de Gabriela Niculescu

- Cătălin Măruţă: „Răspunsurile întrebărilor «aMăruţe» sunt surprinzătoare“

La 22 octombrie, emisiunea „Happy Hour” a împlinit trei ani încununaţi de succes. Cătălin Măruţă, Veveriţele şi trupa Zero au reuşit să-şi impună încă de la început poziţia de lideri de audienţă, de luni până vineri, de la 17:45, la Pro TV. Pe celebra canapea Happylica au luat loc staruri internaţionale, s-au omagiat personalităţi autohtone, care au marcat generaţii întregi, dezvăluindu-se cele mai emoţionante întâmplări din vieţile acestora. Nici vedetele mioritice nu au scăpat de curiozitatea lui Măruţă, astfel că nu de puţine ori aţi fost martorii unor confesiuni picante. Cum priveşte echipa „Happy Hour” cei trei ani de existenţă, vă lăsăm să descoperiţi în rândurile de mai jos.

„L-am şocat pe Ion Dichiseanu”
- Făcând o retrospectivă a celor trei ani de „Happy Hour”, de ce lucruri eşti mândru?
- De unul singur şi bun: am oferit publicului adevărul despre viaţa din România, chiar dacă uneori acest adevăr este incomod. Cu riscul de a stârni controverse şi chiar furia unora pe care îi supără realitatea, ne-am văzut de evenimentele de la momentul respectiv, fapt apreciat de cei de acasă, care ne-au urmărit constant şi fidel. Ne-am urmat linia şi am avut în emisiune oameni interesanţi, chiar dacă uneori prin asta se înţelege „remarcabil”, iar alteori „controversat”. Cert este că am oferit audienţei nişte decupaje captivante din viaţa românească.

- Ce dorinţă nu ai apucat să-ţi îndeplineşti, privitor la un subiect anume sau la un invitat?
- Sunt şi personaje care încă nu au venit, dar eu nu le iau ca pe visuri neîmplinite, ci ca pe visuri amânate, cel mult. Vedete care n-au vrut să vină în emisiune la un moment dat s-au răzgândit în altă împrejurare, când nu numai că au fost de acord, dar abia aşteptau să vină, ca să clarifice vreun scandal sau vreun zvon.

- Povesteşte-mi cele mai savuroase momente din culisele emisiunii.
- Am avut momente savuroase şi în sensul bun, şi în sensul rău. Savuros a fost momentul când cel mai înalt om din lume, turcul Sultan, s-a logodit în emisiunea „Happy Hour” cu o braşoveancă frumoasă, la rândul ei înaltă, peste media obişnuită. Dar din punctul altora de vedere, picante au fost şi momentele în care unele vedete s-au supărat pe mine, în direct. Tot la categoria momente inedite aş pune farsele făcute unor vedete în preajma zilelor de naştere. Ionela Prodan a văzut negru în faţa ochilor când am vrut să-i punem bulina roşie pe vila în care a băgat o mulţime de bani. Sau când Ion Dichiseanu a rămas şocat când m-a văzut la tv anunţând că am intrat în posesia unei ecografii care demonstrează că Simona Dichiseanu e însărcinată. Evident, totul era o farsă de ziua lui. Şi întrebările „aMăruţe” sunt surprinzătoare - mai ales răspunsurile.

„Invitaţii antipatici sunt secret diplomatic”
- Dacă ai face un top 5 cei mai simpatici invitaţi, care ar fi aceştia?
- Tu vrei să dau cinci nume aici, iar ceilalţi 1.000 de invitaţi să se supere pe mine că nu i-am inclus în topul simpaticilor şi să nu mai vină niciodată?! Am să-ţi spun că invitaţii mei preferaţi sunt cei care au simţul umorului, care ştiu de glumă, care sunt sinceri şi ştiu să facă show... Viorica şi Ioniţă de la Clejani întotdeauna m-au făcut să râd când au venit la emisiune, fiica Andei Călugăreanu mi-a plăcut, pentru că a fost sinceră povestindu-şi viaţa, familia Prodan a fost la fel de deschisă, pe cei de la Holograf îi apreciez pentru naturaleţe şi, bineînţeles, îmi place Andra... Uite, sunt cinci nominalizări, dar am mult mai multe nume „simpatice”.

