de Gabriela Niculescu
Emilia Ghinescu este una dintre interpretele de muzică populară, care a reuşit să se facă plăcută datorită firii sale deschise şi modeste, apreciată datorită vocii şi a pasiunii pe care o pune în cântec şi, nu în ultimul rând, iubită de toţi cei care ajung să o asculte şi să o cunoască. La cei 34 de ani, frumoasa artistă a dat naştere la şapte albume cu orchestră, nenumărate cu Nicu Paleru, şi se află în topul preferinţelor celor care organizează evenimente. Până la această vârstă, interpreta a reuşit să obţină aproape tot ce şi-a dorit de la viaţă: o carieră frumoasă, o căsnicie minunată cu primul şi unicul său iubit şi, cel mai important, doi copii minunaţi, Andrei Roberto, în vârstă de aproape 14 ani, şi Erika Maria, de 5 anişori.
„Daţi-vă jos de pe casă că-mi spargeţi ţigla!”
Pentru că tocmai s-a mutat în casă nouă, am vrut să o cunoaştem pe Emilia Ghinescu în propriul său univers. Am plecat spre Piteşti într-o zi ploioasă a acestei toamne, dar ne-am înseninat când am întâlnit-o pe artistă. Mignonă, cu un chip ce refuză cu vehemenţă să-i trădeze vârsta, Emilia pare a rămâne veşnic o copiliţă. Şi că tot am adus vorba despre copilărie, am vrut să aflăm ce năzbâtii făcea juna Emilia în casa bunicilor săi, în care şi-a petrecut vacanţele, undeva la interferenţa judeţelor Argeş şi Teleorman, în satul Popeşti. „O, Doamne, câte năzbâtii făceam! În faţa casei aveam o bucătărioară de vară şi mă urcam mereu pe acoperiş cu sora mea. Casa bunicilor fiind aşezată la şosea şi neavând alte locuinţe în imediata vecinătate, îl vedeam pe bunicul nostru când se întorcea de la şantier, pe la ora şase seara, cu autobuzul de Alexandria. Începeam să strigăm la el şi tataie zbiera la noi: «Daţi-vă jos de pe casă că-mi spargeţi ţigla!» şi noi ţopăiam şi mai tare. Îmi aduc aminte că nu aveam voie să ieşim la poartă, unde ne strângeam mai mulţi şi stăteam până noaptea, târziu, decât dacă udam grădina. Aveam două fântâni în curte, una cu pompă, una cu ciutură. La cea de-a doua aveam un jgheab cu un furtun care ajungea direct în grădină, şi tataie, ca să ne chinuie, mai bine zis, să ne responsabilizeze, ne zicea că nu merge pompa şi ne punea să scoatem apă cu ciutura şi să mutăm furtunul pe vaduri. Eu şi sora mea făceam cu rândul, una scotea apă, cealaltă muta furtunul şi invers. Când terminam, ieşeam la poartă şi făceam o mulţime de năzdrăvănii. Ştiţi cum e, copil cuminte şi babă frumoasă nu există”, şi-a început Emila povestirile.
„Fără note mari nu aveam voie la cântări”
În jurul vârstei de 12 ani, Emilia a început să simtă responsabilităţile vieţii. A moştenit talentul mamei sale, care nu a făcut o carieră din cântec, din pricina mentalităţilor vremurilor, însă Emilia a prins drag de cântec de când era mică: „Când mergeam la nunţi cu bunica mea şi vedeam o cântăreaţă, îmi spuneam că trebuie să ajung şi eu să cânt. Mi se părea o lume frumoasă, strălucitoare, cu foarte multe oportunităţi. Acum nu ştiu dacă aş mai vedea-o tot aşa. Îmi aduc aminte că tataie avea pick-up în casă şi afară era scos difuzorul, iar eu îmi imaginam că ulucile gardului sunt oameni şi că un cocean era microfonul. Cântam o mulţime de melodii de pe discuri. Aveam un public numeros şi foarte mulţi «admiratori». Până la urmă, dacă am ajuns să am o carieră, înseamnă că «ascultătorilor» mei le-a plăcut ce-au auzit”, ne-a spus Emilia amuzându-se.
