de Gabriela Niculescu
- Toni Grecu: „Umorul de pe micul ecran e de două feluri: făcut cu partea superioară a corpului şi făcut cu partea inferioară“
Toni Grecu face divertisment de calitate din 1981, iar audienţele pe care le are astăzi „Serviciul Român de Comedie” (SRC) difuzat de Pro TV în fiecare miercuri, de la ora 20:30, demonstrează că publicul îi este fidel. Grupul său este lider de audienţă pentru al cincilea sezon consecutiv, cel în care Toni are şi o asistentă brunetă şi sexy, cu nedumeriri de blondă - Gina, interpretată excepţional de Cătălina Grama, alias Jojo. Pe lângă cei doi, Aniela Petreanu, Monica Anghel, Claudiu Maier, Dragoş Muşat, Valentin Darie şi alţi 12 „agenţi” speciali dau „sare şi piper” comediei.
„Concurenţa nu foloseşte întotdeauna armele convenţionale”
- Lupta pentru audienţă este acerbă, dar reuşiţi să fiţi lideri pentru al cincilea sezon consecutiv. Este greu sau uşor să vă reinventaţi de fiecare dată?
- Orice luptă e grea, că aşa sunt luptele. Războiul pentru audienţă e mare şi terenul pe care se poartă este unul extrem de dur, accidentat şi îţi poate crea surprize la orice pas. Concurenţa nu foloseşte întotdeauna armele convenţionale şi se aruncă şi în zone mai puţin ortodoxe, există divertisment tv la ora aceasta cu accent pus pe şoc şi pornografie şi din cauza aceasta bătălia este extrem de grea. Noi încercăm să facem ceea ce ştim mai bine şi să păstrăm o linie decentă a programelor noastre, sperând că publicul român apreciază această atitudine.
- Ce anume vă inspiră când scrieţi scenariile pentru SRC?
- Actualitatea, tot ce este în jurul nostru. „Serviciul Român de Comedie” e ca o instituţie care se ocupă de comedia naţională. Misiunea noastră este să fim foarte atenţi la toate evenimentele săptămânii şi să aducem în faţa telespectatorilor acele fapte, întâmplări, care merită să fie transpuse pe suport satiric şi comic. Viaţa, cu alte cuvinte. În ultima instanţă, trebuie să aduc un omagiu poporului român, care este extrem de hazliu şi oferă atât de multe izvoare de inspiraţie pentru umor şi comedie.
- Funcţia de manager al „SRC” este una solicitantă sau nu chiar?
- Ce întrebare! (râde) Fiind vorba despre o instituţie virtuală, şi funcţia e la fel de virtuală. Deci şi solicitarea e tot virtuală. În spatele comediei de la tv există însă foarte mult efort şi foarte multă muncă. Acolo nu prea e loc de râs, lucrurile trebuie făcute cu multă seriozitate. Nu e simplu, dar e plăcut, nu am de ce să mă plâng şi cred că cel mai important e ca echipa să funcţioneze. Cel mai bun umor se face în echipă. Umorul de vedetă, de showman, e bun, dar funcţionează pe termen scurt şi eşuează în zonele simpliste şi vulgare ale genului.
„Politica a pierdut bătălia cu audienţa”
- Există vreun politician din România pe care nu l-aţi parodia niciodată?
- Sunt foarte mulţi politicieni pe care nu i-am parodia şi nu îi vom parodia, pentru simplul motiv că nu merită. În general, parodia politică are în vedere oameni care au notorietate, care sunt foarte vizibili, foarte cunoscuţi şi foarte urmăriţi de publicul larg. Nu se poate face parodie cu cineva care e puţin cunoscut sau necunoscut de-a dreptul. Parodia se bazează pe oameni care contează, iar aceştia sunt din ce în ce mai puţini în România. Politica a pierdut bătălia cu audienţa, publicul nu mai e interesat de factorul politic din cauza excesului care a fost pe zona asta în ultimii ani, dar şi din cauza prestaţiei extrem de slabe a politicienilor din România.
- Aţi primit ameninţări din partea unor personalităţi parodiate în emisiunea dumneavoastră?
- Nu. Nu am avut astfel de divergenţe. La noi au venit toţi politicienii pe care i-am chemat, toţi au răspuns invitaţiei şi nu am avut niciodată vreo situaţie în care să ni se spună că nu am făcut lucrurile bine sau că am exagerat în vreun fel.
- Aţi intrat „în rândul” prezentatorilor cu asistentă. Credeţi că Gina (Jojo) va stârni invidii în rândul asistentelor tv?
