de Gabriela Niculescu

- Iubeşte cântecul şi natura, iar dragostea i se întoarce înzecit

Paula Seling are una dintre cele mai bune voci feminine din România şi în urmă cu 16 ani a început să-şi clădească o carieră solidă prin muncă. Talentul şi tenacitatea i-au fost răsplătite şi apreciate. A obţinut, alături de Ovi, locul al treilea la Eurovision 2010, cu piesa „Playing with fire”, iar de curând aţi putut s-o admiraţi în juriul concursului „X Factor”. Fanii i-au oferit, în semn de preţuire, o carte în care au adunat toate gândurile lor şi pe care au numit-o „Bucăţi de suflet”. În viaţa privată şi discretă a Paulei, lucrurile sunt aşezate pe un făgaş frumos, căsătoria cu Radu Bucura reprezentând unul dintre motivele pentru care artista radiază pe scenă. Vă lăsăm s-o descoperiţi pe artistă, într-o călătorie prin cele mai importante momente ale vieţii sale.

„Ambii părinţi au avut legătură cu muzica”
- Au trecut 16 ani de când te-ai remarcat pe scenă. Întorcându-ne puţin în timp, cum a fost copilăria ta petrecută în Maramureş şi ce persoane ţi-au marcat prima parte a vieţii?
- Copilăria mi-o amintesc mereu cu bucurie, pentru că a fost aproape ireală, aşa cum mulţi oameni şi-ar fi dorit să şi-o amintească. Am avut norocul să mă nasc şi să cresc într-un loc frumos, care m-a făcut să devin sensibilă la lucrurile importante în viaţă şi am fost îndrumată de persoane deosebite, care m-au învăţat să fiu om. Începând cu părinţii mei, continuând cu învăţătorul meu, Avram Martin, apoi, cu profesoara de pian, Tilca Mariana, cu profesorul de matematică din liceu, Cristian Heuberger, cu profesoara de canto de la Şcoala Populară de Arte, Mirela Mateşan, profesorul de la Clubul Elevilor, domnul Bertok, Călin Ionce, Anda Pop, cu toţii au fost oameni care, chiar înainte să îmi dau seama ce îmi doresc să devin, au investit încredere şi energie în viitorul meu.

- De la cine ai moştenit talentul şi vocea minunată?
- Vă mulţumesc pentru aprecieri... Ambii părinţi au avut legătură cu muzica, aşa că eu cred că am moştenit câte ceva de la fiecare.

- Ştiu că şi fratele tău, Paul, face parte din lumea muzicii. Aţi studiat împreună? Ce face acum?
- Paul a studiat pianul şi saxofonul, iar acum are o altă profesie, scrie muzică doar ocazional.

„Când lumea a cântat întâia dată cu mine «Ploaie în luna lui Marte», am plâns”
- Ce pasiuni ai şi cum îţi petreci timpul liber?
- Îmi petrec timpul liber plimbându-mă cu Sami, căţelul meu, pe jos sau pe bicicletă. Adorăm să descoperim locuri deosebite atât în Bucureşti, cât şi în afara lui. Ne place să stăm în parcuri, când avem timp, să ne bucurăm de natură pur şi simplu.

- Cum arată vacanţa ideală pentru tine?
- Vacanţele le petrecem atât în locuri calde, de exemplu în Grecia, unde ne putem bucura de soare şi de mare, putem înota sau pur şi simplu ne plimbăm, bucurându-ne de frumuseţile locului, dar ne face deosebită plăcere să mergem şi la părinţii lui Radu, la Braşov, sau la părinţii mei, în Maramureş. Uneori mergem în vacanţă în diferite oraşe pe care am visat să le vizităm, cum ar fi: Paris, Barcelona, Viena, Florenţa, Roma, Sofia, şi, de cele mai multe ori, fixăm excursia în aşa fel încât să putem vedea concerte ale unor artişti pe care-i admirăm.