- Dar top 5 cei mai antipatici invitaţi?
- N-ar fi elegant din partea mea să construiesc un top 5 al celor mai antipatici invitaţi. Îţi dai seama că e o lipsă de politeţe faţă de cei care au acceptat să vină în emisiunea mea. Astea sunt secrete diplomatice, e ca şi cum i-ai cere Japoniei să facă topul celor mai nesuferite cinci ţări. Nu că m-aş considera Japonia. Mă consider mai degrabă Elveţia, sunt o persoană neutră, din multe puncte de vedere.

- Care au fost, după părerea ta, cele mai reuşite ediţii ale emisiunii?
- Au fost multe reuşite. Din punct de vedere al televiziunii, o emisiune reuşită înseamnă o emisiune cu audienţă mare. Iar în planul ăsta am fost lideri în majoritatea timpului.

- Asistentele sunt la modă. Te-ai gândit vreodată să îţi iei şi tu una?
- N-aş face-o fiindcă rolurile astea sunt la mare modă. M-aş încăpăţâna să nu-mi iau. Şi, în orice caz, eu am ceva ce nu are nimeni: două Veveriţe.

„Dialogul cu Andra a curs firesc, fără regie”
- Când ai avut-o pe Andra pe Happylica, ai părut emoţionat. Cum e să fie invitată soţia ta, comparativ cu alt invitat?
- E şi greu, şi uşor în acelaşi timp, depinde cum vezi lucrurile. E mai greu să fii obiectiv, însă nici pentru ea nu e uşor din punctul ăsta de vedere, fiindcă noi nu aranjăm nimic dinainte, vreau ca dialogul să curgă firesc, să nu fie ca şi cum l-am regizat. Dar, pe de altă parte, e mai uşor şi mai relaxant, o cunosc bine, mă cunoaşte bine şi e foarte important ca, atunci când porţi un dialog, fie el în direct la tv sau în particular, să rezonezi profund cu persoana din faţa ta.

- Amândoi sunteţi foarte activi în viaţa profesională. Cum petreceţi timpul care vă rămâne pentru voi?
- În afara profesiei, avem program de oameni normali, ieşim des cu prietenii în oraş, mergem la filme, la teatru, la concerte, la restaurante, iar în week-end-uri mai plecăm prin ţară sau chiar prin străinătate. Şi petrecem destul timp şi acasă la noi, discutăm foarte mult, facem planuri, mai ales acum.

- Ce sentiment ai gândindu-te că, atunci când vei fi tătic, vei avea o mulţime de responsabilităţi?
- Ştiu că nu e uşor, a creşte un copil nu e ca în filme, unde totul e dulce şi perfect şi micuţul stă ca o păpuşă, cum îl pui. Dar ne vor ajuta şi mamele noastre, sunt sigur că ne vom descurca. A avea un copil implică multe griji şi multe responsabilităţi, multe renunţări la tabieturi sau la deciziile spontane de altădată, dar îţi oferă şi multe recompense extraordinare, de suflet. Trebuie să fie aşa, altfel n-ar mai face nimeni copii.

„Nu mă uit peste gard“
- Ţi-a fost vreodată teamă de concurenţă?
- De concurenţă nu trebuie să-ţi fie teamă, concurenţa trebuie să te motiveze - asta am învăţat încă de la începuturile mele în televiziune. Dacă ţi-e teamă de concurenţă, eşti slab şi nu ai încredere în tine, deci nu prea ai ce căuta în televiziune. Lupta pentru audienţă se dă încercând să-ţi atragi publicul, în niciun caz încercând să-ţi discreditezi concurenţa, aşa cum, din păcate, am văzut că mai fac câte unii. Nu mă uit peste gard şi nu mă preocup mai mult de ceea ce face concurenţa decât de emisiunea mea. Sunt colegii mei, indiferent la ce televiziuni ar avea cartea de muncă, şi îi respect ca atare.

