de Gabriela Niculescu

- Este actor încă din copilărie, realizator tv şi familist convins

Andrei Duban este actorul care a adus zâmbete pe chipul românilor încă din copilăria sa. Cariera televizată a început cu emisiunea „Lumea copiilor” de la TVR, a urmat „Pistruiatul” pe scena Teatrului „Ion Creangă”, mai târziu a devenit „omul de la Loto”, „tipul cu bancurile”, iar acum dă deşteptarea telespectatorilor cu emisiunea „Cafeaua de dimineaţă”, pe care o prezintă alături de Ingrid Bişu la Kanal D, de luni până vineri, între 7:30 şi 9:30. La cei 38 de ani, Andrei se declară fericit că şi-a găsit jumătatea în persoana actriţei Graţiela Teohari, iar în toamnă se vor căsători şi îşi doresc să dea rod iubirii lor. Am vrut să pătrundem în culisele vieţii actorului şi am fost întâmpinaţi cu umorul caracteristic.

„Joc în cinci piese pentru bucuria sufletului, nu pentru salariul de 1.000 de lei”
- Ştiu că la TNB joci în cinci piese în această stagiune. Televiziunea şi teatrul devin obositoare împreună?
- Încă de când eram mic, pentru mine o zi normală de lucru consta într-o emisiune la radio, „Bună dimineaţa, copii!”, apoi aveam repetiţii la Teatrul „Ion Creangă” sau spectacol, jucam în piesa „Pistruiatul”, mergeam la şcoală, iar seara mai apărea o activitate. Aşa am fost învăţat de mic, cu program de dimineaţă până seara şi, dacă acum nu ar fi aşa, nu m-aş simţi bine. Nu mă deranjează absolut deloc că joc în cinci spectacole la teatru şi că am emisiune dimineaţa. Teatrul rămâne o bucurie a mea, ceva la care nu voi renunţa niciodată, pentru că îmi hrăneşte sufletul. Joc în cele cinci piese pentru bucuria sufletului, nu pentru salariul de 1.000 de lei pe care îl iau după 15 ani vechime. Dar asta nu e o ruşine, ci o realitate.

- Ce le oferă „Cafeaua de dimineaţă” telespectatorilor?
- Le oferă bună dispoziţie. Noi nu ne propunem să ne întrecem cu nimeni, ci pur şi simplu vrem să-i facem pe oameni să plece din casă dimineaţa cu zâmbetul pe buze. De îndată ce vor ieşi pe uşă, realităţile crunte ale vieţii le vor şterge acest zâmbet, dar măcar să înceapă ziua aşa.

- Crezi că apariţiile la tv, în calitate de invitat ţi-au crescut popularitatea sau fenomenul este invers?
- Cred că este un schimb reciproc între mine şi realizatorii care m-au invitat până acum. Ei primesc salariu, iar eu mi-am făcut o popularitate anume, care mi-a adus până la urmă o emisiune proprie, pe care mi-o doream de foarte multă vreme. Mă cam săturasem să fiu de meserie invitat, dar uite că Dumnezeu a fost bun şi m-a auzit.

- Când nu eşti la emisiuni sau la teatru, ce faci, ce pasiuni ai?
- Îmi place foarte mult să stau în natură, de câte ori am posibilitatea merg la munte, la Predeal, la părinţii mei, împreună cu Graţiela, logodnica mea. Îmi plac momentele cu cei dragi alături, sunt singurele care mă încarcă, îmi fac plăcere şi în care mă relaxez cu adevărat. Este unicul lux pe care noi doi ni-l permitem atunci când nu muncim.

- Făcând o întoarcere în timp şi oprindu-ne la perioada în care erai vedeta emisiunii „Lumea copiilor”, spune-ne ceva ce te-a marcat atunci.
- Fiind atât de puţine ore de emisie pe vremea aceea, „Lumea copiilor” era cam singura emisiune adresată celor mici şi m-a urmărit în timp această apariţie de duminică de la prânz. După aceea am avut foarte multe emisiuni, la Tele 7 Abc, apoi extragerile Loto, toate duminica. Acum mă mir că emisiunea „Cafeaua de dimineaţă” este în fiecare zi.

