de Gabriela Niculescu

Octavian Strunilă, interpretul lui Stiven din serialul „Moştenirea”, difuzat de Pro TV, are 29 de ani, o carieră în plină ascensiune, o soţie iubitoare şi o minune de fetiţă, Eca, în vârstă de 1 anişor. Deşi avea un program foarte încărcat la filmări, actorul a intrat şi în ringul celui de-al zecelea sezon de la „Dansez pentru tine”, alături de Ella şi a ieşit învingător. Această experienţă nu doar că l-a uşurat de câteva kilograme, dar l-a făcut să treacă şi printr-o mulţime de stări şi să reflecteze asupra propriei persoane. Am reuşit să-i răpim câteva clipe şi să discutăm într-un stil degajat, care-l caracterizează, despre viaţa sa din spatele camerelor de filmat.

„Fetele din viaţa mea erau de toate, numai mâncare nu făceau”
- Spuneai în urmă cu vreo trei ani că te mai întorceai pe la fostele prietene. Ai fost un cuceritor înainte de căsătorie?
- Nu am fost un cuceritor, dar am avut o perioadă în care am avut multe prietene, iubite sau colege. Nu ştiu cum să le spun... Erau de toate, numai mâncare nu făceau.

- Ce pasiuni ai?
- Îmi place să scriu. Încă nu am ieşit cu nimic, cu excepţia câtorva scenarii, dar poate pe viitor...

- Cum s-a întâmplat să alegi actoria?
- Eu cred că toată lumea la un moment dat îşi doreşte să fie pe scenă. Când mi s-a întâmplat asta, am dat la teatru şi am intrat. Am avut baftă. Sau poate că aşa a fost să fie.

- Ce actori români apreciezi cel mai mult?
- L-am apreciat foarte mult, atât ca om, cât şi ca artist, pe Ştefan Iordache. Aş vrea să-mi pot face meseria aşa cum şi-a făcut-o el. Îmi plac mult Horaţiu Mălăele, Marian Râlea sau Dorel Vişan. Fiecare are un stil aparte, şi asta mi se pare cel mai important pentru noi, actorii tineri, avem de la cine învăţa.

„Sunt multe momente dificile sau penibile în stand-up comedy”
- La începuturile carierei ai făcut stand-up comedy. Ai avut parte de momente dificile sau penibile?
- Sunt multe momente dificile sau chiar penibile când abordezi un astfel de stil. Mai ales la început, când nu stăpâneşti bine lucrurile, sau după o perioadă în care nu ai mai urcat pe scenă. O dată la două săptămâni ţi se întâmplă un astfel de incident când faci stand-up. Nu neapărat din vina ta. Uneori, publicul treaz, crispat şi lipsit de inteligenţă este cea mai mare povară. Mai bine dai cu nuci în pereţi decât să stai în faţa lui. Un moment de care îmi amintesc a fost la Tulcea, unde a trebuit să urcăm în faţa unui public de 40-50 de ani, care nu mai văzuseră în viaţa lor aşa ceva. Cinci persoane am spus glume timp de o oră şi nimeni din public n-a schiţat niciun gest. Cu exact aceleaşi subiecte „rupeam” sălile în Bucureşti. Am o nostalgie legată de acest gen, dar nu o să-l mai practic niciodată.

„Înainte eram actor, acum lumea spune că sunt vedetă”
- Ce iubeşti mai mult, teatrul sau filmul?
- Filmul şi teatrul sunt două lumi diferite. Dacă o să întâlneşti un actor pe platourile de filmare, iar a doua zi pe holurile unui teatru o să descoperi cât de diferit poate fi. Nu este mai bun sau mai rău, ci are un alt aer. Teatrul scoate la suprafaţă o parte din tine, iar filmul, alta. Din cauza asta nu mă voi putea despărţi niciodată de niciuna dintre ele.

- Ai regizat scurtmetraje. Pe viitor te vei implica mai mult în regie?
- Eu sunt actor.

- Cum ţi s-a schimbat viaţa după ce ai jucat în serialele produse de MediaPro?
- Înainte eram actor, acum lumea spune că sunt vedetă, dar mie mi se pare că tot aceleaşi lucruri fac. Cel mai important este că la MediaPro am cunoscut oameni, actori şi regizori de la care am învăţat meserie.

- Ai ceva în comun cu Stiven sau ţi-ar plăcea să ai vreo caracteristică de-a lui?
- Am părul lui, ochii lui, urechile...

- Povesteşte-ne cum ai întâlnit-o pe soţia ta şi câteva lucruri despre viaţa de familie.
- Eu şi Oana suntem din aceeaşi breaslă. Ne-am cunoscut după un spectacol de-al ei, la operetă. Aveam câteva cărţi în comun şi asta a făcut să ne apropiem. Îmi plac oamenii care citesc. De fapt, dintr-un anumit punct de vedere, pentru mine oamenii se împart în două categorii: cei care citesc şi cei care pierd acest lucru.

„Îmi place să gătesc”
- Îţi ajuţi soţia la treburile gospodăreşti?
- Ea mă ajută. Mie îmi place să gătesc, ei îi place să facă mâncare.

- Te-a schimbat cu ceva venirea pe lume a fiicei tale?
- Eca m-a schimbat foarte mult. Practic, s-au reorganizat priorităţile. Nu mai pot fi acelaşi singuratic pentru care ziua de mâine era veşnic o surpriză. Acum ea îmi face zilnic o surpriză şi este minunat.

- Ai vrea să-ţi calce pe urme?
- O să răspund din nou clişeistic: va fi alegerea ei. Pentru că aşa va fi. Dar mie mi-ar plăcea să facă medicina. Sincer!

Câştigătorii „Trofeului visurilor“ la „Dansez pentru tine“

- Cum au fost pentru tine antrenamentele de la „Dansez pentru tine”?
- Repetiţiile sunt extenuante chiar dacă prinzi uşor mişcările. Timpul te presează. Mai întâi trebuie să faci faţă psihic şi după aceea fizic. De felul în care te prezinţi atârnă visul unui om care s-ar putea să nu mai aibă altă şansă. Cred că dacă emisiunea asta ar dura mai mult, câteva luni, s-ar ajunge la deviaţii comportamentale grave. Am trecut prin depresii puternice, în care mi-am pus mari întrebări în legătură cu mine. Această emisiune m-a făcut să reflectez asupra mea.

- Visai să câştigi concursul?
- Nu credeam că voi ajunge mai departe de primele două-trei ediţii şi cu atât mai puţin că voi câştiga. Speranţa a venit în timpul competiţiei. De la o emisiune la alta am prins curaj pentru că am reuşit să o cunosc mai bine pe Ella, să pătrund mai bine istoria ei şi să îmi fie foarte clare lucrurile pentru care luptăm. Sunt foarte fericit că oamenii ne-au votat, ceea ce înseamnă că au înţeles povestea ei.