de Gabriela Niculescu

Pe Jojo, Cătălina Grama pe numele său real, o puteţi vedea la Pro TV în fiecare duminică, de la ora 21:45, la „Serviciul Român de Comedie”, dar şi pe scena Teatrului Nottara, în „Opera de trei parale”. Frumoasa actriţă a impresionat publicul cu rolul Monicăi din filmul „Poker”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, iar acum filmează intens pentru comedia „Naşa”, marca MediaPro Pictures. Ceea ce probabil nu ştiaţi este faptul că Jojo este pasionată de poezie şi de pictură şi a acceptat să publice, în premieră, o poezie a sa în revista noastră. Tot de la ea puteţi afla un mod inedit prin care a reuşit să se lase de fumat: apucându-se de tricotat.

„Vezi biciuşca? Dacă nu mănânci, atâta-ţi trebuie!”
- Cum erai în copilărie?
- Eram un copil cuminte atunci când nu se aflau alţi copii în preajmă. Îmi petreceam în linişte ore întregi citind. Bunica mea povesteşte şi acum că, dacă aveam o carte care îmi plăcea, uita că exist şi îşi putea vedea de treburile sale. Dacă eram împreună cu vărul meu sau cu alţi copii mă transformam într-un „titirez”. Aveam o energie inepuizabilă şi, de multe ori, ideile mele se transformau în boacăne.

- Povesteşte-ne o boacănă memorabilă.
- Exista de ceva timp în familie o biciuşcă. Un altfel de „Sfântul Nicolae” din poveştile lui Creangă. Îi aparţinea bunicii mele şi tuturor le-a fost frică de ea la un moment dat, inclusiv mamei mele şi fraţilor săi. Bunica mea o folosea numai pentru a ne speria atunci când nu eram cuminţi, pocnind din ea (avea două fire lungi dintr-un cauciuc negru a câte 20 cm fiecare şi un mâner scurt din lemn). Şi acum mi-o amintesc spunând: „Vezi biciuşca? Dacă nu mănânci, atâta-ţi trebuie!” Până într-o zi, când am luat-o de după canapea, unde era locul ei, şi i-am tăiat firele bucăţi mici de tot, lăsându-i numai mânerul. Am aşteptat cu nerăbdare ora prânzului şi, cum eram destul de mofturoasă la mâncare, am zis că nu mănânc. A scos mamaie biciuşca şi mare i-a fost mirarea că nu mai avea din ce să pocnească. Mi-am amintit istorioara pentru că am povestit-o în familie recent, iar unchiul meu râdea în hohote şi se gândea cum de nu i-a venit lui ideea să o facă bucăţi. Şi uite-aşa a rămas bunica mea fără biciuşcă.

- Cum eşti dincolo de ecran, în viaţa de zi cu zi?
- Sunt la fel şi altfel uneori. Am multe alte trăsături decât acelea care se pot vedea duminica pe micul ecran. Cum aş putea să vorbesc despre mine? Citind, imaginaţia fiecăruia lucrează diferit. Cred că trebuie să întâlneşti un om şi să-l asculţi, să-l priveşti pentru a reuşi să-l descoperi.

„Ionuţ e altfel... ca personajele mele dragi din romanele lui Teodoreanu”
- Cum te-a cucerit soţul tău, Ionuţ?
- Nu aş putea explica. Serios. Faptul că suntem foarte potriviţi unul pentru celălalt nu poate fi explicat, ci doar remarcat. Ionuţ e altfel... Ca personajele mele dragi din romanele lui Teodoreanu.

- Intri în tiparul soţiei care găteşte, se ocupă de cumpărături şi de casă sau nu ai timp pentru aceste activităţi?
- Îmi fac timp şi îmi face o reală plăcere să am grijă de noi. Aşa că nu e nimic nou. Sunt o soţie ca oricare alta.

- Îţi doreşti copii? Când ai vrea să devii mamă?
- Sigur că da. Nu ştiu când, mai aştept un pic.

