogă, iar acum a cam dispărut din peisaj. Cred că muzica hard rock pierde teren, iar unii sunt interesaţi de fuziuni între stiluri. Cine reuşeşte să facă acest lucru cel mai bine câştigă atenţia publicului. Clar se modifică şi structura muzicii, dar şi a spectatorilor.
Profu’ de sport
- Cum aţi împăcat viaţa artistică cu cea de familie?
- Viaţa de artist cu cea de familist nu prea se împacă. Adică trebuie să găseşti o altfel de formă pentru a supravieţui acestei activităţi. Ca artist trebuie să te dedici trup şi suflet muzicii ca să aduci pe piaţă ceva bun. Familia, la rândul ei, necesită o mare atenţie. Trebuie să împarţi în mod egal timpul, şi acest lucru este cam greu...
- Dacă ar fi fost să alegeţi altă meserie, care ar fi fost aceea?
- Cred că m-aş fi descurcat foarte bine ca profesor de educaţie fizică. Îmi plac activităţile sportive foarte mult.
- După 19 ani de muzică ne puteţi spune care este melodia pe care o îndrăgiţi cel mai mult?
- Întotdeauna sunt mai ataşat de cel mai nou cântec al nostru. Pentru că reprezintă investiţia noastră emoţională cea mai mare, dar şi pentru că se presupune că melodia cea mai nouă este suma capacităţilor tale artistice şi sufleteşti.
„Nu este o idee rea să mă recăsătoresc”
- Planurile de viitor includ şi o nouă căsătorie?
- Greu de spus acest lucru. Nu este exclus, dar nici nu am un plan stabilit. Ar trebui cumva să vină de la sine. Adică procesul să fie cât mai aproape de firesc. Să întâlnesc o fată care să îmi placă şi să existe „chimie” între noi. Puterea de a menţine o relaţie cred că ţine de talentul de a te obişnui tot mai mult cu defectele partenerei, pentru că este cel mai uşor să te acomodezi doar cu calităţile. Dacă găsesc persoana potrivită, fără de care să cred că nu aş mai putea trăi, nu este o idee rea să mă recăsătoresc.
„Nu ne atrag concursuri gen Eurovision”
- Viitorul sună bine pentru Direcţia 5?
- Noi zicem că da. Momentan ne gândim să terminăm turneul naţional pe care îl începem în luna aceasta şi în care vom cânta în toate oraşele din ţară. Poate spre sfârşitul anului vom face prima sesiune de înregistrări pentru albumul ce va fi imprimat în februarie 2011. Cred că anul acesta vom cânta în recital la Mamaia şi aş vrea să fie ceva atât de frumos, încât oamenii să nu se plictisească deloc. Acest exerciţiu şi efortul de a ne menţine în atenţia oamenilor reprezintă un plan de viitor în sine. Nu vom participa la concursuri internaţionale, gen Eurovision, deoarece acolo se duc artiştii care au dorinţa de a se întrece în talent şi măiestrie cu alţi artişti. Noi ne bazăm pe aplauze şi pe ceea ce place publicului. Am mai avut concerte internaţionale pentru românii din diaspora ani la rând, dar anul acesta vom rămâne aici.
- Plănuiţi să îi lăsaţi moştenire Direcţia 5 fiului dumneavoastră, Carmin?
- Aş vrea din tot sufletul să îi las moştenire trupa. Pe Carmin îl consider mai talentat decât sunt eu şi cel mai potrivit pentru a duce mai departe grupul. Eu sper să nu păţesc nimic rău şi să merg mai departe cu formaţia, atât cât pot, pentru că îmi place ceea ce fac. Am ceva bani strânşi, însă nu de asta mă trezesc dimineaţa. Nu cânt pentru bani! Îmi place ceea ce fac!
Cristi Enache: „Din fan am devenit solistul trupei“- Direcţia 5 a devenit o familie pentru dumneavoastră. Cum a început totul?
- Pentru mine totul a început în ziua în care am ascultat prima oară Direcţia 5. Din acel moment am devenit un ascultător fidel al albumelor lor şi i-am urmat la multe concerte pe care le-au susţinut. Am avut o colaborare în anul 1994, când într-un recital din cadrul selecţiei finale a concursului Eurovision România am cântat ca backing-vocal. Pe vremea aceea solist era Toni, alături de care cântăm uneori pe scenă. În anul 1998 am fost invitat să fiu vocea formaţiei şi evident că nu am ezitat.
- Este adevărat că dorinţele se împlinesc, având în vedere faptul că înainte de a deveni solistul trupei eraţi un fan declarat al trupei Direcţia 5?
- Da, aşa e. În orice domeniu ai activa, cred că în afară de talent şi seriozitate ai nevoie şi de multă şansă. Recunosc că am avut parte de aşa ceva. „Ai grijă ce îţi doreşti, pentru că într-o zi se va putea împlini” - şi atunci chiar trebuie să ştii să faci faţă acelei situaţii, aş completa eu.