„Experienţele vieţii m-au făcut să am principii”
- Ai jucat în aproximativ 14 filme până la Revoluţie. Cum simţeai statutul de vedetă la o vârstă fragedă?
- Nu m-am simţit niciodată vedetă, nici atunci, nici acum. Eventual, acum sunt persoană publică. În România nu sunt vedete, acestea se creează şi trăiesc acolo unde industria este de aşa natură încât să le permită acest lucru. De exemplu, în America, atunci când le vezi pe stradă ţi se zbârleşte părul pe tine. La noi sunt persoane publice, nu vedete. În România nu avem aşa ceva, atât timp cât într-un ziar apar maeştrii Radu Beligan şi Ion Lucian în paginile de sfârşit, şi asta doar dacă sunt aniversaţi, iar până acolo, începând cu rubrica meteo, apar toate rapandulele posibile din showbiz şi toate sunt vedete. S-a demonetizat de mult această noţiune.

- De ce îţi este dor din anii copilăriei?
- Îmi este dor de timpul pe care-l aveam ca să citesc.

- Dacă ai putea întoarce timpul, ce pasaje din viaţă ai schimba?
- Nu aş schimba nimic. Toate experienţele, şi cele plăcute, şi cele neplăcute, au avut rolul lor, m-au maturizat, m-au făcut să am principii şi, cu fiecare pasaj din viaţă, mi-am dorit să ajung la înţelepciunea de a privi înapoi fără să îmi pară rău de nimic.

- După atâtea roluri în teatru, mai există emoţii?
- Pe scenă există o emoţie de o anumită natură, care se topeşte în ceva pozitiv, într-un fel de nerăbdare de a mă întâlni cât mai repede cu publicul şi de a schimba energia cu el. Ţin foarte mult la lucrul acesta, şi cred că în asta constă teatrul.

- Şi cum nu există actorie fără peripeţii, poţi să povesteşti una?
- Sunt multe şi în diferite domenii. Am trăit multe întâmplări la teatru şi în anii studenţiei. Chiar îmi amintesc de una petrecută în acea perioadă, când am avut onoarea să evoluez alături de mari actori pe scenele mai multor teatre. Eram la „Bulandra”, jucam în „Visul unei nopţi de vară” şi între studenţi mai existau înlocuiri. La un moment dat trebuia să intre în scenă un coleg, Marius Drogeanu, care nu avea nicio legătură cu spectacolul, noi ceilalţi fiind deja rutinaţi. Intrarea lui trebuia să fie cu o suliţă, iar noi i-am înlocuit-o cu un covor foarte lung, făcut sul şi a intrat cu el pe umăr. Vă daţi seama că actorii mari din distribuţie nu s-au mai concentrat nici la text, nici la scenariu când l-au văzut pe bietul nefericit cu acel covor în mijlocul scenei, iar noi ne abţineam cu greu să nu izbucnim în râs.

„Singurul domeniu la care mă pricep este să mă produc pe mine”
- Ţi-ai încercat norocul şi în afaceri, cu un restaurant, un salon de masaj şi o agenţie Loto. De ce tocmai aceste domenii şi ce nu a mers la ele?
- Pot să fiu sincer, poate pentru prima dată în viaţă? După ce am făcut toate aceste lucruri, mi-am dat seama că au fost probabil activităţile care mi-au plăcut cel mai mult, dar am realizat că singurul domeniu la care mă pricep este să mă produc pe mine. Nu am „stofă” de afacerist şi cu fiecare dintre ele am înregistrat un regres şi un minus financiar. Am înţeles destul de târziu lucrul acesta, dar bine că măcar acum m-am trezit. În afară de meseria mea, mi-am propus să nu mai intru în alte afaceri.

- În această vară te căsătoreşti?
- La acest capitol vara s-a transformat în toamnă, pentru că mulţi prieteni de-ai noştri sunt plecaţi în vacanţe şi nunta o să fie probabil în luna septembrie. La ultimul târg de nunţi, din luna martie, pe care l-am şi prezentat alături de Gina Pistol, am pus la punct ultimele detalii legate de rochie, verighete, iar locaţia este stabilită la Palatul Ghika.

- Cum a început relaţia cu Graţiela?
- Am cunoscut-o la mare, eram în vacanţă, dar asiguram şi un program artistic pentru un lanţ de hoteluri. Pentru aceasta aveam nevoie de o parteneră, şi atunci am cunoscut-o pe Graţiela. Eu aveam o relaţie, ea la fel, dar ne-am îndrăgostit, am pus capăt acelor relaţii şi am continuat împreună. După un an ne-am logodit şi acum urmează căsătoria.

- Te gândeşti să devii tătic după căsătorie?
- Îmi doresc foarte mult să devin tătic, şi cea mai mare bucurie a mea este că şi Graţiela vrea să dea rod iubirii noastre. După aceea ne putem ocupa şi de carierele noastre, iar copilul o să fie o bucurie, nu o povară. Eu nu sunt de acord cu cei care trebuie să aleagă între familie şi carieră. Cred că acestea se pot împleti foarte frumos, atât timp cât există armonie şi nu sunt orgolii sau competiţie între cei doi părinţi.