„Versurile m-ar dezgoli în faţa cititorului”
- Ştiu că ai două pasiuni, poezia şi pictura. Te-ai gândit să publici poeziile scrise până acum?
- M-am gândit de câteva ori să public ceea ce am scris, dar până acum mi-a lipsit curajul. Poate că o voi face cândva. Sunt tot felul de gânduri în poeziile mele, gânduri care m-ar dezgoli în faţa cititorului. Într-un roman, de cele mai multe ori, te poţi ascunde în spatele personajelor tale. În poezie însă, eşti vulnerabil. De aceea spun că nu am avut curaj. Dar, pentru că sunteţi primii care au avut această curiozitate, voi îndrăzni să fiu vulnerabilă pentru câteva clipe în paginile revistei voastre. Poezia se numeşte „Întrebare”. Să nu vă sperie. Am crescut lângă un tată filozof, pasionat de istoria religiilor şi de veşnica întrebare: „Ce găsim dincolo de viaţă?”.

- Ce îţi place să pictezi? Te-ai gândit să expui tablourile?
- Pictez frumosul, lucruri vesele, romantice, doi îndrăgostiţi îmbrăţişaţi, o femeie aşteptându-şi iubirea sub o ploaie de petale... Pictez ce simt. Acasă am doar câteva tablouri. Restul le-am făcut cadou celor apropiaţi.

- Ai avut succes şi pe plan muzical. Te-ai mai gândit să scoţi un album sau ai renunţat la industria muzicală?
- Nu a fost o renunţare. Pur şi simplu există mai mult loc în viaţa mea pentru actorie. Nu îmi pare rău. A fost o perioadă frumoasă din adolescenţa mea, aceea în care m-am ocupat numai de muzică.

„Joc în «Opera de trei parale», la Teatrul Nottara”
- La „Serviciul Român de Comedie” pari a te simţi ca peştele în apă. Cât contează colegii de platou?
- Absolut toţi membrii echipei cu care lucrez sunt importanţi. Suntem un grup unit şi foarte creativ. Colegii şi prietenii mei actori sunt speciali şi esenţiali în această ecuaţie. Dacă unul dintre noi are o zi mai proastă, ceilalţi îl sprijină. De aceea, „Serviciul Român de Comedie” are un impact extraordinar. Pentru că în spatele emisiunii noi funcţionăm ca o familie.

- În această perioadă te mai putem vedea pe scena teatrului?
- Joc în spectacolul început anul trecut la Teatrul Nottara, „Opera de trei parale”, în regia doamnei Diana Lupescu. Un spectacol muzical muncit şi realizat în şapte luni, cu o dublă distribuţie talentată şi amuzantă şi cu succes la public.

- Ce ne poţi spune despre rolul din comedia „Naşa”, ce urmează să fie lansată de MediaPro?
- O interpretez pe Katia, o femeie puternică, o luptătoare, care intră în tot felul de situaţii complicate, dar comice, din cauza partenerului său, Manase. Un personaj care preferă acţiunea în locul vorbei. Filmul, produs de MediaPro Pictures, e spumos şi merită văzut. Vă spun cu toată sinceritatea că abia aştept premiera din februarie! Am urmărit câteva scene imediat după ce le-am filmat şi dacă noi, actorii, am râs, publicul se va amuza cu siguranţă.

„Rolul din «Poker» mi-a schimbat viaţa”
- Rolul din „Poker” ţi-a schimbat cu ceva viaţa?
- Da. Mi-a schimbat viaţa în multe feluri, dar cel mai important câştig a fost acela că am reuşit să joc în cadrul unei distribuţii valoroase şi am realizat un personaj puternic şi apreciat atât de specialişti, cât şi de public. Lucrul cu domnul Nicolaescu nu poate fi egalat de nimic. Mi-a făcut o plăcere extraordinară să învăţ atâtea elemente noi de la acest mare regizor român şi de la marii actori care mi-au fost parteneri de filmare: Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan, Horaţiu Mălăele, Mircea Diaconu şi Vasile Muraru. „Poker” înseamnă pentru mine un debut valoros şi un personaj greu de interpretat, cel al Monicăi, pe care, în cele din urmă, l-am cucerit.