- Când ai simţit pentru prima oară că ai succes la public?
- A fost demult, prin 1998, când nici măcar nu mi-am dat seama că, prin piesa scrisă de Nicu Alifantis pe versuri de Nichita Stănescu - „Ploaie în luna lui Marte”, devenisem cunoscută pentru public. Lumea a cântat cu mine cap-coadă. Am plâns. Nu-mi venea să cred, de fapt nici mie, nici lui Paul Nancă, managerul meu de atâţia ani.

„Prima oară m-am îndrăgostit de soţul meu”
- Care a fost cel mai frumos lucru pe care l-ai trăit până acum?
- Din punct de vedere personal, cel mai frumos lucru a fost căsătoria, iar din punct de vedere profesional, ocuparea locului trei la Eurovision 2010.

- Care a fost cel mai frumos dar pe care l-ai primit din partea fanilor tăi?
- Am primit atâtea daruri minunate de la ei, sunt norocoasă să-i am aproape, şi fiecare dar din partea lor este cel mai frumos, aşa cum, de altfel, este şi o carte legată cu dragoste, chiar de ei, cu gândurile lor scrise sub numele de „Bucăţi de suflet”. „Suntem” la volumul doi şi le păstrez acolo unde le e locul, în suflet.

- Când te-ai îndrăgostit prima oară şi cine a fost norocosul?
- Prima oară m-am îndrăgostit în clasa a X-a, în tabără, la Năvodari, şi este vorba despre... soţul meu. Nu pot să spun că lucrurile au mers prea bine atunci. Însă, după mulţi ani, ne-am reîntâlnit şi nu ne-am mai despărţit.

- Îţi doreşti copii sau e prea devreme?
- Sigur că îmi doresc, fără îndoială că unul dintre rolurile căsătoriei este acela de a crea o familie, de a avea copii.

„În ultimă instanţă, totul este între tine şi Dumnezeu”
- Întotdeauna ai avut o imagine foarte bună. Ţi s-a întâmplat vreodată să citeşti despre tine lucruri neadevărate, care să te deranjeze?
- Cu siguranţă da. Nicio persoană publică nu este scutită de acest lucru, însă important este să nu laşi lucrurile să te afecteze. O viaţă avem, până la urmă ce contează atât de mult ce spun alţii, pe care nici măcar nu-i cunoşti? Cei care sunt importanţi pentru tine te cunosc şi ştiu adevărul. Persoanele care cred lucruri neadevărate despre tine nu contează. În ultimă instanţă, totul este, de fapt, între tine şi Dumnezeu.

- Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva din trecutul tău?
- Întotdeauna există lucruri pe care ai vrea să le faci mai bine, mai atent. Însă deciziile pe care le-ai luat în trecut te-au adus unde eşti azi, au participat la formarea ta, sunt parte din lucrurile care te definesc.

- Ce a însemnat pentru tine experienţa „X Factor”?
- „X Factor” a fost pentru mine o revelaţie. Nu-mi venea să cred câţi oameni talentaţi sunt ascunşi în ţara noastră, câte voci ar putea să rearanjeze soundul muzicii în România. Participând la acest minunat proiect, am convingerea că viitorul în muzică poate să arate bine, iar responsabilitatea este, acum, a caselor de discuri, a promotorilor, care ar putea să aleagă voci bune, cu personalitate, muzicale, pentru susţinerea diferitelor proiecte.

„Îmi place să inventez reţete”
- Viaţa ta s-a schimbat în vreun fel după acest concurs?
- Absolut! Am înţeles multe lucruri în ceea ce priveşte modul de a funcţiona al unui artist în devenire, am înţeles cât de important este să aibă îndrumătorii potriviţi, care să-l susţină şi să îi dea încredere.

- La ce să se aştepte admiratorii tăi în 2012, ce pregăteşti din punct de vedere profesional?
- Pot să se aştepte la un nou album, la un proiect deosebit pe care chiar zilele acestea îl definitivez împreună cu Alexander Rybak, dar şi un alt album pe care îl lucrez împreună cu Ovi. În rest, vă aşteptăm la spectacole, vă garantăm că veţi descoperi lucruri pe care doar în spectacole le veţi simţi, alături de „copiii” din trupa mea.

