de Gabriela Niculescu

- Cel mai iubit cuplu monden, Radu Vâlcan & Adela Popescu

Adela Popescu şi Radu Vâlcan reprezintă unul dintre cele mai în vogă cupluri ale showbiz-ului autohton, iar cei doi actori se numără printre cele mai îndrăgite vedete ale postului Acasă TV. Povestea lor de dragoste a început pe platourile de filmare ale serialului „Iubire şi onoare”, în care Adela interpretează rolul ranchiunoasei Carmen, iar Radu, pe cel al lui Amir, cel de-al doilea fiu al emirului din Beled el Noor. Filmările serialului s-au încheiat de ceva vreme, iar actorii au intrat într-o binemeritată vacanţă.

„În prima zi de Paşte stăm cu familiile noastre”
- Ce faceţi în această vacanţă?
Adela: Îmi doresc să merg într-o vacanţă liniştită, undeva la mare, poate chiar în Europa, dar n-am stabilit încă o destinaţie.
Radu: Încercăm să ne bucurăm cât mai mult de această perioadă, facem lucruri pe care nu le puteam întreprinde în perioada filmărilor din cauza programului încărcat, mergem la film, ieşim cu prietenii şi petrecem mai mult timp în doi.

- Unde veţi fi de Paşte şi cum veţi petrece această sărbătoare?
A: În prima zi de Paşte stăm cu familiile noastre, iar a doua zi ne adunăm o gaşcă şi o să mergem la munte, cu mai mulţi colegi, chiar şi din serial. Vom merge la Radu acasă, dar şi la părinţii mei, la Susani.
R: De Paşte va fi foarte multă mâncare. Astfel de momente reprezintă ocazii de a sta cât mai mult în preajma familiei şi a prietenilor, iar noi nu vom face excepţie de la regulă.

- Care este cea mai dragă amintire pe care o aveţi cu Sărbătorile Pascale?
A: Fraţii mei au plecat, pe rând, de la Susani la liceu, apoi la facultate. Pentru mine, Paştele reprezintă, în primul rând, un moment în care ne adunăm cu toţii. Pe vremea aceea exista fascinaţia oraşului, şi pentru mine toţi cei care veneau de la oraş erau staruri internaţionale. Să se adune atâţia oameni într-o singură zi era mai mult decât mi-aş fi putut dori. În copilăria mea, Paştele, Crăciunul şi, în general, toate sărbătorile mari chiar aveau importanţă în mod real, aveau o dimensiune pe care nu o mai regăsesc la mulţi cunoscuţi.
R: Fiecare sărbătoare este deosebită, are ceva aparte, fiecare an este diferit. Când eşti înconjurat de persoanele dragi nu poţi rămâne decât cu amintiri frumoase.

Radu: „Nu contează cine are iniţiativa, atât timp cât suntem de acord”
- Care dintre voi este cel care preia iniţiativele când vine vorba despre organizarea timpului liber?
A: Este foarte frumos între doi oameni atunci când le plac, în general, aceleaşi lucruri, iar noi avem un program cam la fel, iar aşteptările sunt asemănătoare şi suntem într-o perioadă în care avem nevoie să fim împreună, indiferent de contextul în care se întâmplă ele.
R: Avem mereu idei bune, pe placul amândurora. Până la urmă, nu contează cine are iniţiativa, atât timp cât suntem amândoi de acord şi avem aceleaşi viziuni.

- Cum vă place să vă relaxaţi şi să vă distraţi?
A: Ne relaxăm mergând la film, ieşind din Bucureşti, chiar şi dacă avem o singură zi liberă. Radu m-a însoţit la foarte multe susţineri de licenţă ale colegilor mei şi i-a plăcut mult. Uneori stăm pur şi simplu în casă, nu facem nimic ieşit din comun.
R: Se întâmplă des să ne urcăm în maşină şi să evadăm din Bucureşti, şi asta doar că ne-a venit o idee în acel moment. Nu există nimic planificat dinainte, nu ştim cum o să ne relaxăm în week-end, poate o să ne uităm la o mulţime de filme sau o să mergem până la munte, n-am idee...

