de Gabriela Niculescu
În cei 62 de ani de viaţă şi peste 40 de ani de carieră, îndrăgitul interpret de muzică populară Gheorghe Turda a trăit poveşti uimitoare, care pot face cu succes subiectul unui roman. După o căsătorie extraordinară, ce a durat 37 de ani, interpretul a rămas singur, soţia sa pierzând lupta cu leucemia. Dar cum viaţa merge înainte, Dumnezeu i-a adus în cale dragostea din anii facultăţii. Astfel, artistul s-a logodit în Noaptea de Înviere cu Teodora, femeia căreia îi oferise inelul de logodnă în urmă cu 40 de ani. Despre cele două iubiri speciale ale sale, îndrăgostirea de Prinţesa Lia, cartea pe care o va lansa în toamnă, albumul realizat împreună cu Holograf şi multe alte noutăţi, aflaţi din rândurile ce urmează.
Era să ajungă preot
Gheorghe Turda mărturiseşte că cel mai bun prieten al său este cântecul. De altfel, Dumnezeu l-a înzestrat cu talent, reuşind astfel să intre din prima la Conservator. Dacă ar fi picat admiterea, probabil ajungea teolog sau preot, Teologia fiind a doua facultate pe lista de priorităţi. După ce a terminat Conservatorul la Cluj, interpretul a venit, prin repartiţie guvernamentală, la marele Ansamblu Rapsodia Română, aici desfăşurându-şi activitatea mai bine de 20 de ani şi întâlnindu-şi soţia. A avut o viaţă de cuplu foarte frumoasă, un etalon în materie de familie de artişti. Se mândreşte cu această căsnicie din care au rezultat cele două fete ale sale, Anca, astăzi în vârstă de 33 de ani, şi Voichiţa, care are 29 de ani. „În timpul unui turneu în Japonia, în 1987, soţiei mele, prim-balerină solistă a Ansamblului Rapsodia, i s-a declanşat o boală teribilă, leucemie cronică trombocitară. Acel turneu a fost extrem de solicitant, în 35 de zile am avut 32 de concerte şi foarte puţin timp de odihnă. În urma vizitei la Hiroshima a apărut boala, probabil din pricina climei şi a radiaţiilor care au persistat încă din 1945, chiar şi astăzi fiind urmări ale bombei atomice. Din păcate, după o luptă de mai bine de 20 de ani, Dumnezeu nu a mai vrut s-o ţină lângă mine. După moartea soţiei a trebuit să-mi continuu drumul vieţii, deşi nu a fost deloc simplu”, ne-a povestit interpretul, cu ochii în lacrimi.
A revenit la prima iubire, din studenţie
După mai bine de un an şi jumătate de luptă cu singurătatea şi cu durerea sufletească, Dumnezeu i-a trimis o rază de alinare artistului. „A revenit în viaţa mea o primă dragoste de pe vremea când eram student la Cluj. Într-o tabără, la Borsec, am cunoscut-o pe Teodora. Ulterior, după doi ani, fiind în ultimul an la Conservator şi aşteptând repartiţia guvernamentală, ne-am curtat, ne-am iubit, ne-am împrietenit şi chiar i-am oferit inelul de logodnă, deşi erau deja cumpărate verighetele. Tocmai de aceea vreau să subliniez ideea că nu este bine să se poarte verighetele înainte de a fi puse de preot, în faţa altarului, la cununia religioasă. Atunci nu ne-a adus noroc, dar sper să avem acum. Eu m-am resemnat în acea clipă, în 1973, că nu m-am căsătorit cu Tea. Ea s-a măritat în toamna acelui an, dar a divorţat în 1990, şi drumul vieţii sale a fost greu. A trebuit să treacă printr-un lagăr în Italia, după care a plecat în Canada, la Montreal, unde este foarte bine poziţionată, cu fiica, mama, bunica de 99 de ani şi fratele. Este profesoară, are şi o minigrădiniţă, atât cât se permite la ei, şi este admirată, iubită şi considerată ca fiind un om de echilibru în diaspora românilor de acolo, fapt cu care mă mândresc. După aproape 40 de ani ne-am reîntâlnit cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, pe care le-am petrecut împreună. Am fost într-o croazieră în Egipt, apoi într-o vacanţă în Punta Cana în Republica Dominicană, am stat o lună şi trei săptămâni împreună, la Montreal, unde ne-am şi logodit în Noaptea de Înviere şi cam aşa a fost revenirea relaţiei noastre, pe care ne-o dorim frumoasă şi fericită. Pot spune că este chiar o poveste de roman şi mă consider norocos”, mărturiseşte artistul.
Acum rămâne doar să hotărască unde îşi vor trăi povestea de dragoste şi când vor face căsătoria. „Şi mie îmi va fi bine acolo, şi ei îi va fi bine în România. Avem nevoie unul de altul şi mă bucur că am făcut deja primul pas şi ne-am logodit”, ne-a spus Gheorghe Turda.
„Tati, dacă tu crezi că vei fi fericit, de ce să n-o faci?”