Din adolescenţă artista nu prea îşi aduce aminte decât de drumurile pe care le făcea pentru a ajunge la nunţi. „Sâmbăta şi duminica eram la cununii, cântam într-o formaţie şi nu era ca acum, cu program, o oră, două. Cântam de la 15:00 până a doua zi dimineaţă, când trebuia să merg la şcoală. Aceasta era condiţia esenţială, să iau note mari la şcoală, că altfel nu aveam voie să merg la nunţi. Un lucru este cert: am învăţat de mică valoarea banului şi ce înseamnă să munceşti, ce înseamnă să ai responsabilităţi, să le poţi duce pe toate la capăt şi să nu ţi se pară greu. Acum chiar mă întreb: oare cum am reuşit să fiu o elevă bună, şefa clasei pe toată perioada liceului, şi să merg şi câte două zile la cântări?”.
„Ce faceţi voi cu copilul ăsta la nuntă?”
Prima amintire legată de debutul său în muzică îi aduce şi acum zâmbetul pe buze Emiliei: „Eu am făcut întâi Şcoala Populară de Arte, pentru că nu poţi cânta aşa, pur şi simplu. Dar mi-a rămas în minte momentul în care am fost la o nuntă la Buta. Aveam 12 ani şi cântam într-o formaţie în care erau băieţi tineri, până în 22 de ani, şi când am ajuns la nuntă, ginerele a întâmpinat formaţia, i-a salutat pe băieţi şi a întrebat: «Bine, dar cântăreaţa unde este?» Fiind scundă şi slăbuţă nu m-au remarcat şi băieţii au zis: «Păi, ea este!». Când s-a uitat ginerele la mine, şi-a pus mâna în cap şi a zis: «Aoleu, s-a ales praful de nunta mea! Ce faceţi voi cu copilul ăsta la nuntă?» După ce s-a terminat cântarea, a venit la mine şi mi-a zis că nu ştie cum dintr-o fetiţă aşa micuţă a ieşit o asemenea voce. Îmi doream tare mult să cânt şi am făcut-o cu sufletul, abia mai târziu m-am gândit şi la partea financiară. Eu când cânt îmi dau sufletul pe scenă”, ne-a mărturisit artista.
Cu acelaşi bărbat, din copilărie
Povestea de dragoste din viaţa Emiliei Ghinescu este ca într-un basm. Se cunoaşte cu soţul său de când avea 12 ani, el fiind cu zece ani mai mare. Au fost împreună pe toată perioada şcolii şi după terminarea liceului s-au căsătorit, deşi părinţii ei considerau că este prea devreme, iar diferenţa de vârstă dintre ei, prea mare. Cum Emilia a făcut tot timpul ce a simţit, aceasta fiind şi deviza ei în viaţă, a spus „Da” cererii în căsătorie. „Soţul meu mă aşteptase destul de multă vreme, şi după terminarea liceului mi-a spus: «Ori te măriţi, ori mă duc şi mă însor!» Şi am făcut ce-am simţit”. Apoi a venit pe lume Andrei, care reprezintă o bucurie extraordinară pentru Emilia şi soţul său. Chiar îşi aminteşte cu drag de una dintre năzbâtiile pe care le făcea fiul său când abia începuse să meargă: „Pe Andrei l-am născut la 20 de ani şi îl lăsam să facă ce vrea el. Eram într-un an la ţară de Paşte şi Andrei, împreună cu un verişor de-al lui, s-au trezit şi pentru că nu aveau ce face şi nu ne puteau scula pe noi, fiindcă eram obosiţi, s-au dus într-o tindă unde era o cutie cu puiuţi de găină, pe care i-au băgat într-un lighean şi le-au făcut baie până i-au înecat pe toţi. Când am văzut, ne-am pus mâinile în cap”.
Tot într-o zi a lunii martie, ca şi fratele său, a venit pe lume Erika. O dulceaţă de copil, pe care însă mama sa a dorit-o băieţel. Nici nu i-a venit să creadă când doctorii i-au spus că este fetiţă. A plâns şi s-a jelit, dar dragostea maternă a învins, iar astăzi, micuţa Erika este protejata sa în faţa frăţiorului mai mare. „Îi iubesc pe amândoi la fel de mult, fără să fac diferenţe. Numai că pe Erika, fiind mai mică, o apăr mai des în faţa lui Andrei şi ştiu că nu ar trebui”, spune Emilia, cu ochii plini de fericire.