- Îţi place să petreci timp în bucătărie, să găteşti, să faci prăjituri?
- Îmi place să inventez reţete, iar când sunt la Baia Mare o ajut pe mama la bucătărie şi, împreună, gătim tot felul de preparate deosebite, după reţete pe care ea le ştie. Cel mai recent am gustat o plăcintă cu brânză şi cu verdeaţă, incredibil de bună, făcută de ea.

„Apropierea de natură îţi luminează sufletul“

- Ştiu că eşti pasionată de scufundări (scubadiving). Când ai avut ocazia ultima oară să vizitezi adâncurile?
- Din păcate, ultima oară când m-am scufundat a fost cu şapte ani în urmă, şi mi-este foarte dor să revin sub apă. Anul acesta, printr-o întâmplare fericită, am primit o excursie în Croaţia, la scubadiving, culmea, exact acolo unde m-am scufundat prima oară. Mi-aş dori foarte mult să-i reîntâlnesc pe vechii mei colegi de scufundări.

- Sporturile extreme îţi plac?
- Îmi plac foarte mult. Am sărit cu paraşuta şi mi-a plăcut, am zburat cu parapanta şi a fost minunat, ador scufundările, am făcut în copilărie alpinism, însă nu aş face bungee jumping, nu genul acela de senzaţie îl caut. Spre exemplu, în scufundări ador senzaţia de imponderabilitate, senzaţia de zbor sub apă, culorile şi frumuseţea vieţii subacvatice, liniştea adâncurilor. Ador zborul cu parapanta, e ca şi cum ai avea propriile aripi, vezi lumea de sus, parcă le vezi şi le auzi pe toate cu încetinitorul, şi atunci ai timp şi disponibilitate să te bucuri de minunile create de Dumnezeu, văzându-le din văzduh. La fel îmi place săritura cu paraşuta, pentru că te simţi mic şi neînsemnat în comparaţie cu forţa naturii, în căderea liberă, şi, din nou, zborul. Căţărările îmi plac în primul rând pentru faptul că, încet-încet, ajungi atât de sus, cu forţe proprii, încât simţi un gol în stomac. Eşti sus şi tu te-ai dus, centimetru cu centimetru, până acolo. În plus, apropierea de natură îţi luminează sufletul.

„De un an nu mai consumăm carne“

- Cum reuşeşti să te menţii în formă? Ce regim alimentar ai?
- N-am fost niciodată de acord cu înfometarea, de aceea prefer să fac sport pentru a mă menţine, şi pentru asta fac fitness împreună cu Florin Uceanu de trei ori pe săptămână. Lucrez sub îndrumarea sa de aproape opt ani, cu diferite pauze pe care programul încărcat mi le-a impus. În ceea ce priveşte regimul alimentar, am decis, de un an, atât eu, cât şi soţul meu să nu mai consumăm carne, decât de peşte, din când în când, şi ne descurcăm... Motivele pentru care am decis asta nu au legătură cu dieta sau cu sănătatea noastră, deşi, din câte am aflat, consumul moderat de carne este benefic pentru organism.

- Cum îţi îngrijeşti tenul şi părul?
- Din fericire, am un ten bun, moştenit de la mama, şi părul nu are nevoie de îngrijiri speciale dacă nu-l vopsesc şi nu-l aranjez cu placa. Dacă trebuie să-l fac bucle, de cele mai multe ori folosesc bigudiurile calde, din dorinţa de a nu-l agresa, iar dacă trebuie să folosesc ondulatorul, aplic o mască naturistă, cu nămol de la Marea Moartă. Uneori, îmi pun câte o felie de castravete sau de cartof pe faţă, alteori îmi fac o mască din miere de albine, argilă, ulei de măsline şi gălbenuş de ou. Câteodată mai pun şi vitamina C în crema de noapte.