La 70 de ani, Cardinale rămâne una dintre cele mai frumoase stele de pe firmamentul cinematografului mondial şi nu este întâmplător că preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a decorat-o în iulie anul acesta cu Legiunea de Onoare. Valsul din filmul „Ghepardul“, unde Cardinale, îmbrăcată într-o rochie din tul şi organza, o adevărată operă de artă a lui Piero Tosi, îl seduce pe Burt Lancaster, a rămas în memoria tuturor. Ambasadoare a ONU, angajată activ în lupta pentru drepturile femeilor şi ale copiilor, Claudia Cardinale şi-a păstrat până astăzi exotismul oriental.
Complexată din pricina sânilor prea mari
Pe numele ei adevărat Claude Joséphine Rose, Cardinale s-a născut la 15 aprilie 1938, în Tunisia. Bunicul ei, din partea mamei, păşise pe pământul tunisian venind din Sicilia cu o barcă şi se ocupase cu construcţia de ambarcaţiuni de pescuit în localitatea La Goulette. Tatăl Claudiei, sicilian şi el, era inginer la Căile Ferate. Copilă fiind, Claudia visa să devină exploratoare, iar la vârsta adolescenţei se gândea să se facă învăţătoare. Nu şi-a imaginat că ar putea să devină actriţă, fiind complexată din cauza sânilor prea mari.
„Cea mai frumoasă italiancă din Tunisia”
Într-o după-amiază, la ieşirea din Liceul „Carnot”, a fost abordată de un necunoscut, care i-a propus să joace într-un film documentar la care lucra el. Aşa se face că fata „cea sălbatică“ apare, discret ce-i drept, în „Lanţuri de aur”. Suficient însă pentru ca Jacques Baratier, care pregătea în Tunisia primul său lungmetraj, să o remarce şi să o convingă pe Claudia să joace în „Goha“ alături de… Omar Sharif. Odată filmul terminat, Claudia a acceptat un post de învăţătoare stagiară. Spre marea ei surpriză, avea să fie aleasă „cea mai frumoasă italiancă din Tunisia“. Premiul, ce consta într-o călătorie la Festivalul de Film de la Veneţia, i-a schimbat viaţa. S-a întâmplat ca un producător de la Cinecitta, Franco Cristaldi, să-i propună un rol. Cu toate că ştia franceza, araba, la fel şi dialectul sicilian, cu italiana se descurca mai greu. Cristaldi a asigurat-o că vocea sa va fi dublată. Timbrul vocii sale, un pic voalat, atât de bine cunoscut astăzi, ar fi derutat atunci publicul.
A născut în mare secret
Pe când turna în „Pinguinul“, primul său film italian, Claudia şi-a dat seama că e însărcinată. Când a aflat, bărbatul care o sedusese, un francez mult mai în vârstă ca ea, i-a sugerat să avorteze, dar ea a refuzat. A mers la Cristaldi şi i-a spus că renunţă la rol. Dar mentorul ei nici nu a vrut să audă. Termenii contractului erau draconici, nu mai era liberă să facă ce voia. Îi era interzis să-şi tundă părul, să se îngraşe şi să se căsătorească. Disimulându-şi sarcina, Claudia Cardinale a turnat la acea vreme trei filme. În octombrie 1958, la Londra, în cel mai mare secret, a adus pe lume un băieţel, Patrick (Patrizio). Pentru tânăra ambiţioasă, consecinţa logică a fost să ascundă adevărata identitate a băieţelului care o însoţea la Roma, unde familia actriţei se mutase între timp, prezentându-l tuturor drept fratele său cel mic. Noul ei drum ca actriţă căpăta sensuri noi şi era dispusă să lupte din răsputeri pentru a izbândi în jungla studiourilor. Dar Cristaldi avea şi el planul lui.
Replica faimoasei Brigitte Bardot
Vanitosul producător de la Cinecitta s-a ambiţionat să inventeze o replică a faimoasei Brigitte Bardot. A obligat-o pe Claudia să slăbească, a făcut-o să inspire senzualitate şi pasiune clocotitoare, apoi s-a ocupat să-i găsească cele mai bune contracte, cu regizori de renume ca Zampa, Germi, Bolognini şi, mai presus de oricine, Visconti. Claudia era mai misterioasă decât rivala sa, B.B., şi de o senzualitate la fel de debordantă, însă mai mult sugerată. Încasările au urcat şi ele pe măsura rolurilor în care Claudia apărea, iar numele ei depăşeşte graniţele Italiei, cucerind Franţa, dar şi lumea întreagă. În 1960, Valerio Zurlini îi oferă ocazia de a deveni o actriţă adevărată în „Fata cu valiza“. Aşa a avut şansa unor roluri memorabile în filme precum „Rocco şi fraţii săi“ (Luchino Visconti, 1960), „Cartouche“ (Philippe De Broca, 1962), „Ghepardul“ (Luchino Visconti, 1963), „Opt şi jumătate (Federico Fellini, 1963), „Fata lui Bube“ (Luigi Comencini, 1964). În 1964 capătă recunoaşterea internaţională cu rolul Toni Alfredo, din „Lumea circului“, alături de John Wayne şi de Rita Hayworth. Odată Hollywoodul cucerit, au urmat doar roluri principale, precum cele din filmele „Pantera roz“ (1964), „Once Upon a Time in the West“ (1968).
Violată la 16 ani!
Cristaldi i-a devenit soţ în 1966, dar au divorţat în 1974. „Cred în soartă, ca orientalii. Cred că totul este deja scris. Mama mea, născută în Tunisia, din părinţi sicilieni, îmi spunea tot timpul că mă protejează o stea”, spunea actriţa. Poate nu întâmplător cartea autobiografică se numeşte „Stelele mele” şi a apărut în 2005. Aici ea mărturisea că a fost violată la 16 ani sau că existenţa fiului său a fost ascunsă până când acesta a împlinit 19 ani şi a fost adoptat de cel de-al doilea său soţ, regizorul Pasquale Squitieri, cu care Cardinale are o fiică de 26 de ani, identică la chip cu ea şi care îi poartă numele. În prezent, fiul Claudiei este un cunoscut creator de bijuterii la New York. La 50 de ani, Claudia Cardinale a avut intenţia să pună punct carierei sale cinematografice. Dar şi-a dat seama că nu poate renunţa şi a continuat. La 62 de ani a devenit actriţă de teatru. Publicul parizian a avut prilejul s-o urmărească pe scena teatrului Rond-Point, în piesa „Veneţiana”.
Elena Popa
„Cred în soartă. Cred că totul este deja scris. Mama mea îmi spunea tot timpul că mă protejează o stea”