„Logodnica mea are rolul principal în comedia «La cap, la bani, la oase»”
- Vă gospodăriţi împreună?
- Nu am vrut să spargem anumite tipare, dar am considerat că este bine ca fiecare să facă ceea ce îi iese cel mai bine. Ea se pricepe la gătit şi, unde nu ştie, învaţă. Vorbeşte cu surorile sale, consultă cartea de bucate, nu are orgolii că le ştie pe toate. Are ajutorul meu pe sectorul vase, iar la curăţenie, 80%-90% face ea, eu doar pe alocuri, când am timp, când mă mai împiedic (râde). Nu ne reproşăm nimic şi facem lucrurile aşa cum simţim. La cum arată Graţiela, la cât de răsfăţată ar putea fi şi câte motive ar putea să găsească să nu facă ceva - că-şi rupe unghiuţa sau că îi cade buclişoara - trebuie să spun că am mare noroc, pentru că îi place să calce, să spele, face de toate. În plus, îi invit pe toţi s-o cunoască prin intermediul filmului, pentru că în acest moment rulează în cinematografe o comedie poliţistă românească, „La cap, la bani, la oase”, în regia lui Cristi Comeagă, în care logodnica mea are rolul principal. Sunt foarte mândru de ea!

- Care este cel mai frumos loc de vacanţă în care ai fost şi ce îţi doreşti să vizitezi în viitorul apropiat?
- Cel mai frumos loc în care am fost este Olanda. Este o ţară minunată, în care cred că orice român şi-ar dori să trăiască, are un sistem de protecţie social nemaipomenit. Mi-aş dori să văd toate colţişoarele din lume în care nu am fost, iar cele pe care le urmărim cu ardoare în documentare mi-aş dori să le fac şi cu pasul. Dar sunt conştient că nu o să am cum.

- Ce îţi mai doreşti acum?
- Îmi doresc să fie longevivă emisiunea de dimineaţă. Mi s-a dat şansa să arăt ce pot şi să arăt că nu sunt doar un invitat. Sper să fiu un refugiu pe telecomanda multora atunci când vor să-şi schimbe starea cu una de bună dispoziţie.

- Ce sfat le dai românilor pentru a trece mai uşor prin perioada de criză?
- Să nu se mai lase păcăliţi, momiţi din patru în patru ani cu câte o pungă de făină sau cu o ciozvârtă de pui şi să se trezească. Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi românilor, dar cred că nu ne merge bine pentru că nu am avut conducători patrioţi. Noi, oamenii de rând, ne iubim mult mai mult ţara decât cei care au în mâini soarta ei. Acesta ar fi sfatul meu, să aleagă pe cine simt ei că iubeşte această ţară.

„Graţiela este femeia pe care o aşteptam de 38 de ani“

- Cum a reuşit Graţiela să te convingă că este femeia potrivită pentru tine? Cum te-a cucerit?
- Mi-a luat vreo 38 de ani până să-mi dau seama că ea este femeia pe care o aşteptam de mult şi a venit în momentul în care nu mai credeam că o parteneră de viaţă poate să fie şi iubită, şi prietenă, şi amantă, şi viitoare mamă a copiilor mei. Nu ştiu ce reţetă a avut când m-a cucerit, cred că a fost o combinaţie între curăţenia ei sufletească, modul de a gândi, umorul ei şi o doză foarte mare de bunătate.

A luat „Premiul Oscar“ în România

- Pentru că ai încercat actoria în toate formele ei, care ţi-a oferit cea mai mare satisfacţie: teatrul, filmul sau televiziunea?
- Sincer, mai ales în ultima perioadă când televizorul a pus stăpânire pe români şi le intră în case mult mai uşor decât ies ei la teatru, televiziunea mi-a adus satisfacţii mai mari. Simt asta când merg pe stradă şi oamenii trişti, împovăraţi de griji îşi descreţesc fruntea şi le apare un zâmbet pe faţă când mă recunosc. Acest lucru îmi aduce premiul suprem, Oscarul în România. Aceasta este cea mai mare satisfacţie pe care o am, că i-am luminat faţa cuiva care doar m-a văzut şi a spus de-a lungul timpului: „Uite-l pe Pistruiatul!”, „p’ăla cu bancurile”, „p’ăla cu Loto” sau „Uite-l p’ăla de la «Cafeaua de dimineaţă»!”. Încep să cred că este singurul motiv pentru care am rămas în România.