de Gabriela Niculescu
- L.A., revenire grandioasă
Liviu Vârciu, Aurelian Ciocan şi Adrian Zainea, pe scurt Liviu, Ache şi Adi, au fost colegi de şcoală şi buni prieteni şi au format trupa L.A., cea care a scris o pagină încununată cu mulţi lauri în istoria industriei muzicale româneşti între anii 1998 şi 2005. După aproape şapte ani de pauză, în iunie, cei trei „Crai de la Răsărit” au urcat pe scenă la decernarea Premiilor „Romanian Music Awards” de la Craiova, iar spectatorii i-au primit cum nu se putea mai bine. După acest eveniment au hotărât să revină în forţă, într-un turneu în luna august, pentru care au pregătit şi câteva piese noi. Dacă vor avea succes, întoarcerea lor din toamnă va fi iminentă.
- De unde vine numele trupei L.A.?
- La început, în trupă eram doar eu şi Ache. Iar un coleg de liceu, Cristian Lupu, mi-a scris pe mapă „L” de la Liviu şi „A” de la Ache, şi aşa a rămas numele trupei.
- Câţi ani aţi cântat împreună?
- Eu cu Ache avem un album de când eram în clasa a VI-a, apoi am cântat cu Mihaela, iar ulterior l-am luat pe Adi şi cântam tot în L.A., dar alt stil. Noi cântăm de 20 de ani, dar genul muzical care ne-a consacrat l-am abordat din 1998 până în 2005, când am luat pauză.
- Întorcându-ne în timp, care au fost lucrurile ce v-au adus cea mai mare satisfacţie în perioada de glorie a trupei?
- Prima satisfacţie a fost când ne-am auzit cea dintâi piesă înregistrată pe o casetă, pe care ne-a adus-o Costi Ioniţă. Când ne-am auzit vocile la casetofon am fost foarte entuziasmaţi. A urmat primul nostru album, de care am fost foarte mândri, mai ales când am trecut printr-o piaţă şi am auzit o melodie de pe el la o tarabă de casete, cum era pe vremuri. Apoi a fost primul nostru concert, la care am avut succes, şi pentru asta-i mulţumim lui Dumnezeu. Satisfacţii enorme ne-a adus şi primul concert plătit, la care s-au epuizat biletele într-o oră!
„Am pornit la drum când eram băieţi de cartier şi am ajuns la un nivel foarte înalt”
- Ce amintiri de atunci vă sunt cele mai dragi?
- Înaintea primului nostru concert nu aveam postere, iar oamenii nu ne ştiau figurile. Când am ajuns la club, bodyguarzii nu ne lăsau să intrăm, pentru că nu ne credeau că suntem L.A. După ce am început să cântăm pe scenă, lucrurile s-au schimbat. La capitolul amintiri plăcute rămân şi modul în care se manifestau fanii, bucuria pe care o aduceam celor din jur, felul în care ne priveau prietenii şi părinţii...
- Care au fost cele mai ciudate experienţe trăite atunci?
- Am pornit la drum când eram băieţi de cartier şi am ajuns la un nivel foarte înalt. Ne scoteau de la concerte în duba Poliţiei, pentru că nu puteam trece de fani. Altă dată, când eram la un restaurant cu geamuri mari, în Deva, aproximativ 100 de oameni au cântat pe stradă piesele noastre cât am stat la masă. Am făcut „grădină de vară” în luna februarie, iar fanii stăteau până şi în copaci. A fost o isterie totală.
- Ce aţi făcut cu sumele fabuloase pe care le-aţi câştigat? V-aţi ales cu ceva concret sau aţi risipit banii?
- Ne-am distrat, ne-am cumpărat tot ce ne-am dorit, haine, jucării, electronice, maşini şi tot felul de tâmpenii. Dar nu-mi pare rău de nimic. Singurul regret pe care-l am este că nu mi-am ajutat părinţii mai mult. Numai eu câştigam 2.000-2.500 de dolari pe zi, şi asta într-o zi de luni, adică echivalentul unui apartament sau al unei garsoniere. Aveam foarte mulţi prieteni, nu lăsam pe nimeni să plătească nicăieri.
„Aveam doar 19 ani când m-a «lovit» succesul”
- Spuneai că ai frânt multe inimi şi-ţi pare rău. Ţi-au reproşat acele fete ceva?
