S-a născut la Ciucur, în Tighina, la 28 octombrie 1931. Un Scorpion adevărat, Ilarion Ciobanu spunea într-un interviu: „Nu prea contează unde m-am născut. Am copilărit la Constanţa, am crescut pe malul mării, am avut o adolescenţă zbuciumată şi plină de «bube», am trăit ca pasărea cerului (portul e un părinte mare şi generos, care dă de mâncare la toate păsările). La 12 ani am intrat băiat de prăvălie, după care a urmat lunga caravană de meserii: hamal, ţăran cu sapa, tractorist, miner, săpător, tâmplar, şofer, marinar, pescar şi altele - că doar n-o să le înşirăm acum pe toate - până în 1958, când am dat examen la IATC. Mai încercasem şi alte facultăţi: Construcţii navale, Mecanică, Geografie, Geologie şi nu mi-a plăcut pe nicăieri. Nu am absolvit institutul pentru că am avut de ales între a face «Setea» şi a urma institutul. Adevărul e că mă cam plictiseam la facultatea aia. Apoi m-am angajat la Teatrul Municipal. După un timp am fost trecut pe post de «actor corp ansamblu», lucru care m-a scârbit de teatru pentru toată viaţa… Pe urmă au venit celelalte roluri din film”. Ilarion Ciobanu este unul dintre puţinii actori care a avut exclusiv o carieră în cinematografie.
Printre personajele cu care Ilarion va rămâne în atenţia publicului se numără ardeleanul Traian Brad, pe care l-a întruchipat în seria „Ardelenilor”. Despre acest rol, revista Cinema scria în 1977: „Cine-i Traian? E un ţăran în puterea vârstei, obosit de drumuri, de război (a luptat la Plevna), de viaţă. Deşi ar fi timpul aşezării, el a luat-o razna prin lume, împreună cu fratele său mic, în căutarea celui mijlociu, şi au ajuns la dracu-n praznic, tocmai în America”. În cunoscuta serie realizată de Sergiu Nicolaescu „Ultimul cartuş”, „Un comisar acuză”, „Cu mâinile curate”, Ilarion interpretează rolul comisarului Roman, luptător pentru păstrarea valorilor comunismului. Ca o ironie a sorţii, în ciuda rolurilor jucate, actorul era monitorizat permanent de Securitate, ce îl „botezase” cu numele „Cora”. 
Înconjurat de femei frumoase şi puternice, care i-au fost colege de platou la diferite filme, Violeta Andrei, Draga Olteanu Matei, Ioana Casetti, Valeria Seciu, Ilarion nu a cedat ispitelor. A fost căsătorit peste trei decenii cu o femeie extraordinară, familiarizată cu lumea filmului, lucrând la studiourile Sahia. Urmaşul lui Ilarion Ciobanu, Ioachim, a îmbrăţişat şi el cariera cinematografică. Născut la 7 august 1978, Ioachim a terminat, în 2003, Secţia de Multimedia a Facultăţii de Film din UNATC. Este un susţinător al filmului independent, a regizat „Yellow” (2002), „Bored” (2004), „Freeze” (2005). De precizat că în filmul „Yellow”, Ioachim a avut şi rol de actor. La mijlocul lunii iulie, Ilarion a devenit bunic, Nicoleta, iubita fiului său, aducând pe lume o fetiţă superbă, Clara Ioana. Familia reputatului actor a refuzat să dezvăluie locul în care a fost înmormântat geniul cinematografiei româneşti. „A fost dorinţa lui. Sunt lucruri personale”, a declarat fiul său, Ioachim. Sergiu Nicolaescu: „Era un actor cu disciplina în sânge”
„Pe Ilarion l-am cunoscut bine. Am lucrat mult împreună. Pentru mine plecarea sa din această lume este o grea lovitură. Să ştiţi că era un lipovean adevărat. A crescut într-o lume dură, unde greutăţile erau ceva obişnuit, dar a ştiut să treacă peste ele. Şi-a făcut meseria, aş spune, perfect, a jucat în multe filme precum «Mihai Viteazul», «Nemuritorii», «Capcana mercenarilor», «Pentru patrie», «Ultimul cartuş». L-am admirat enorm şi am apreciat la el faptul că era un bun familist. De altfel, cu soţia sa am fost coleg la studiourile Sahia, era şi ea regizor. Ilarion Ciobanu era foarte conştiincios. Pentru că a fost sportiv, un rugbist apreciat, avea şi el acel spirit de echipă şi era punctual. L-am văzut pe Ilarion aşa cum nu cred că l-a văzut multă lume, în toate formele, chiar şi când era mai exuberant. Am fost prieteni. La sfârşitul anilor ’80 s-a retras, din cauza bolii, din câte ştiu. Au fost vremuri grele pentru el. La filmări mă asculta, era un actor cu disciplina în sânge”, ne-a împărtăşit din amintirile sale Sergiu Nicolaescu.