„Sunt extrem de orgolioasă”
Artistei i-a plăcut întotdeauna să i se spună adevărul în faţă, exact aşa cum face şi ea cu oamenii din jur. Dar cel mai aprig critic al său este ea însăşi. „Să încep cu defectele: sunt extrem de orgolioasă, am un orgoliu foarte mare, pe care uneori îl duc la limită, sunt delăsătoare şi dezordonată. Trebuie să mă împingă cineva de la spate să le fac pe toate, pentru că eu aş mai lenevi uneori. Am o ordine interioară foarte bună şi de aceea cred că sunt dezordonată în exterior. La capitolul calităţi, pot spune că am anumite principii pe care nu le încalc şi sentimente peste care nu trec. Sunt un prieten de nădejde, nu mi-am dezamăgit niciodată prietenii şi nu-mi plac scandalul, tonul ridicat şi cearta. Pot să vă spun şi că sunt foarte năbădăioasă în trafic, nu am răbdare, mă bag peste tot. Într-o vară, un şofer care conducea o basculantă s-a băgat pe banda mea fără semnal şi era să-l lovesc. Am deschis geamul, am început să urlu la el şi să înjur, e singurul moment în care înjur, şi el a scos capul pe geam şi aşa, foarte calm, mi-a zis: „Domnişoară, te mănâncă caroseria?”. M-a lăsat fără replică.
Emilia este studentă în anul doi la Facultatea de Psihologie. De ce a ales această cale? „Mi-am dorit să studiez Medicina, dar nu s-a putut, pentru că muzica şi Medicina nu se împacă, ar fi trebuit să las una în spate şi cum am ales de mult să cânt... Mi-am dorit să fiu doctor, pentru că ori de câte ori ajung într-un spital simt că acolo îmi este locul. Îmi place să ajut oamenii. Aşa am ales să fiu doctor de suflete, pentru că mi-a plăcut întotdeauna Psihologia. Această facultate n-o fac de dragul unei diplome, ci pentru a învăţa ce n-am înţeles până acum şi pentru a mă înţelege pe mine. Fac şi masterul în paralel, pentru că în Piteşti s-a creat o şcoală de pregătire terapeutică, cu durata de trei ani, la fel ca facultatea, şi la sfârşitul ei se poate echivala cu masteratul. Nu ştiu dacă o să practic vreodată această meserie, la mine primând muzica, dar învăţ în primul rând să mă înţeleg cu copiii mei, să comunic cu ei. Mai ales că Andrei este la vârsta adolescenţei. Înainte credeam că doar el e de vină pentru problemele noastre de comunicare. După ce am mers la cursuri, am înţeles că eu sunt de vină că nu aveam capacitatea de a înţelege perioada prin care trece, iar acum comunicăm mai bine”.
Nu putem să nu observăm că Emilia este foarte frumoasă şi am vrut să aflăm de la ea cum reuşeşte să se menţină aşa. „Contează foarte mult şi genele, eu am gene bune de la mama. Mă îngraş şi slăbesc foarte repede, dar nu ţin diete. Am grijă la ce mănânc şi mai fac masaje sau stau la aparate. Nu-mi place sportul. Mă demachiez întotdeauna şi folosesc loţiune tonică după demachiere, dar şi cremă de zi şi de noapte. Utilizez produse profesionale pentru machiaj. Pentru păr, înainte să fac baie, îmi pun ulei de ricin la rădăcină şi ulei de măsline pe vârfuri, de noaptea, stau cu o boneţică de baie pe cap şi dimineaţa mă spăl. După ce-l spăl, folosesc fiole şi mască împotriva căderii părului şi pentru regenerare, să-l pot descurca mai uşor. Când mai aveam timp, mai foloseam o reţetă naturistă pentru păr: un gălbenuş, o lingură cu sare fină, o lingură cu gaz, o fiolă regeneratoare de la Gerovital şi o lingură cu ulei de ricin. Se amestecă şi pasta obţinută se pune la rădăcină seara, iar dimineaţa vă puteţi spăla. Este un tratament oferit de un medic şi are efecte foarte bune. În plus, vă mai puteţi demachia cu ulei de măsline combinat cu lăptişor de matcă.