- A fost o perioadă ciudată, pentru că aveam doar 19 ani când m-a „lovit” succesul, şi nu puteam să ţin pasul, să păstrez o relaţie pe care o aveam în Constanţa, de unde am plecat, fiind departe de casă şase-şapte luni pe an. De aceea am spus că-mi pare rău pentru anumite relaţii din tinereţe. Important este că, după ce ne-am despărţit şi am clarificat lucrurile, am rămas prieteni.
- Aţi hotărât să luaţi o pauză pentru că intervenise oboseala. Cum s-au separat drumurile voastre?
- Am avut un turneu în America şi când ne-am întors am hotărât să stăm puţin fiecare cu ale lui. Eu am început să filmez pentru serialul de televiziune „Secretul Mariei”, chiar în anul 2005, şi aşa am descoperit gustul actoriei. Băieţii s-au despărţit şi ei; Ache s-a întors la Constanţa, iar Adi a plecat în străinătate ca să studieze. Nici nu ne-am dat seama cum au trecut anii.
- Aţi mai păstrat legătura în cei şapte ani, v-aţi mai întâlnit?
- Sigur, am vorbit săptămânal. Cu Ache la telefon şi cu Adi prin internet. Ne-am mai întâlnit, dar nu ca pe vremuri, când eram ca o familie, când mâncam împreună şi mergeam cu toţii la cinema.
„Nu a existat o zi de la Dumnezeu în care să nu ne scrie admiratorii”
- Privind în urmă la tot ce-a fost, aveţi vreun regret?
- Da. Regretăm că ne-am oprit. Nu trebuia s-o facem, ci trebuia să continuăm să cântăm.
- Cine a venit cu propunerea de a vă reuni pe scena „Romanian Music Awards” de la Craiova?
- Lucian Mitrea, care a fost impresarul nostru, cel alături de care am pornit la drum în 1998. El ştia exact ce valoare avem noi şi a spus că trebuie neapărat să reunim formaţia L.A. Şi Giovanni Francesco, organizatorul galei premiilor, ne-a sprijinit, şi-i mulţumim tare mult pentru asta. Am mers la Constanţa, la George Călin, care a fost compozitorul şi orchestratorul nostru, şi am zis că merită să ne reunim, cel puţin pentru fanii noştri. Nu a existat o zi de la Dumnezeu, în cei şapte ani de pauză, în care fanii să nu ne scrie pe Facebook: „De ce nu mai cântaţi împreună?” sau „Când vă revedem pe scenă?”. După acel succes de la Craiova am zis că în august, când finalizează Adi studiile în Anglia şi se întoarce în România, mai facem un turneu în toată ţara.
- Spuneaţi că v-aţi gândit cu ceva timp în urmă să vă reuniţi. De ce n-aţi făcut-o mai devreme?
- Pentru că Adi nu terminase studiile în Anglia, iar proiectul meu cu serialul dura un an şi am tot amânat.
„Iubirea mea cea mai mare este actoria”
- Pregătiţi o relansare pentru această toamnă?
- Turneul din această vară va fi un examen. Dacă lumea ne mai cere şi ne doreşte pe scenă, cu siguranţă nu ne vom lăsa. Doi-trei ani, cât mai putem, vom cânta.
- Acelaşi gen de muzică?
- O să-l actualizăm pentru 2012. Va fi un gen muzical cu influenţe balcanice, sârbeşti, româneşti, piese de dragoste...
- Ce te atrage mai mult, televiziunea sau muzica?
- Iubirea mea cea mai mare este actoria, filmul în special, dar asta nu mă împiedică să fac şi actorie, şi televiziune, şi să şi cânt. Toate merg mână în mână.
- Cum s-a născut pasiunea ta pentru actorie?
- Sunt actor de mic. Când mama voia să mă bată, dacă făceam ceva în neregulă, jucam un personaj şi mă tăvăleam pe jos.
- Reuşeai s-o păcăleşti?
- De fiecare dată. Sunt un actor înnăscut.
„Sperăm că fanii vor fi lângă noi când ne vom întoarce”
- Cum stai în acest moment cu viaţa sentimentală?
- Hmmm... Profesional mi-e foarte bine, sentimental...
- Care e relaţia cu fiica ta, Carmina?
- Aş vrea să fie mult mai bună, dar, din păcate, nu se poate, pentru că mama sa decide când să vorbească sau nu cu mine şi când să vin s-o văd. Dar sper să se mute în Bucureşti, şi atunci voi petrece, cu siguranţă, zi de zi alături de ea.
- Un mesaj pentru fanii voştri?