Veveriţele: „Cu prietenia este ca într-o căsătorie: mereu împreună la bine şi la rău“

- V-aţi supărat sau enervat vreodată pe Cătălin?
Alina Chinie: Nu cred că m-am supărat vreodată pe Cătălin, nu are timp să mă supere.
Mădălina Petre: Nu am avut de ce să mă supăr, iar de enervat nici atât. De la Cătălin am avut întotdeauna parte de apreciere, de sfaturi bune şi de suport profesional şi personal. Avem o relaţie de prietenie foarte bună.

- „Happy Hour” v-a schimbat viaţa în vreun fel?
A.C.: Wow! Complet! Principala schimbare ar fi că, în timpul săptămânii, între 15:00 şi 20:00, nu mai există nimic altceva.
M.P.: Datorită emisiunii am învăţat foarte multe. Mi-a schimbat viaţa în bine, evident. Foarte puţini ştiu câtă muncă se depune pentru realizarea acestui proiect, şi dacă tot am împlinit trei ani împreună, personal aş mulţumi tuturor: echipei redacţionale, producătoarei noastre, Alina Tolontan, lui Cătălin şi colegilor mei de scenă, staff-ului tehnic, echipei de machiaj şi păr, pentru că de la toţi am avut de învăţat, de corectat şi de perfecţionat. Îi respect şi îi apreciez enorm pe toţi.

- Ştiu că vă leagă o prietenie specială. Povestiţi-ne un moment palpitant prin care aţi trecut împreună.
A.C.: Pe Mădălina o ştiu de când aveam 15 ani. Au trecut deci şase ani, în care s-au întâmplat foarte multe, de la accidente de maşină la nunţile surorilor noastre şi o grămadă de lucruri frumoase. Cred că oricâte probleme am avea, împreună găsim o rezolvare. Ştim că putem conta una pe cealaltă, indiferent de situaţie, şi cel mai frumos lucru e că suntem „trupa aia de fete” în care, atunci când apare un mic conflict, ies mii de scântei, dar după o oră, mereu una dintre noi dă mesaj cerându-şi scuze. Cam asta e prietenia.
M.P.: Cu prietenia e ca într-o căsătorie: mereu împreună la bine şi la rău. Am depăşit multe probleme, practic am crescut împreună atât profesional, cât şi uman. Mereu găsim ceva palpitant: când e una răcită o salvează cealaltă, când una suferă, cealaltă o îmbărbătează, când una e happy, suntem happy amândouă.

Trupa Zero: „Important e ca oamenii să se simtă bine când ne ascultă muzica“

- Cum arată viaţa voastră dincolo de micul ecran?
Laur: Foarte plină. Avem concerte în week-end-uri, petrecem foarte mult timp în studio, repetăm, ne pregătim să lansăm noul single... Şi uite că mai avem timp să jucăm şi fotbal de două ori pe săptămână.

- Ce pasiuni aveţi?
Papu: Muzica ne cam ocupă tot timpul. Nu cred că mai avem vreme de altceva. Aşadar, muzică şi iar muzică!

- Care a fost cel mai ciudat loc sau eveniment la care aţi cântat?
Alex: Noi cântăm şi la evenimente private, dar şi în concerte, unele în aer liber. Vara asta, de exemplu, am fost în turneu două luni şi jumătate prin ţară şi era ciudat ca sâmbăta să cântăm în concert pentru câteva mii sau zeci de mii de oameni, iar duminica, la un eveniment privat, pentru câteva sute de oameni. Noi încercăm să fim foarte buni de fiecare dată. Important e ca oamenii să se simtă bine când ne ascultă muzica.

- Vă amintiţi o întâmplare haioasă din timpul emisiunii?
Vlad: Îmi amintesc o ediţie recentă, când Măruţă era în direct la „Ştirile Pro TV”, anunţând invitaţii din seara respectivă, iar noi eram undeva în spate, nu ne vedeam pe cameră. Eu stăteam pe o cutie de carton şi aşteptam să se termine transmisiunea, când, la un moment dat, am simţit că se rupe cutia şi am căzut cu totul în ea. Nu vă imaginaţi ce a fost în platou când m-au văzut toţi!