Fetele interpretului sunt de acord cu noua sa relaţie, ambele spunându-i: „Tati, dacă tu crezi că vei fi fericit, de ce să n-o faci? Noi suntem de acord”, fapt care contribuie la bunăstarea şi energia pozitivă a familiei. Una demnă de admiraţie, am spune noi. Deşi programul interpretului este foarte încărcat, acesta reuşeşte să-şi petreacă week-end-uri alături de fetele sale şi cei doi gineri. Dar o mare bucurie a artistului este Antonia Mălina, nepoata sa din partea fiicei mari. „Sunt mândru de băieţii mei, că ginerii-mi sunt ca şi fii şi îi iubesc la fel ca pe fetele mele. Sunt băieţi foarte educaţi şi bine pregătiţi în domeniul lor. Mă bucur de nopoţica mea, Antonia Mălina, care este o dulce şi mă iubeşte enorm, la fel şi eu pe ea. Ne întâlnim fie la Voichiţa, care are o căsuţă la Mogoşoaia, fie la Ancuţa, fie la casa părintească pe care am construit-o împreună cu soţia, la Câmpina, unde este un colţ de Rai”, aflăm de la interpret.
Artistul cu cele mai multe turnee peste Ocean
Pe lângă familia minunată şi povestea de iubire inedită pe care o trăieşte, Gheorghe Turda se bucură şi de dragostea fanilor de pe tot Globul. „O spun cu mândrie, nu cu laudă, că sunt cântăreţul cu cele mai multe turnee efectuate peste Ocean, în SUA şi în Canada. Am făcut peste 45 de turnee, cam două, trei pe an, şi până în ‘89, şi după. Sunt primit acolo cu multă căldură sufletească de întreaga diasporă şi am bunul obicei de a le cânta şi în biserici. Nu există slujbă la liturghie unde eu să nu le cânt câte un Apostol, un Tatăl Nostru, Pricesnie, în Los Angeles, Detroit, Vancouver, New York, Cleveland, Arizona, Chicago şi în orice alt stat”, a declarat interpretul de muzică populară.
Recompensă pentru Tara
Mare iubitor de animale, Gheorghe Turda a trăit timp de 12 ani alături de un câine lup şi o pisicuţă siameză. Din păcate, lupoaica a dispărut din viaţa artistului anul trecut, în iulie. „Căţeaua, care răspunde la numele de Tara, a dispărut din curte. Cred că mi-a fost furată. Dacă cineva ştie ceva de ea şi mi-o aduce înapoi ofer recompensă foarte mare. Şi pisica este de-o vârstă cu Tara, are tot 12 ani. A născut de două ori, după care am castrat-o. A doua fată a mea, Voichiţa, mi-a adus-o şi chiar ea a moşit-o la una dintre naşteri”, ne-a mărturisit cântăreţul.
„Nu este bine să se poarte verighetele înainte de a fi puse de preot, în faţa altarului, la cununia religioasă. Nu aduce noroc!“
America, tărâmul tuturor posibilităţilor! Aceasta este deviza pe care a simţit-o şi Gheorghe Turda trăind câteva experienţe inedite, pe care-l vom lăsa să le povestească: „Mi-am descoperit pur întâmplător un văr în Washington, George Bodnar, care este din Youngstown, Ohio, venit să vadă Bicentenarul. Tatăl său a ajuns acolo prin 1911, iar George s-a născut acolo. Întâmplarea a făcut ca în pauza unui spectacol din Parcul Washington să aud vorbindu-se româneşte cu violonistul. Atunci m-am apropiat şi am dat mâna cu familia respectivă, neştiind că sunt chiar neamurile mele şi m-am recomandat. Vărul era cu soţia şi cu fata şi a spus: «George Bodnar. Pe mama mea o chema Turda». I-am spus că am un unchi aici, Bodnar, şi i-am arătat adresa din agendă. A spus că este adresa tatălui său, atunci ne-au dat lacrimile de bucurie şi ne-am îmbrăţişat. Imediat s-a anunţat pe scena festivalului că mi-am găsit un văr, amândoi venind de la mii de kilometri.
Tot în America mi-am mai descoperit şi o mătuşă la Detroit, la care am şi locuit. Cel care ne păzea grupul, securistul care ne urmărea pe fiecare în parte, s-a cazat cu mine la mătuşa mea, ca nu cumva să rămân în America în ‘76. La acel Bicentenar am văzut o familie cu o domnişoară extraordinar de frumoasă. Curios, m-am apropiat, ne-am cunoscut şi m-am îndrăgostit de ea. La câteva minute am aflat că era vorba despre familia actualei Prinţese Lia, care era stabilită în Statele Unite. Au mai venit la spectacolele mele şi mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult şi am admirat-o. Cred că şi ea a avut o anumită simpatie, dar nu am reuşit să ne-o destăinuim. Nu ştiu dacă şi-a dat seama că eram îndrăgostit de ea, dar presupun că a simţit”, ne-a povestit, zâmbind, cântăreţul.
Interpretul a realizat un film de o oră şi 20 de minute pentru televiziuni, iar cei care-l iubesc vor avea parte de o surpriză în toamna acestui an. „Mă retrag din când în când la Săpânţa, unde lucrez acum la o carte cu Gheorghe Turda despre Gheorghe Turda, care va reflecta activitatea mea în peste 40 de ani de carieră artistică. S-au adunat foarte multe materiale în timp şi am povestit amintirile mele cuiva care va scrie această carte, pe care vreau s-o scot din toamnă, o dată cu cele trei albume pe care le am în proiect. Un CD de romanţe, unul de folclor, care vreau să aibă o arie mai mare de acoperire a folclorului din Transilvania, şi încă unul cu formaţia Holograf. Am stabilit nişte parametri de colaborare cu Dan Bittman. Voi cânta spre etno-pop, chiar spre pop. Sper să fie un lucru de anvergură”, ne-a dezvăluit artistul.