- Le mulţumim din toată inima fanilor că au fost alături de noi în toţi aceşti ani, chiar dacă n-am mai apărut pe scenă şi n-am mai cântat. Sperăm că vor fi lângă noi şi când ne vom întoarce şi ne dorim să fie la fel de veseli şi de bucuroşi când ne văd şi să se distreze alături de noi, pentru că şi noi ne distrăm alături de ei. Le mulţumim mult de tot fanilor şi îi iubim din tot sufletul!
- Adi, tu ce ai făcut în cei şapte ani de pauză?
- Am avut un studio muzical în Bucureşti, dar care nu a mers foarte bine, pentru că ştim cu toţii cum au stat treburile cu pirateria. Apoi am plecat în Anglia să petrec Crăciunul şi Anul Nou la câţiva prieteni. Mi-a plăcut foarte mult şi am decis să rămân şi să urmez cursurile unui colegiu pentru a deveni bucătar. Asta pentru că întotdeauna mi-am dorit să am propriul restaurant. Iar acum lucrez ca bucătar secund într-un pub din Anglia şi mi-am luat din România câteva softuri de muzică, am început să am iar tangenţe cu acest domeniu.
- Te-ai gândit să te întorci în ţară şi să-ţi deschizi un restaurant?
- În luna august mă voi întoarce şi voi sta cel puţin până în ianuarie anul următor. M-am gândit şi la varianta aceasta, dar nu este momentul oportun, deşi am văzut că lucrurile s-au schimbat în bine în aceşti ani în România. Chiar şi la televizor a început să se facă o educaţie culinară, pentru că până acum mulţi trăiau ca să mănânce, nu mâncau pentru a trăi. Important este să ştii cum să mănânci, nu să consumi cantităţi uriaşe de alimente.
- Ce-ţi doreşti să faci acum în ţară?
- Îmi doresc foarte mult să meargă bine proiectul cu trupa. De la 18 ani am cântat alături de colegii mei, deci asta aş vrea să fac în continuare, chiar şi pentru o scurtă perioadă. Peste o lună voi face cununia civilă, pentru că eu şi logodnica mea, alături de care sunt de cinci ani, ne dorim foarte mult un copil în viitorul apropiat. Chiar ne facem analizele în această perioadă, iar eu urmez un tratament pentru a putea renunţa la fumat. Ţin şi cură de slăbire, încerc să am un stil de viaţă sănătos atât pentru mine, dar în mod special pentru viitorul nostru copil. Căsătoria religioasă şi nunta românească tradiţională le vom face în vara anului următor.
- Ai primit cetăţenia britanică?
- Nici nu am depus actele pentru cetăţenie. Eu mă mândresc cu faptul că sunt român. Deocamdată nu ştiu dacă voi rămâne în Anglia sau în România. În ţară am o casă şi intenţionez să-mi cumpăr una şi în Anglia, măcar pentru vacanţe.
- Ache, ce ai făcut în anii de pauză?
- Am muncit. După ce am luat această pauză m-am întors în Constanţa şi m-am ocupat de firma de termopane pe care am deschis-o în urmă cu opt ani. Iar de ceva vreme mă ocup puţin şi de agricultură.
- Spuneai că urmează să te căsătoreşti. Cum o cheamă pe aleasa inimii tale şi de cât timp sunteţi împreună?
- Mă căsătoresc pe 7 iulie, iar pe viitoarea mea soţie o cheamă Ramona şi suntem împreună de trei ani şi jumătate.
- Îţi doreşti copii în viitorul apropiat?
- Îmi doresc foarte mult copii; când va vrea Dumnezeu.
- Ai avut emoţii pe scena „Romanian Music Awards”?
- Da, am avut emoţii destul de mari. Ne aşteptam să fie bine, pentru că publicul de la Craiova a fost întotdeauna extraordinar, dar trecuse mult timp. Înaintea noastră au fost pe scenă Smiley şi Alex Velea, nume din topul industriei muzicale actuale, şi nu ştiam exact ce va fi.
- Ce-ţi doreşti cu formaţia?
- Îmi doresc ca piesele la care lucrăm acum, trei la număr, să aibă un impact bun la public. Am urmărit şi reacţiile de la „Romanian Music Awards”, şi cele de la emisiunile la care am participat, şi oamenii se aşteaptă să ieşim pe piaţă cu ceva foarte bun. Astfel că în turneul din această vară vom avea şi câteva piese noi. Ne dorim să ieşim cu altceva decât până acum.