În noaptea de 22 spre 23 august 1985, teatrul românesc rămânea mai sărac. Un mare actor trăgea cortina peste viaţă şi carieră. Un artist care a adus alinare şi, totodată, curaj multor generaţii de spectatori, dar şi de studenţi: Octavian Cotescu.
A spus „adio” scenei la 54 de ani
Se împlinesc 23 de ani de când inima unuia dintre cei mai mari actori români din toate timpurile, Octavian Cotescu, a încetat să bată. Avea numai 54 de ani în momentul când a spus adio scenei vieţii, lăsând în urmă o carieră greu de egalat, atât ca actor, cât şi ca profesor. S-a născut la data de 14 februarie 1931, la Dorohoi. Studiile liceale le-a făcut la Iaşi, unde a absolvit şi Conservatorul de Artă Dramatică, după care a fost repartizat la Teatrul Bulandra din Bucureşti. Aici a debutat în piesa lui Ostrovski, „Pădurea”. În anii ‘70 a avut un mare succes alături de Coca Andronescu, cu serialul tv „Tanţa şi Costel.”
A jucat în peste 50 de filme!
Marele Octavian Cotescu a cochetat cu teatrul încă din perioada liceului, când juca şi regiza în Moldova natală, pe la Botoşani şi Iaşi. După ce a ajuns la Bucureşti, talentul său nu a trecut neremarcat de marii regizori ai vremii. Astfel, lui Octavian Cotescu i-au fost încredinţate zeci de roluri în teatru şi în film, având prestaţii magistrale. Nu mulţi actori se pot lăuda că au jucat în peste 50 de filme şi că au fost aplaudaţi la scenă deschisă în toate reprezentaţiile teatrale. Cotescu a fost memorabil în rolul lui Caţavencu din „O scrisoare pierdută”, piesă redifuzată şi astăzi la televiziuni, în Tom din „Menajeria de sticlă” de Tennessee Williams, în Gogu din „Proştii sub clar de lună” de Teodor Mazilu, în „Tartuffe” de Moliére şi „Cabala bigoţilor” de Bulgakov, regizate de Alexandru Tocilescu etc. Putem spune că simpaticul actor a fost preferatul marelui regizor Lucian Pintilie, acesta distribuindu-l în câteva piese de succes, cum ar fi: „Macbeth”, „Biedermann şi incendiatorii” de Max Frisch, „Revizorul” de Gogol (reprezentaţie interzisă de comunişti şi în urma căreia Pintilie a trebuit să plece din ţară). Prin ceea ce a realizat, Octavian Cotescu rămâne un simbol al teatrului românesc.
Talent inimitabil
Generozitatea, căldura şi disponibilitatea sufletească, farmecul mereu proaspăt al ironiei joviale fac din Octavian Cotescu un actor inimitabil. El a adus pe scena românească un stil de joc modern, în care fineţea observaţiei sociale se conjuga cu subtilitatea efectului umoristic, având o detaşare ironică de personaj cu efect comic irezistibil, autopersiflarea fiind „cireaşa de pe tort”. Octavian Cotescu va rămâne pentru noi acel „tip unic, care face tot timpul joc dublu în scenă, care îşi joacă eroii, care nu se scufundă în personaj ca într-o apă, nu pluteşte, ci învaţă febril, în sensul şi chiar împotriva curentului interior al personajului”, precum mărturisea într-un interviu. Plăcerea lui supremă de actor era să tragă pe sfoară, să se prefacă, folosind o imensă cantitate de candoare adunată în ochi, cum că ţi-ar cânta în strună, că este de partea ta, pentru ca, exact atunci când îi arunci cea mai încrezătoare privire, să te părăsească fără nicio strângere de inimă.
Rector al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
Puţină lume ştie că maestrul scenei a fost şi un mare pedagog, profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, din 1981 şi până la moartea sa prematură fiind rector. A jucat, printre altele, în „Bietul Ioanide”, „Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii”, „Vacanţă tragică”, „Iarba verde de acasă”, „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, dar şi în serialele de televiziune de mare succes „Tanţa şi Costel” şi „Iubirea e un lucru foarte mare”. După fiecare spectacol al lui, publicul se ridica în picioare şi aplauda frenetic. „Nu-i aşa că pentru o seară ca asta merită să trăieşti?”, spunea actorul... Octavian Cotescu era profund, vesel, avea şi tristeţi, era optimist, avea neîmpliniri, dar în ochii publicului şi ai celor dragi era o minune. În timp ce se afla pe scenă s-a prăbuşit. „Doamna cu coasa” n-a avut răbdare să-l asculte până la capăt. Elena Popa
Valeria Seciu, o iubire pentru o viaţă
Valeria Seciu acordă foarte rar interviuri, dar a cedat la rugăminţile lui Octavian Sava, oferindu-i câteva detalii despre relaţia cu soţul său, marele actor Octavian Cotescu. „Până la 10 ani mergeam foarte des la Teatrul Bulandra. Acolo l-am văzut prima oară pe Octav. «O noapte furtunoasă», montată la TVR de Sorana Coroamă, reprezintă un spectacol foarte important pentru mine, pentru că a fost singurul în care am jucat împreună cu Octavian Cotescu. Ne-am cunoscut într-un mod foarte romantic. Eu eram studentă, îndrăgostită moartă de profesorul ei. Dar şi profesorul o iubea pe studentă. Însă legătura s-a realizat abia după absolvire. Era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Şi cu mult umor”. Valeria Seciu şi Octavian Cotescu au un fiu care a ales calea monahismului, a devenit călugăr pe muntele Athos. Şi-a găsit acolo împlinirea, liniştea, împăcarea.
Pintilie şi Ciulei i-au marcat destinul Două întâlniri creatoare au marcat destinul actoricesc al lui Octavian Cotescu. Cea dintâi, cu Lucian Pintilie, alături de care, conform spuselor lui Octavian Cotescu: „Am început să descopăr, datorită lui şi alături de el, bucuria de a avea atitudine în profesia de actor, de a evita cufundarea totală cu personajul”, iar cea de-a doua, cu Liviu Ciulei: „De la el am învăţat absoluta necesitate ca actorul lucid, conştient să aducă, în orice gen, adevărul pe scenă”. Debutează pe ecran în 1960, în „Portretul unui necunoscut”, apoi în „Dragoste lungă de-o seară”. Cum era şi firesc, marele actor a apărut alături de alte nume mari ale scenei româneşti, cum ar fi: Toma Caragiu, Anda Călugăreanu, Radu Beligan, Marin Moraru ş.a.m.d.
„Octavian era delicat, prevenitor, educat, extrem de bun. Şi cu foarte mult umor!” (Valeria Seciu, soţia artistului)