- Cum vă înţelegeţi fiecare cu familia celuilalt?
A: Foarte bine!
R: Familia Adelei este excepţională, oameni plini de viaţă, optimişti şi cu zâmbetul pe buze, mă relaxez fantastic în preajma lor şi mă încarc cu energia pe care o emană fiecare.

Radu: „Adela e perfectă”
- Şi pentru că nimeni nu este perfect, ce lucruri nu vă plac unul la celălalt, dar le toleraţi (sau nu)?
A: Mărturisesc faptul că ori pentru că nu a trecut foarte mult timp, ori pentru că nu există, nu-mi vine nimic în minte despre care să spun că nu-mi place la el. Ştiu despre mine că sunt o persoană extrem de tolerantă cu cei din jurul meu, dar nu pot spune acelaşi lucru despre anumite lucruri care mă pot face să întrerup o legătură amicală sau de iubire definitiv. Desigur, nu este cazul.
R: Am mai declarat, la un moment dat, că Adela e perfectă, deci...

- Care este cea mai mare nebunie pe care aţi făcut-o fiecare dintre voi?
A: Din păcate sau din fericire, sunt un om care a avut măsură în tot ceea ce a făcut. Poate că sunt lucruri ce-mi păreau nebunii în perioada respectivă, iar acum mă pufneşte râsul când îmi amintesc de ele, dar niciodată nu le-am făcut ceva părinţilor mei care să le aducă prejudicii de moralitate.
R: Saltul cu paraşuta.

- Ce nu v-aţi lăsa niciodată, unul pe celălalt, să faceţi?
A: Nici în prietenii şi nici în relaţia pe care o am nu există lucruri pe care le-aş impune, cel mult mi-aş asuma o părere despre un lucru care mie mi s-ar părea o greşeală, dar decizia finală rămâne la partener.
R: Fiecare trebuie să facă ceea ce simte, nu poţi impune nimănui ceva anume.

Radu: „Destinul se scrie pe măsură ce îl trăim”
- Credeţi în destin? Dacă da, cum credeţi că acţionează asupra fiecăruia?
A: Povestea aceasta cu destinul a început să capete multe nuanţe de când am început să citesc foarte mult despre asta. Mă aflu într-o perioadă în care încerc să-mi construiesc o idee despre acest subiect, dar ce pot spune cu tărie este că, dacă viaţa ţi-e guvernată de bunătate, lucrurile privite din această perspectivă nu prea au cum să fie dăunătoare.
R: Destinul se scrie pe măsură ce îl trăim. Mai degrabă trebuie forţat atunci când crezi cu tărie în acel ceva.

- Care este cel mai mare vis al vostru?
A: Nu am un vis care este cel mai mare, ci am dorinţe destul de pământene, cu posibilitate de realizare în termen foarte scurt.
R: Sănătate, împliniri şi să ajut cât mai mulţi oameni care au nevoie de mine.

- Ce vă doreaţi să deveniţi când eraţi copii?
A: Până să am o dorinţă conturată de nişte păreri proprii, îmi doream prin prisma părinţilor mei să devin doctoriţă, ca tatăl meu, şi cadru didactic, precum mama. Când am descoperit plăcerea de a cânta, şi mie, şi lor ne-a fost clar că ăsta îmi era drumul sau unul care să implice sfera artistică. Mama îmi spunea adesea în copilărie că eu prind strălucire când sunt pe scenă.
R: Îmi doream să devin fotbalist.

Adela: „Indiferent de context, creează-ţi o lume în care tu să funcţionezi şi să fii în echilibru”
- Care este cel mai marcant lucru pe care l-aţi trăit până acum în meseria voastră?
A: Castingul de la prima telenovelă românească „Numai iubirea”, admiterea la facultate, scena dură de viol din serialul „Numai iubirea” şi întâlnirea cu mari actori alături de care am crescut.
R: Deocamdată sunt la început în această meserie. O descopăr, este grea, fabuloasă, iar fiecare moment este marcant, pentru că îl trăieşti intens.

