de Cătălina Tăgârţă
Îndrăgitul interpret de muzică populară Petrică Mîţu Stoian este un păstrător al folclorului autentic mehedinţean, şi nu numai. Artistul a cucerit publicul cu glasul său molcom, dar bărbătesc, şi cu vorba dulce, care dă parcă mai multă frumuseţe textelor. Melodiile sale sunt adresate omului de rând: cântece de veselie, de înstrăinare, tradiţii de nuntă, dar şi multe doine, care se potrivesc perfect cu vocea cântăreţului de muzică populară. Despre viaţa de familie vorbeşte puţin, aproape deloc, preferând să păstreze această „taină” doar pentru el. În schimb, povesteşte cu drag de locurile copilăriei, care reprezintă şi sursa de inspiraţie pentru versurile pe care le compune.
„Am început să cânt pe vârful muntelui meu din Isverna”
- Când aţi început să cântaţi neoficial?
- Cânt de mic. Nu am început la grădiniţă, nici în casa bunicilor, ci pe vârful muntelui meu din Isverna. Pentru că acolo m-am născut eu, în Isverna - Plaiul Cloşanilor, Mehedinţi, la 18 septembrie 1960, însă în prezent locuiesc în Craiova.
- Aţi moştenit talentul de la cineva din familie? Dacă da, de la cine?
- Domnica Trop este filonul cântecului popular mehedinţean, iar eu sunt nepotul ei. Cu siguranţă talentul a fost puternic, iar Dumnezeu mi-a dat mie acest dar.
- V-aţi făcut debutul la cunoscuta emisiune „Tezaur Folcloric”, prezentată de renumita Marioara Murărescu. În ce an se întâmpla asta?
- Debutul meu a avut loc în anul 1991.
- Aţi participat la numeroase festivaluri de folclor. Le puteţi da şi cititorilor noştri câteva exemple cu premiile reprezentative?
- Am obţinut „Marele premiu” la Festivalul Cântecele Românilor de Pretutindeni, care a avut loc la Drobeta Turnu-Severin în 1991. Am luat premiul I la Festivalul „Maria Lătăreţu” organizat la Târgu-Jiu în 1993 şi am ieşit pe locul I în „Topul Tinerilor Interpreţi” organizat de Societatea Română de Radiodifuziune din 1995.
- În anul 1995 aţi fost angajat al Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului din Târgu-Jiu”. Încă mai lucraţi acolo? Ce alte colaborări importante aţi mai avut?
- Da, am fost membru al Ansamblului Artistic Profesionist „Doina Gorjului din Târgu-Jiu” în perioada când director al ansamblului a fost „omul” dedicat artei, regretatul Liviu Dafinescu. Din 2008 însă activez în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Maria Tănase din Craiova”, ansamblu ce mă defineşte ca artist, întrucât el reprezintă adevăratul cântec al Olteniei, şi nu numai. Colaborez cu toate ansamblurile folclorice profesioniste din ţară, cântecul meu fiind iubit, acceptat şi elogiat de tot ceea ce înseamnă „româneşte”.
- Credeţi că interpretul de muzică populară ajunge mai aproape de sufletul omului decât un alt artist?
- Cu siguranţă.
Are 20 de albume pe piaţă
- Câte albume aţi scos până în prezent?
- Am 20 de albume pe piaţă, iar cel mai recent este „Omul frumos cu mustaţă”.
- Înţeleg că aţi suferit atunci când aţi dat mustaţa jos în direct la televizor?
- La Pro TV am rămas fără mustaţă. De-a lungul timpului, aceasta a devenit un adevărat personaj, ceea ce a dus şi la apariţia noului album cu titlul legat de mustaţă.
- V-aţi gândit vreodată să cântaţi şi alt gen muzical?
- Aş face-o, dar mi-e teamă că n-aş avea succes.
- Îmi dezvăluiţi câteva amintiri haioase din turnee, de la spectacole sau nunţi?
- Dacă ar fi să scriu pagini de jurnal cu întâmplări din viaţa artistică, sigur mi-ar trebui mult timp ca să transmit ceea ce am trăit de-a lungul carierei: pantofi uitaţi acasă, reprezentaţie cu un brâu împrumutat şi aşa mai departe.
- Care e interpretul pe care-l iubiţi cel mai mult sau al cărui exemplu aţi încercat să-l urmaţi?
- Îi iubesc pe toţi cei care nu folosesc clişeele şi pe toţi cei care respectă cântecul popular.
„Costumul meu, alb şi negru, reprezintă zona muntelui”
- Vi s-a întâmplat să cântaţi pe aceeaşi scenă cu vreunul dintre idolii dumneavoastră? Ce aţi simţit în acel moment?
- O respect pe Maria Ciobanu atât ca artist, cât şi ca om. Am simţit o emoţie profundă când am cântat pe aceeaşi scenă cu ea.
- Care e cel mai frumos compliment pe care l-aţi primit vreodată?
- Răspunsul aprobator al publicului în momentul lansării albumului meu recent apărut. Aşadar, după cum puteţi înţelege, cel mai frumos compliment pentru mine este acela primit din partea publicului.
- V-aţi gândit vreodată să renunţaţi la viaţa aglomerată de artist, v-aţi dorit week-end-uri libere, vacanţe prelungite?...
