de Claudia Stan
A impresionat publicul cu setea ei pentru tradiţiile româneşti, folclor şi cultură. Este aclamată de mii de spectatori din România şi de peste hotare, iar emisiunea „Poveşti de viaţă” (difuzată de postul Etno TV în fiecare duminică, de la ora 17:00) îi aduce pe telespectatori mai aproape de inimile artiştilor. Frumoasa moldoveancă Mirela Boureanu Vaida îşi împarte timpul între Teatrul „Constantin Tănase” şi Etno TV, locuri pe care le consideră „acasă”. În interviul de mai jos, actriţa ne va povesti de ce, la cei 28 de ani ai săi, este atât de atrasă de folclor şi în ce fel i s-a schimbat viaţa de când a urcat pe scenă.
Ultima sosită... prima primită
- Deşi ai studiat Dreptul, în prezent ai o carieră în plină ascensiune în teatru. Cum s-a întâmplat acest lucru?
- Pur şi simplu m-a sunat o prietenă şi mi-a spus că este un concurs la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” şi m-am hotărât să mă înscriu deşi nu ştiam la ce să mă aştept. A doua zi m-am prezentat acolo, dar cu multe insistenţe la secretariat pentru că se încheiase perioada de înscriere. Am sunat la teatru şi am cerut cu domnul director Alexandru Arşinel, căruia i-am spus: „Domnule director, vă rog să îmi primiţi dosarul! Sunt o necunoscută, dar simt că este şansa vieţii mele. Vă rog să îmi primiţi dosarul”. La două sau trei zile am fost anunţată că sunt angajată pe postul de solist vocal. Din acel moment mi s-a schimbat viaţa!
„Publicul te face mare”
- Crezi că teatrul va deveni din nou o sursă de cultură pentru tânăra generaţie?
- Încet-încet, lumea a început să se întoarcă la teatru. Am convingerea că şi tinerii din noua generaţie vor veni în număr tot mai mare, pentru că, dacă te uiţi la teatrele mari din Bucureşti, sălile sunt pline. Oamenii au devenit nostalgici, tinerii au auzit din poveştile părinţilor şi bunicilor cum erau Revelioanele trecute, ce piesă vedeau, french cancanuri şi altele şi curiozitatea îi împinge să vină aici. Cred foarte mult în puterea teatrului de a readuce tineretul în săli! În Spania, toamna trecută, românii ne-au primit cu tot cu copii şi cu lacrimi. După ce ne-am luat rămas bun ne-am îmbarcat în autocare, iar la ieşirea noastră din curtea acelui teatru cu toţii au început să ne aclame şi să ne aplaude. Publicul te face mare.
„Nu eu am ales folclorul, ci el m-a ales pe mine”
- Este foarte interesantă paralela între teatru şi Etno TV, pentru că ai parte şi de cultură, dar şi de folclor. Au fost nişte paşi stabiliţi sau a decurs de la sine?
- Am ales televiziunea Etno după ce am mai lucrat cinci ani la o altă televiziune, tot pe folclor. Consider că nu eu am ales folclorul, ci el m-a ales pe mine. Pentru că eu am crescut cu folclorul în casă mi s-a imprimat această dragoste pentru „românesc” încă din copilărie. Trecerea la Etno a fost un pas important pentru mine, pentru că aici am cunoscut alt gen de oameni. Dorinţa lor de a face lucruri de calitate m-a făcut să-mi dau seama că am luat o decizie bună. Sunt prezentatoare la Etno şi sunt foarte mândră!
- Eşti un fel de „detectiv” în vieţile artiştilor. Cum îi convingi să îşi spună poveştile într-o emisiune?
- Prezint o emisiune săptămânală ce se numeşte „Poveşti de viaţă”, difuzată în fiecare duminică, de la ora 17:00, care promovează artiştii poporului românesc altfel decât îi cunoaşte lumea. Întotdeauna un astfel de om ascunde un fel de mască de televiziune. Ai să îl vezi îmbrăcat în costum, machiat şi cu un zâmbet larg, indiferent dacă sufletul său plânge, pentru că aşa e la tv. Părerea mea este că ar trebui să mai scăpăm de aceste clişee şi să fim aşa cum suntem de fapt, pentru că naturaleţea este mai importantă. Mergem la ei acasă, într-un colţ în care să se simtă în largul lor. Nu îi vrem îmbrăcaţi în costum popular, ci îi vrem aşa cum se simt ei bine, la o cafea, la vorbă. Sunt emisiuni pe care nu le puteţi vedea oricum şi oriunde, pentru că este greu să ducă în spate un nume şi să îşi ascundă lacrimile.
- De ce crezi că marii artişti vin cu drag la emisiune, iar în faţa ta se pot destăinui atât de uşor?
- Pentru că Etno TV este ca o casă primitoare! Chiar dacă are un studio micuţ, este frumos aranjat şi simţi că eşti în odaia bunicii, că te întorci cu câţiva ani în urmă şi că revezi copilăria. Mulţi artişti care au trecut pragul televiziunii Etno ne-au declarat că îşi retrăiesc plecarea de acasă. Postul are acoperire mare, poate fi vizionat şi de fraţii de peste graniţe şi arată tradiţiile pur româneşti pe care nu ar trebui să le uităm niciodată. Etno TV încearcă să îi înveţe pe români că nu este un lucru ruşinos să stai pe nişte scăunele mici şi la mese rotunde aşa cum făcea Moromete, aşa cum şi „Taifasuri” îi învaţă pe cititori că sănătatea se găseşte în natură. Mă bucur că există acest post, aşa cum mă bucur şi de existenţa publicaţiei amintite, ce este de asemenea apreciată şi de artişti. Citesc „Taifasuri” deoarece este o revistă cu articole serioase şi pentru că promovează adevăratele valori naţionale. Vă doresc mulţi cititori în continuare!