Cristian Şofron: „Îi datorez multe, iar întâlnirea cu el mi-a marcat cariera” Cristian Şofron a jucat în multe filme alături de Ilarion Ciobanu, precum „Toate pânzele sus”, „Pentru patrie”. „Sunt trist pentru că în ultima vreme am pierdut atâtea nume grele ale cinematografiei noastre, iar dispariţia lui Ilarion Ciobanu lasă un gol imens în sufletul meu. Era un OM minunat, un caracter puternic, un actor deosebit, special. Îi datorez multe, iar întâlnirea cu el mi-a marcat cariera”, ne-a spus Cristian Şofron.
Rugbist consacrat la Dinamo
Puţini ştiu că Ilarion Ciobanu, înainte de a deveni actor, a fost rugbist. A debutat în 1948, la Ştiinţa Bucureşti. Consacrarea ca sportiv o cunoaşte la Dinamo. Ultima parte a activităţii sportive a petrecut-o la Progresul Bucureşti (1959-1962). Jucător de linia a II-a, cunoscut de apropiaţi sub porecla „Claris“, Ilarion Ciobanu era socotit atunci un înaintaş de temut, de care era greu să treci. În perioada în care făcea sport s-a înscris la IATC, instituţie pe care o absolvă în 1960. A ajuns în cinematografie destul de târziu, la vârsta de aproape 30 de ani.
Citat: „Am copilărit la Constanţa, am crescut pe malul mării, am avut o adolescenţă zbuciumată şi plină de «bube», am trăit ca pasărea cerului”
Oana Pellea: „Dumnezeu să-ţi lumineze calea!” „Ieri-seară (n.r. - 6 septembrie) am dat peste nişte fotografii unde Amza şi Ilarion râdeau în hohote (foto). M-am gândit că trebuie să-l sun pe Ilarie şi să-i dau pozele.... Erau amândoi foarte tineri, indecent de fericiţi! Rar în această meserie întâlneşti oameni cu un astfel de caracter de fier şi de o asemenea creştinească modestie. Ilarie avea o duritate caldă. Ilarie era un poet. I-a fost lui Amza un prieten desăvârşit. Rar, din ce în ce mai rar, întâlneşti un astfel de bun-simţ! Cu Ilarie puteai să pleci la drum lung, nu te-ar fi trădat niciodată. Amza l-a iubit tare. Nici măcar nu aveau nevoie să vorbească. Se înţelegeau tăcând. Din nou viaţa mă pălmuieşte. Am amânat să-l sun aseară. Azi (n.r. - 7 septembrie) e prea târziu. Iartă-mă, Ilarie! Dumnezeu să-ţi lumineze calea!”, spune actriţa Oana Pellea.
Tania Filip: „Un om adevărat” Tania Filip a jucat cu Ilarion Ciobanu în seria „Ardelenilor”: „A trecut aşa de mult timp de atunci… Personajele principale s-au creat cu gândul la actori, la Ilarion Ciobanu şi la Mircea Diaconu, la Ovidiu Iuliu Moldovan. Ilarion Ciobanu era de o claritate, de o demnitate absolut superbe. Mi se părea de neclintit. Un om adevărat, cu un bun-simţ şi o discreţie ieşite din comun. Nu pot uita cât de fericit era când i s-a născut băiatul, Ioachim. Filmam, era prin 1978, şi l-am auzit cum spunea: «Am un băiat! Am un băiat!» Era atât de fericit!... E dureros. E din ce în ce mai greu pentru lumea artistică. Pierdem din ce în ce mai mulţi oameni buni!”
Ion Besoiu: „Un scriitor sensibil” „Ilarion era un uriaş, un om cu o sensibilitate ascunsă de aspectul lui de stâncă, sensibilitate care se manifesta cu mare discreţie, ca dovadă cum a ţinut să plece din această viaţă. Era un talent adevărat, un scriitor sensibil. Am pierdut un coleg deosebit şi un mare actor de cinema”.
Florin Piersic: „Am un prieten care zici că-i din piatră” „L-am cunoscut când el avea 26, iar eu 21 de ani. Într-o noapte de Înviere, la Biserica Boteanu, a oprit întrebându-mă: «Mă băiete, de ce eşti cu două fete?» I-am spus că una e iubita mea şi cealaltă e prietena ei. A spus: «Mă blondule, mie-mi place de prietena iubitei tale. Cum o cheamă?» I-am zis: «Tamara». «Dar pe tine?» «Florin». Neprevăzut, isteţ, direct, chiar dur, dar cu o inimă largă, înalt, frumos, cu o dantură impecabilă, cu un trup de atlet. I-am zis: «Dar ţie cum îţi zice?» Mi-a spus: «Claris». Dragii mei, aşa îl ştim toţi de atunci şi până azi: «Claris». Dorea să fie marinar. Iubea marea. După un timp, regizorul Mircea Drăgan m-a chemat să dau o probă pentru filmul „Setea”. O probă pentru rolul principal: Mitru Moţ. I-am spus lui Drăgan: «Am un prieten care zici că-i din piatră. Are alura unui actor american. Fă-i lui o probă.» L-am dus la Buftea şi el a fost eroul filmului. Primul lui film. De acolo i s-au tras toate”.