de Claudia Stan

S-a născut la Craiova şi a încercat să se adapteze din punct de vedere profesional la ceea ce îi oferea oraşul natal. Însă, Capitala avea să îi dea lui Gabriel Cotabiţă şansa de a deveni un artist de succes. La vârsta de 7 ani, când a cântat la serbarea şcolară, Gabriel Cotabiţă s-a îndrăgostit iremediabil de muzică. A obţinut licenţa în Electrotehnică, dar nu a uitat de pasiunea pentru cântec. Portativul devenise un fel de Biblie, pe care cântăreţul îl studia conştiincios. A obţinut numeroase premii pentru interpretare şi a activat în mai multe trupe, printre care şi Holograf. A ales apoi o carieră solo şi s-a bucurat de un succes imens, dar în paralel a cântat şi alături de trupa înfiinţată de el, VH2. Cotabiţă se declară un cântăreţ fericit, gustând din plin împlinirea profesională. Chiar dacă este divorţat şi recunoaşte că este un lucru greu să fii tată de fete, artistul este mândru de cele trei fiice pe care le are. Mai multe despre viaţa sa citiţi în interviul ce urmează.

Prima apariţie pe scenă - în clasa I
- Ce v-a determinat să începeţi o carieră muzicală, având în vedere faptul că aţi terminat Facultatea de Electrotehnică?
- Aş spune mai degrabă: de ce Electrotehnică? Pentru că muzică mi-am dorit să fac de la bun început. Conservatorul era însă doar la Bucureşti şi nu avea secţie de muzică uşoară, iar de secţiune de rock, ce să mai vorbim, nici nu se punea problema! Trebuia să fac o facultate. Opţiunile erau Medicina sau Electrotehnica.

- Când a fost primul contact cu scena? Ce vă mai amintiţi de atunci?
- Prima apariţie pe scenă a fost la serbarea de sfârşit de an din clasa I. Am făcut un duet cu colegul meu de atunci, Sorin Lupaşcu, în piesa „Pescarul amator!”, El a terminat Medicina şi a ajuns medic. Serbarea a avut loc la sala de festivităţi a Liceului Numărul 3 din Craiova, care se numeşte acum „Elena Cuza”! Vrei să îţi spun şi cum eram îmbrăcat? (râde)

- Mai păstraţi chitara primită cadou de la tatăl dumneavoastră?
- Nu. S-a stricat de mult, din păcate. În plus, am schimbat atât de multe locuri în viaţa mea, încât am învăţat să nu mă ataşez de obiecte. Sunt suficient de greu de cărat amintirile simple, darămite obiectele.

„Cele mai frumoase amintiri sunt legate de iarnă”
- Oamenii vă cunosc prin prisma carierei muzicale, dar ne puteţi spune cum era viaţa dumneavoastră înainte de a fi vedetă?
- Oamenii mă cunosc atât cât vor. Eram şi sunt un om normal, nu s-a schimbat mare lucru. Exceptând faptul că mă cunoaşte lumea, în rest sunt acelaşi. Maturizarea, înţelepciunea nu vin de la statutul de vedetă. Eram mai copil, mai adolescent, mai tânăr, mai nechibzuit... de fapt aşa sunt şi acum!

- Care sunt cele mai dragi amintiri ce vă leagă de copilărie?
- Deşi acum nu-mi mai place, cele mai frumoase amintiri sunt legate de iarnă şi de datul cu sania. Erau multe străzi în pantă în Craiova şi era într-adevăr o mare bucurie când ningea. Mi se păreau gigantice! De curând am fost pe una din aceste străzi... abia încap două maşini una pe lângă cealaltă, dar panta tot abruptă e!

Vizele i-au fost refuzate în timpul comunismului
- Aţi activat în mai multe trupe, printre care amintim Holograf. De ce aţi ales să plecaţi din formaţie?
- Nu am avut de ales. Colaborarea noastră începuse cu un scop bine precizat: acela de a prinde un contract muzical în străinătate. Din prietenia ce s-a născut a apărut primul album şi piesele pentru cel de-al doilea. Din păcate, vreme de un an am tot primit vize negative pentru orice cerere de plecare în străinătate! Totul a culminat cu refuzul unei vize pentru URSS în cadrul unui turneu oficial. Nu mai aveam ce face. Îi încurcam. M-am resemnat şi am ieşit din formulă!

- „Noapte Albastră” este un cântec imprimat în anul 1986, ce încă este foarte cerut de public şi difuzat la multe posturi de radio. Ce face această melodie atât de specială?
- Cântecul a fost înregistrat în anul 1986 şi a fost un mare succes de atunci şi până acum. Ajunsese să fie o melodie pe care toată lumea o cânta fără să ştie cine este artistul care o interpretează, pentru că prima apariţie televizată cu ea a fost după un an de la lansare. Credeţi că deţin reţeta succesului? Şi dacă da, de ce aş spune-o? (râde)

- Care este unul dintre cele mai emoţionante momente pe care le-aţi trăit în cadrul unui spectacol?
- Sunt foarte multe! Începând de la reacţia publicului de la „Festivalul Mamaia” din anul 1990 după prezentarea cântecului „Ave Maria” şi până la cea a spectatorilor şi a juriului internaţional de la un spectacol din Bucureşti, în anul 1992, după interpretarea melodiei „Voice from above”! Mai mult, un moment emoţionant a fost şi acela când un copil a urcat pe scena de la San Remo cu braţul plin de flori şi mi le-a dăruit. Sunt un cântăreţ fericit!