- Sunt om, iar în momentele de vârf ale acestei vieţi aglomerate de artist fireşte că mi-am dorit să devin un hoinar al muntelui pentru un ceas, pentru o zi...
- Despre costumele populare pe care le purtaţi cu atâta mândrie ce ne puteţi spune?
- Costumul meu, în culorile alb şi negru, reprezintă zona muntelui.
„Toţi avem nevoie de purificare”
- Am înţeles că purtaţi mereu cu dumneavoastră un talisman de argint. Despre ce este vorba?
- Ador argintul, purifică. Toţi avem nevoie de purificare.
- Înţeleg că sunteţi superstiţios? Aveţi vreun ritual înainte de a urca pe scenă sau înainte de a pleca de acasă...
- Nu pot spune că sunt superstiţios. Cred însă în Dumnezeu, în acea forţă care îmi este mereu aproape, dându-mi putere.
- Credeţi în zicala „Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte”? Câţi prieteni adevăraţi aveţi?
- E o zicală dumnezeiască. Puţini prieteni am şi mi-i păstrez cu cinste, respectul fiind la baza legăturii noastre.
- Există prietenie adevărată şi între interpreţi?
- Interpreţii sunt oameni, prietenia existând astfel.
- Ne puteţi spune cine v-a fost alături în momentele fericite, dar şi în momentele grele?
- Toate persoanele care fac parte din universul meu.
Puţinul timp liber şi-l petrece în linişte, în lectură
- Dezvăluiţi-ne câte ceva din viaţa personală. Sunteţi căsătorit, aveţi copii?
- Viaţa artistică este totul pentru mine şi ador oamenii ce păstrează o taină. Ce incitant!
- Şi totuşi ce ne puteţi spune despre femeia care vă este alături?
- Reprezintă universul meu. Dacă aş întreba-o, ea mi-ar răspunde aşa: „Petre este artistul meu preferat, este prietenul meu, este omul care ştie să fie Om”, iar eu aş răspunde aşa: „Mulţumesc pentru că există”.
- Dar despre părinţii dumneavoastră?
- Calzi, cu ochii înlăcrimaţi, fiinţe măreţe, părinţii mei mă aşteaptă de fiecare dată cu drag la Isverna.
- Vă mai ocupaţi şi de altceva în afară de muzică? Cu ce vă umpleţi timpul liber?
- Timp liber?! Mi l-aş dori! Oricum, puţinul care îmi rămâne îmi place să mi-l petrec în linişte, în lectură. Simt însă nevoia să recunosc că nici dragostea pentru cântec, nici singurătatea ca stare de spirit nu le-am descoperit cu ajutorul cărţilor. Cu ajutorul lor însă am încercat să le înţeleg, dar asta e cu totul altceva.
„Fiecare plantă are puterea şi miracolul ei”
- Sunteţi adeptul plantelor medicinale?
- Da. Fiecare plantă are puterea şi miracolul ei. Ador ceaiul din fructe de pădure şi cel verde.
- Ce alegeţi: o palincă bună sau ceaiul preferat?
- Depinde de moment.
- Aţi trecut vreodată printr-o situaţie-limită?
- Viaţa este formată din suişuri şi coborâşuri. Se pare că Dumnezeu a fost darnic cu mine, deoarece coborâşurile, în general, m-au ocolit.
- Vă place să călătoriţi?
- Foarte mult.
- Unde preferaţi să mergeţi în vacanţă? Optaţi pentru munte sau mare?
- Ador natura, fie că-i munte sau mare, fie că-i plai românesc sau străin.
- V-aţi gândit vreodată să părăsiţi ţara?
- Niciodată!
- Ce vă mai doriţi pentru viitor?
- Îmi doresc să mă bucur de acelaşi succes al publicului.
- Ce doriţi să le transmiteţi cititorilor noştri?
- Să iubească şi să respecte valoarea supremă şi cântecul popular autentic, să se ferească de nonvaloarea care ucide tot ceea ce este frumos, sensibil, inventiv.
- Cine vă compune versurile pieselor?
- Întotdeauna Isverna a fost sursa de inspiraţie. De altfel, pe unul dintre albumele mele, „M-aş duce unde mi-e dor”, am precizat sursa mea de inspiraţie. Nimic nu poate fi mai interesant decât cântecul munţilor, căci el cuprinde toate pornirile inimii. Muntele m-a învăţat să doinesc, stânca m-a făcut puternic, verdele pădurii mi-a dat speranţă, iar publicul m-a ajutat să caut cântecul în vatra în care arde jăraticul vieţii: Isverna. Iar pe recentul album, „Omul frumos cu mustaţă”, precizez că prin cântecele mele am încercat să răspund împăcat aşteptărilor timpului meu, cântecele nefiind o proiecţie a trăirilor mele, ci o căutare dârză spre descifrarea chinuitoarelor dileme din inima semenilor mei. Doina rămâne însă, pentru mine, singura experienţă nemijlocită a exprimării de sine.
- Aveţi un căţel superb. Ce rasă este, câţi ani are şi care este povestea lui?
- Este un Ciobănesc Caucazian, are 4 ani şi este adus de la Moscova.
- Care e relaţia stăpân-animal?
- Îmi place să spun tuturor că este unul dintre prietenii mei, întrucât de fiecare dată când sunt plecat, simţindu-mi lipsa, Ursu devine trist.
- Mai aveţi şi alte animale?
- Nu, nu mai am. Ursu e un gelos.