- Eşti mereu într-o formă fizică excelentă. Cum reuşeşti să te menţii?
- Răspunsul este simplu: alimentaţie echilibrată, mişcare, somn, masaj şi multă apă. Atitudinea pozitivă ajută şi ea foarte mult. Avem răspunsul la îndemână, suntem asaltaţi în mijlocul pauzelor publicitare cu tot felul de mesaje prosănătate, orice tip de mişcare e bun, dar fără o alimentaţie sănătoasă nu dă rezultate prea mari... Ştim deja toate aceste lucruri. Trebuie să avem însă ambiţia să le întreprindem.

„M-am lăsat de fumat apucându-mă de tricotat”
- Cum ţi-a venit ideea să te laşi de fumat tricotând? A avut succes „reţeta”?
- Ce amuzant că v-aţi amintit! Mi-a trecut prin minte preţ de o clipă: „Ce-ar fi dacă mi-aş menţine mereu mâinile ocupate, ca să nu mai fumez?” Şi aşa m-am gândit la tricotat. A funcţionat! Cred că dacă ne ascultăm intuiţia, uneori ne putem vindeca singuri de o grămadă de lucruri.

- Care este cea mai frumoasă surpriză care ţi s-a făcut de ziua ta?
- Nu aş putea alege. Însă, pe la vârsta de 3 ani tânjeam după un ursuleţ în uniformă de grădiniţă. Îl priveam în fiecare zi în vitrină când mergeam de la grădiniţă spre casă, şi, deşi era scump pentru acea perioadă, l-am primit cadou de ziua mea. Alte cadouri memorabile sunt o poză unicat cu Marilyn Monroe, un inel care există în familia noastră de 200 de ani, un buchet splendid de bujori şi o călătorie cu balonul.

„Fructele zdrobite cu miere, măşti ideale“

- Foloseşti tratamente sau măşti naturiste?
- Beau multe ceaiuri. Verzi, de păpădie, mentă, tei, lavandă şi altele. Mai ales ceaiurile verzi sunt bune pentru frumuseţea pielii. Apa este foarte importantă pentru hidratarea ei. Rareori am vreme pentru măşti naturiste, dar am o cosmeticiană foarte bună la un salon pe care îl reprezint. În principiu, orice fruct zdrobit şi amestecat cu puţină miere sau zeamă de lămâie poate fi folosit drept mască. Bananele sunt foarte hrănitoare, citricele şi castraveţii fac minuni, dar şi compresele cu ceaiuri. Argila este un alt element care poate fi folosit cu succes. La plafar se găseşte orice avem nevoie pentru a ne menţine frumoase şi sănătoase de la interior către exterior şi invers.

Întrebare...

Îmi va fi frig şi rău sau bine?...
Cum crezi că-i după moarte?
Îmi voi mai aminti de tine,
De-acolo... de departe?
Îmi va fi frică de-ntuneric?...
Sau crezi că din lumină
Va apărea un loc feeric
Şi voi păşi senină...
Pe un covor de mii de stele
Sclipind nemuritoare
Ca-n nopţile Moldovei mele...
Domnind copleşitoare...
Atunci sub nucul meu iubit
Mă voi întoarce în pământ?
Sau sufletul meu infinit
Îmi va şopti duios ce sunt?!
Şi dacă nu o să primesc
Aripi strălucitoare
Şi nu voi putea să veghez
Iluzii muritoare
Mă voi preface-n toporaşi
Şi în regina nopţii
Şi mă voi strecura poznaş
Când povestesc cu toţii...
Şi voi zâmbi dintre petale
Şi voi râde cu ei
Când se vor aduna agale
Pe rând urmaşii mei...
Voi săruta ca vânt ogorul
Unde bunica mea
Făcea cuminte coroniţe
De bleu nu-mă-uita...
Şi voi privi veşnic Ceahlăul...
El va fi Raiul meu
Aşa cum mi-a fost viaţa-ntreagă
Dar de la Dumnezeu.
Îmi va fi cald, frumos şi bine?
Cum crezi că-i după moarte...?
Vom fi şi cer... Şi ape line
Vom fi un pic din toate.
(Una dintre poeziile lui Jojo, publicată în exclusivitate în revista Taifasuri)