„Cel mai bine mă prinde pop-rock-ul”
- Cum v-a venit ideea înfiinţării trupei VH2?
- A fost o propunere ce a venit din partea prietenului Mihai Pocorschi în 2001. Nu am crezut prea mult în idee, dar voiam să cânt... şi mă bucur că oamenii ne ascultă.

- „Prima iubire şi ultima” se referă la cineva anume din viaţa dumneavoastră?
- Este doar un cântec frumos, cu un text splendid. Mulţumesc domnilor Horia Moculescu şi Mihai Maximilian! Eu nu mi-am dorit să fac rock cu tot dinadinsul, ci am vrut să cânt. Am crescut cu romanţe şi canţonete în casă. Pot să spun că am trecut prin toate genurile. Cred că cel mai bine mă prinde pop-rock-ul.

- Cum v-aţi simţit cântând la deschiderea unui mare artist britanic precum Sir Elton John?
- Nu cred că există un alt artist internaţional activ la al cărui concert să-mi facă aşa mare plăcere să fiu pe scenă în deschidere! La concertul anterior am fost doar în audienţă, fredonându-i piesele. Acum am avut ocazia să-i cântăm şi noi câteva din cântecele noastre!

Un veşnic îndrăgostit
- Se spune că este un lucru greu să fii tată de fete. Dumneavoastră ce părere aveţi?
- Aţi spus-o chiar dumneavoastră... e greu să fii tată de fete!

- Aela, Milena şi Eliza intenţionează să vă urmeze în carieră?
- Nu.

- Care este cea mai amuzantă întâmplare trăită alături de fiicele dumneavoastră?
- Primul spectacol la Sala Polivalentă, la care au asistat şi ele. Era în anul 1988. La sfârşit, când a năvălit mulţimea, la propriu, să ia autografe, fetele mele au început să plângă şi să ţipe: „Lăsaţi-l pe tati meu! Nu puneţi mâna pe tati meu!” Nu înţelegeau ce se întâmplă!...

- Pentru că sunteţi interpretul multor cântece minunate despre iubire, ne puteţi spune ce este dragostea?
- Cântecele nu le-am compus eu, doar le-am interpretat şi le-am trăit. Cred că cea mai frumoasă maximă despre iubire este aceasta: „Dragostea înseamnă să nu ajungi vreodată să spui «îmi pare rău»!”

- Există o femeie în viaţa dumneavoastră cu care v-aţi dori să vă recăsătoriţi?
- „Bărbatul se căsătoreşte că nu are minte, divorţează că nu are răbdare şi se recăsătoreşte pentru că nu are memorie!”. Iar eu pot să vă spun un singur lucru: memoria încă îmi funcţionează!

- Care este modul dumneavoastră de a vă relaxa?
- Îmi place să mă uit la filme, să citesc şi ies foarte mult cu prietenii, ca să socializăm şi să ne distrăm.

- Aveţi vreo maximă preferată?
- Cred că v-am spus suficiente în rândurile de mai sus. Aşa că nu de maxime avem nevoie, ci de hotărârea de ne trăi viaţa! Carpe diem!

- În 1988 este desemnat de Radiodifuziunea Română şi revista „Săptămâna“ drept cel mai bun solist al anului

A slăbit peste 30 de kilograme!

- Aţi slăbit foarte mult în ultimii doi ani, adică aproape 30 de kilograme. Cum aţi reuşit acest lucru?
- Am urmat regimul prietenului meu Cătălin Crişan. Am mâncat trei mese pe zi, la ore fixe. În primele două săptămâni m-am hrănit doar cu carne şi brânzeturi, iar apoi cu fructe şi lactate. Toate acestea însă trebuie să fie sărace în grăsimi. Am avut probleme cu glanda tiroidă, iar în prezent mă menţin prin exerciţii fizice. Mi-am făcut un abonament la o sală de gimnastică şi mă duc acolo la fiecare sfârşit de săptămână.

- În 1988 şi 1989 a avut peste 300 de concerte pe an!

„Am schimbat atât de multe locuri în viaţa mea, încât am învăţat să nu mă ataşez de obiecte. Sunt suficient de greu de cărat amintirile simple“

- Albumul „Fărâme de tandreţe”, lansat anul acesta, conţine 15 dintre cele mai frumoase melodii din cei peste 20 de ani de carieră

- În 2001 a înfiinţat VH2 (Gabi Cotabiţă, Mihai Pocorschi, Eugen Sonia, Răzvan Lupu, Cătălin Tuta Popescu şi ceva mai târziu Gabriel Golescu), iar albumul „Trece vremea” a înregistrat un imens succes. La 12 iunie 2010, trupa a cântat în Piaţa Constituţiei, la deschiderea spectacolului susţinut de Sir Elton John