- Adela, ai în planuri vreun proiect muzical sau primează actoria acum?
- Eu consider că ele pot merge în paralel foarte bine. În prezent am scos o melodie şi ce se va întâmpla cu ea vom hotărî.

- Radu, te-ai mai întoarce la rolul de prezentator de emisiuni dacă ar apărea o ofertă?
- Îmi place foarte mult ceea ce fac acum. Apoi, nu ştim cu certitudine cum e cu destinul.

- Ce iubiţi şi ce urâţi cel mai mult la România?
A: Mi se pare o părere mult prea importantă pentru ceea ce contează de fapt şi cred că cel mai important este să încerci, indiferent de contextul în care te afli, să-ţi creezi o lume în care tu să funcţionezi şi să fii în echilibru.
R: Evident, există foarte multe lucruri care nu-mi plac, dar avem o ţară frumoasă.

Radu: „Am primit o statuetă Oscar”
- Care este cel mai trăsnit cadou pe care l-aţi primit în diferite momente ale vieţii?
A: Anul trecut eram în perioada „Dansez pentru tine” şi, deşi era ziua mea de naştere, m-am culcat foarte devreme. Doar că la 12 noaptea m-am trezit la uşa mea cu Dana Rogoz, iubitul său, Radu, verişoara mea, Ioana Scărlătescu, şi iubitul său. Au cumpărat prăjituri, şampanie, un expressor de cafea... A fost o surpriză neaşteptată, dar care m-a bucurat foarte mult.
R: Pot să zic de ultimul, o statuetă Oscar primită la petrecerea de Crăciun. Colegii de la „Iubire şi onoare” au fost foarte drăguţi, au avut o idee foarte bună şi m-am amuzat teribil. Recunosc, chiar am avut emoţii.

- Care a fost cel mai dificil lucru pe care a trebuit să-l faceţi din punct de vedere profesional?
A: Fiecare început de proiect înseamnă cel mai dificil lucru pe care trebuie să-l fac pentru cariera mea, pentru că un personaj ratat poate să aducă prejudicii atât mie, cât şi celor care investesc în acest proiect. Fiecare început are o miză foarte mare.
R: Nimic nu e dificil din moment ce crezi în ceea ce faci. Momente grele au fost, dar nu atât de apăsătoare, încât să mă marcheze în vreun fel sau altul.

- Câţi prieteni de suflet aveţi fiecare?
A: Sunt norocoasă să-i consider cei mai buni amici pe cei din familia mea, dar am şi prieteni de suflet. Definiţia înseamnă, de fapt, toată perioada în care noi ne-am demonstrat unul altuia prietenia.
R: Unul, maximum doi. Un prieten nu e un obiect în posesia noastră, este o persoană care are nevoile sale şi trebuie luată ca atare.

Adela: „Toţi locuitorii din Susani servesc masa pascală împreună“

- Adela, ştiu că la Susani există o tradiţie specială de Paşte. Te rog să ne-o povesteşti.
- Toţi oamenii din sat se adună îmbrăcaţi în hainele cele mai frumoase, cu bucatele cele mai bune şi, obligatoriu, străbat pe jos tot satul pentru a ajunge la biserică, acolo unde preotul sfinţeşte masa. În jurul bisericii sunt construite nişte şoproane, unde toţi locuitorii din Susani servesc prima masă pascală împreună. E foarte frumoasă toată defilarea aceasta. Şi întâlnirea cu oamenii care mi-au marcat copilăria.

Radu: „Fericirea nu ţine de un loc anume“

- V-ar fi plăcut să trăiţi în altă ţară?
A: Îmi plac anumite obiceiuri pe care le au oamenii din alte ţări, dar pe care cred că le pot adopta chiar şi în România. Mărturisesc că nu m-am gândit niciodată să părăsesc ţara, dar îmi place să călătoresc şi să mă trezesc dimineaţa, să beau o cafea şi să mănânc un croissant în Paris.
R: Nu contează ţara în care trăieşti, fericirea nu ţine de un loc anume.