Emoţiile de început, risipite de aplauze
- Muzica a fost o revelaţie de moment sau un plan bine pus la punct?
- La început a fost o chemare din interior care, ulterior, prin perseverenţă şi progres continuu, a devenit o certitudine. Nimic nu se întâmplă de la sine. Ai nevoie permanentă de concentrare şi dăruire, iar rezultatele cu siguranţă vin.
- Cum se numea formaţia în care aţi cântat la vârsta de 16 ani? Mai ţineţi legătura cu foştii colegi din acele vremuri?
- Formaţia din liceu se numea Feedback. Din când în când vorbesc la telefon cu foştii colegi, însă drumurile noastre sunt diferite astăzi şi ne intersectăm destul de rar.
- Ce vă amintiţi de la primul concert alături de Direcţia 5? Fanii? Aplauzele?
- Da, îmi amintesc. Primul concert cu „Direcţia 5” a fost la Jupiter, într-un club. Publicul ne-a primit cu multă generozitate, deşi cântam o muzică nouă, iar eu eram necunoscut. Oamenii ne-au ascultat foarte atenţi, iar emoţiile primului concert au fost risipite de aplauze.
„Suntem într-o permanentă căutare a unui mesaj muzical”
- În ziua de azi, tot mai mulţi cântăreţi adoptă alte genuri muzicale, total diferite de ceea ce cântau înainte. Să fie de vină criza financiară sau dorinţa de a rămâne în atenţia publicului?
- Fiecare artist are drumul său şi nu sunt în măsura să judec într-un fel sau altul traiectoria altcuiva. Publicul o face, iar eu nu fac parte din public. În ceea ce ne priveşte, în timp s-a demonstrat că paşii pe care i-am urmat au fost cei corecţi.
- Ce semnificaţie are cântecul „Caut altceva”? Vizează viaţa artistică sau pe cea personală?
- Cred că fiecare dintre noi caută altceva atât în plan profesional, cât şi personal. Artistic suntem într-o permanentă căutare a unui mesaj muzical elevat, matur şi consistent. În plan personal sunt în căutarea echilibrului, lucru pe care îl consider cel mai greu de realizat.
- Dacă nu ar fi fost Direcţia 5, ce carieră v-aţi fi ales?
- Dacă nu ar fi fost această formaţie, cu siguranţă aş fi cântat, însă ar fi fost greu spre imposibil să fiu în topul celor mai apreciaţi artişti din România. Un brand puternic se construieşte cu mult talent, atât artistic, cât şi în afaceri. Acesta din urmă îmi lipseşte cu desăvârşire, deci întâlnirea cu Direcţia 5 e cel mai bun lucru ce mi s-a întâmplat vreodată, din toate punctele de vedere.
„Iubita mea şi fanele nu s-au certat niciodată”
- Titlurile din presă despre dumneavoastră sună cam aşa: „Cristi Enache, cel mai râvnit solist”. Dar când vom vedea unul de genul: „Cristi Enache se însoară”?
- Va veni în momentul în care mă voi decide că mă voi însura, evident. (râde)
- Cum se împacă iubita dumneavoastră cu fanele înfocate?
- Nu e nevoie să se împace, pentru că nu au fost certate niciodată.
- Cum vă „încărcaţi bateriile” după un concert?
- Odihna este cel mai bun remediu după un spectacol. O recomand tuturor celor care vor să ducă o viaţă sănătoasă.
„Viaţa de artist cu cea de familist nu prea se împacă. Adică trebuie să găseşti o altfel de formă pentru a supravieţui acestei activităţi“ (Marian Ionescu)
„Direcţia 5 este un tot unitar. Are o voce, o tobă, o chitară şi un bas sau pian. Nu este Cristi Enache şi Direcţia 5 sau Marian Ionescu şi Direcţia 5. Îmi place să cred că este un tot unitar nu numai pe scenă, dar şi în afara scenei, iar imaginea pe care o avem acum am construit-o în timp. Ea îţi oferă un gen de seriozitate în faţa publicului“ (Cristi Enache)
„E ceva muncă în urmă adunată şi ne bucurăm şi de recunoaşterea ţării. Am strâns un repertoriu ce este îndrăgit în România şi ne bucurăm de succes în orice zonă unde ne-am prezentat“ (Nicu Damalan, chitară)
„Sunt ca un nou-născut de fiecare dată când urc pe scenă. Dacă o priveşti ca pe o corvoadă sau ca pe obişnuinţă, probabil că nu eşti tocmai în apele tale. Dar dacă te urci pe scenă cu inima deschisă, atunci nu poţi simţi rutina“ (Marius Keseri, tobe)