- Dacă ar fi toate cum e Gina, am avea un altfel de divertisment în România, ar creşte calitatea lui cu siguranţă. Gina e o simpatică asistentă brunetă cu emoţii, mirări şi nedumeriri de blondă. Asta am şi urmărit, tocmai acest paradox, pentru că altfel riscam să devenim cumva nedrepţi faţă de blonde.
- Exceptând emisiunea şi publicul dumneavoastră, ce alt umor mai poate gusta românul sătul de vulgaritate?
- În afară de emisiunea noastră, dar nu neapărat doar a noastră, eu cred că umorul de pe micul ecran e de două feluri: umor făcut cu partea superioară a corpului şi cel făcut cu partea inferioară, respectiv cu ce e sub centură. Zona aceasta din urmă e extrem de facilă şi uşor de abordat, e simplu să apari la tv dezbrăcat şi să îţi expui părţile intime crezând că faci umor. E loc pentru toată lumea, eu nu-i contest pe aceştia, exprimarea este liberă, important e să credem în ceea ce facem. Echipa de la SRC îşi doreşte să facă umor care să atace aspecte sociale, care să aibă miză, un pic de mesaj, nu cu organele de reproducere, ci cu creierul.
Un umorist pesimist
- Aţi scris şi scenariul filmului „S-a furat mireasa”. De unde a venit această idee?
- Nu toată lumea ştie că eu am mai făcut scenarii, am scris texte pentru spectacole de teatru sau alte scenarii pentru tv, care nu au ajuns să fie produse. Deci o experienţă am în domeniu. Totul se datorează locului unde lucrez acum, nu am avut posibilitatea să fac asta înainte, iar eu sunt genul care crede că nu are rost să încerce ceva ce nu are sorţi de izbândă. Dar fiind în trustul MediaPro, unde există producţie de film, am avut posibilitatea să lucrez şi pe direcţia aceasta, şi astfel s-a şi înfăptuit ceea ce în altă parte era, iniţial, doar un gând.
- Vlad, fiul dumneavoastră în vârstă de 16 ani, este pasionat de televiziune sau are alte preocupări?
- Nu pot să spun la momentul acesta că e pasionat de televiziune, aş zice că televizorul este pentru el un obiect de decor, nu îl foloseşte decât ca să se joace pe PlayStation. Este dominat de alte direcţii şi pasiuni, îi plac sportul, tenisul, filmele şi altele specifice vârstei de adolescent. Până acum nu l-am văzut interesat de zona asta a spectacolului sau a divertismentului. Însă el va decide ce urmează să facă, nu vreau să-l influenţez. Cred că tinde mai mult spre matematică şi chimie decât spre teatru sau muzică.
- Sunteţi un om pesimist sau optimist?
- Eu sunt în fond un pesimist, aşa e construcţia mea, dar încerc să fiu ponderat. E greu să fii optimist în ziua de azi, cum ziceam mai devreme, dar nu-mi refuz puţinele momente în care mă gândesc la ce va fi cu bucurie şi cu o atitudine optimistă.
„Dacă încercăm să transformăm lamentarea în umor e mai sănătos pentru psihicul nostru“
- Situaţia actuală a României vă întristează mai mult decât vă face să râdeţi?
- E o întrebare cu tentă pesimistă. Nu ştiu dacă situaţia de acum e mai proastă decât situaţia de altădată a României, eu cred că aşa este dat acestui neam al nostru... să ne plângem tot timpul de prezentul care nu ne ajută şi nu ne dă satisfacţii. Eu m-am obişnuit cu starea asta de lucruri, nu sunt mulţumit, dar nici nemulţumit. Cel mai important, pentru mine şi echipa mea, e să extragem din prezentul care nu dă satisfacţii partea veselă, astfel încât să punem în practică proverbul „românul face haz de necaz”, care ne ajută realmente să trecem peste problemele inerente ale vieţii. Că e criză, că nu sunt bani, ştim, nimeni nu e bucuros de chestia asta, dar, dacă încercăm să transformăm lamentarea în umor, e mai sănătos pentru psihicul nostru. O lamentare continuă duce la depresie, e mai optimistă varianta în care începi să faci cât de cât haz.
„Traian Băsescu este un om cu umor şi carismă“
- L-aţi avut invitat în emisiune şi pe Traian Băsescu. Credeţi că preşedintele are umor?
- Da, aşa este. L-am avut invitat într-o emisiune celebră, cea în care a recitat o poezie. E singura dată când a recitat o poezie în public, iar ediţia respectivă a fost deseori redată şi preluată de alte posturi de televiziune. Preşedintele Băsescu e un om cu umor, poate că are alte defecte, nu e treaba mea să le înşir. E un om cu umor şi carismă, cu care se pot face interviuri relaxante, plăcute, e un interlocutor bun.
Cătălina Grama, alias Jojo sau... Gina - asistenta lui Toni Grecu la SRC, l-a adus pe lume în urmă cu patru luni şi jumătate pe Achim, primul său copil. A revenit rapid la silueta iniţială şi, cu forţe proaspete, la filmări.
- Cum ai reuşit să ajungi la această siluetă în doar câteva luni de la naştere?
- Eu am de foarte mult timp un regim alimentar foarte echilibrat. În timpul sarcinii nu am făcut excepţie şi am continuat să mănânc sănătos. În plus, am făcut yoga şi gimnastică specială pentru gravide, dar şi masaj de două ori pe săptămână. Aşa că am luat în greutate atât cât a fost nevoie. De aceea am revenit rapid la forma iniţială.
- Cum stai cu energia şi forţa de muncă de când Achim a venit pe lume?
- Sunt ca o rachetă uneori. Sunt o femeie foarte activă şi plină de energie. Nimeni nu ar putea spune că să ai şi familie, şi carieră e simplu. Este însă foarte frumos. Să fiu împlinită şi în plan personal şi profesional este ceea e mi-am dorit întotdeauna. Aşa că mă bucur de fiecare clipă şi de întregul meu program.
Monica Anghel a revenit alături de foştii săi colegi la „Serviciul Român de Comedie”, unde a primit numele de cod „Mioara” şi lucrează la direcţia personaje din popor: Mărioara Zăvoranu, madame Bamboi.
- Ce va determinat să reveniţi alături de foştii colegi?
- Toni a venit cu ideea, iar eu am răspuns prompt. Propunerea lui m-a onorat. Colaborarea mea cu el a început de foarte mulţi ani. Toni Grecu a fost şi este cel care a ştiut să mă pună cel mai bine în valoare pe acest gen, al comediei. Ne potrivim de minune şi mă bucur mult să reiau această relaţie artistică, pentru că relaţia de prietenie nu s-a deteriorat niciodată.
Aniela Petreanu are un simţ al umorului extraordinar de dezvoltat, motiv pentru care a primit la SRC funcţia de coordonatoare a Departamentului de Zvonuri, Scandaluri, Crize şi Isterii.
- Cum e să coordonezi acest departament?
- Pe lângă „mama adrenalină”, mi se mai spune şi că lucrez la SRI. Nu vă speriaţi, este doar în interes de serviciu. Este o plăcere să lucrez la acest departament. E scris în codul meu genetic. „Simt enorm şi văd monstruos”. Am simţurile foarte ascuţite. Văd şi aud tot ce mişcă în jurul meu, nu-mi scapă nimic, tot ce spui poate fi folosit împotriva ta, sunt atentă la detalii din naştere, am ochi, dar şi nas de vultur. Mă aprind foarte repede, m-am născut vara, pe caniculă. Cât despre crize?!! Doamnelor, haideţi să fim serioase, dacă nici la asta nu ne pricepem!!!? Mare chestie!
- Ai avut vreo întâlnire cu Oana Zăvoranu de când „intri” în pielea ei la SRC?
- Nu ne-am întâlnit personal, ci virtual, pe site-ul YouTube, eu fiind foarte atentă la mişcările sale, analizându-i în detaliu fiecare gest. Vă daţi seama că-i sunt fană, nu? E o sursă inepuizabilă. Ne-am mai întâlnit în vis. Da! Eu o mai visez din când în când pe Oana. Ultima oară îmi amintesc că mă învăţa să dansez. Aş vrea să-mi aducă într-o noapte şi cheile de la un apartament de-al ei, unde să pot repeta mişcările pe care mi le-a arătat. Sper să fiu pe fază, să nu scap cheile pe jos şi să mă trezesc.
Claudiu Maier este specializat la SRC în Emil Boc, Dan Diaconescu şi Nati Meir.
- Dacă aţi fi Emil Boc pentru o zi, ce aţi face?
- Dacă aş fi Emil Boc pentru o zi, din toate punctele de vedere, m-aş tunde zero, m-aş apuca serios de slăbit şi aş vorbi mai răspicat, ca să îi uşurez munca lu’ băiatu’ ăla... Maier... sau cum îl cheamă, de la „Serviciul Român de Comedie”, pe care îl tot chinuie talentu’ de imitator al lui Boc şi numai nu îi iese (râde).