Maria Ploae îşi doreşte ca oamenii să se regăsească în credinţă
S-a născut la 19 februarie 1951, într-o familie cu cinci copii, fiind sora mai mare. Când avea aproape 12 ani s-a stabilit în Bucureşti, iar în 1972 a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Era studentă când a descoperit-o Mircea Veroiu şi i-a oferit rolul din „Dincolo de pod”, iar după acest succes, cariera sa a urmat o curbă ascendentă: „Pintea”, „Toamna bobocilor”, „Dumbrava minunată”, „Ştefan Luchian”, „Cuibul de viespi” sau „Faimosul paparazzo”. Delicată şi sensibilă, expresivă şi cu o vibraţie cu totul specială, Maria Ploae nu a renunţat la dragostea dintâi şi continuă să recite poezie la radio şi pe scenele de teatru. Are trei copii din căsătoria cu regizorul Nicolae Mărgineanu, cu care face echipă bună de ani întregi, iar de câteva luni a început filmările la „Doctori de mame”, un serial marca Acasă.
O întâlnire definitorie cu Mircea Veroiu
- Care a fost momentul decisiv în care v-aţi orientat spre această carieră?
- Eram încă elevă de liceu, în clasa a X-a, când am recitat „Floare albastră”, a lui Mihai Eminescu, la un cenaclu, unde erau doi regizori care, după ce m-au ascultat, mi-au zis că trebuie să dau la Teatru. Acela a fost momentul în care am conştientizat că aş putea să fac din asta o carieră.
- Eraţi studentă atunci când Mircea Veroiu v-a oferit rolul din „Dincolo de pod”. Ce a însemnat pentru Maria Ploae întâlnirea cu Mircea Veroiu şi cu ceilalţi actori din distribuţie? - A fost un moment foarte important, fiindcă, deşi mai jucasem rolul principal în câteva filme, întâlnirea cu Veroiu a fost pentru mine definitorie. De la el am învăţat ce înseamnă să fii actriţă de film. Modul lui de a discuta cu actorii, de a se comporta, de a explica m-a marcat foarte tare. Şi am jucat alături de actori minunaţi: Ion Caramitru, Leopoldina Bălănuţă.
În mijlocul naturii
- Ce lucruri vă fac fericită?
- Sunt foarte fericită atunci când totul în familie merge bine, când există armonie, când reuşesc să-mi fac meseria bine şi când rolurile pe care le joc sunt pe placul meu. Sunt cea mai fericită, pentru că pot să aleg să joc ce-mi place, că nu trebuie să fac niciun fel de compromis.
- Unde vă place să mergeţi în timpul liber?
- În natură. Mă revigorează să stau în aer liber. De regulă nu caut vacanţe peste hotare, ci în România. Sunt atât de multe locuri frumoase pe care nu le-am văzut niciodată! Merg la Sinaia şi la Predeal, îmi place şi la Mangalia, stau în curte, mă plimb în parc. Cam aşa arată timpul meu liber.
- Vă plac florile? - Extraordinar de mult, după copii sunt prietenele mele cele mai devotate. Le îngrijesc de primăvara până toamna, am o curte cu foarte multe flori. De multe ori stau cu o cafea în faţă şi mă relaxez uitându-mă la florile mele dragi.
Bucuria cea mai mare, copiii
- Care este cea mai mare satisfacţie a vieţii dumneavoastră? - Este legată de copii! În primul rând, de realizările lor, pentru că am reluat viaţa de la capăt cu bucuriile de la ei, prin modul în care ei se realizează profesional. Şi mă simt împlinită prin rolurile pe care le intepretez pe scenă.
- Dacă nu aţi fi făcut această meserie, ce aţi fi ales?
- Profesoară de limba română şi franceză sau de arte plastice. Mi-ar fi plăcut să pictez.
Zâmbetul, un medicament
- Ce vă face să zâmbiţi?
- Zâmbesc foarte des, poate prea mult. Am o linişte interioară, o mulţumire faţă de toate lucrurile ce se află în jurul meu.
- Care a fost sfatul cel mai bun pe care l-aţi primit de-a lungul carierei?
- Eram proaspăt angajată la Teatrul de Comedie şi eram foarte tenace, ambiţioasă, aşa că zâmbeam foarte rar. Aveam aşa, o gravitate, care nu prea se potrivea cu vârsta mea, eram prea sobră şi atunci mi s-a spus că îmi stă mai bine dacă râd. Şi de atunci am descoperit că e bine să zâmbeşti.
- Aţi avut un model
în viaţă?
- Am avut mai multe modele, actori cu care mi-ar fi plăcut să semăn, de exemplu, Meryl Streep. Iar în viaţa de familie am avut exemplul mamei mele, cea care m-a înfiat la 12 ani şi care a fost o femeie extraordinară, o fire cuceritoare. Ea a fost lumina casei şi sprjinul meu în creşterea copiilor.
Fără artificii cosmetice
- Aveţi vreo reţetă pentru frumuseţe?
- Am fost alergică la tot ce înseamnă cosmetică şi lux. Aşa că, pentru că nu am putut folosi produse cosmetice, am încercat să apelez la remedii naturale. Toată viaţa am avut grijă să am o dietă cât mai naturală, bazată pe fructe şi pe legume, plimbări în aer liber. Şi foarte important este să avem grijă de frumuseţea interioară.
- Care este sentimentul care vă încearcă atunci când jucaţi în regia propriului copil?
- De mândrie! Ana mi-a adus foarte multă bucurie „89.89 fierbinte după 89” şi „Vitamine” sunt două piese în care am jucat sub bagheta regizorală a fiicei mele şi vreau să vă spun că e un sentiment foarte tonic şi de mare bucurie să lucrezi cu copilul tău.
- Este Maria Ploae o persoană credincioasă?
- Mă străduiesc. Cred că fără credinţă suntem foarte goi şi foarte slabi, vulnerabili. Cred că atunci când chemăm în ajutor divinitatea suntem în legătură cu cele lumeşti şi îmi doresc ca toţi oamenii să se regăsească în credinţă.
- Aţi reuşit să faceţi ce v-aţi propus în ultimul an?
- Da! În general nu-mi propun foarte mult, anul ăsta am fost mulţumită datorită acestui serial de la Acasă, îmi place şi textul; mi se pare că fac un lucru bun şi ideea că două-trei zile pe săptămână vin la Buftea mă încarcă pozitiv.
- Vă regăsiţi în personajul pe care îl interpretaţi în serialul „Doctori de mame”?
- La început am spus că nu mă regăsesc, dar acum, după câteva luni de filmări, mi-am schimbat părerea. Ei bine, da, mă regăsesc şi cred că foarte multe femei se pot regăsi în Letiţia, pentru că este o femeie deosebită.
- Ce aduce el nou în cariera Mariei Ploae?
- Este pentru prima oară când joc un astfel de personaj. Letiţia este o femeie alintată, care are nevoie de confort şi se luptă pentru el, o femeie care mai degrabă este un copil. Îmi face o mare bucurie să joc în „Doctori de mame”, şi rolul meu mă face să am mai multă grijă faţă de mine. Şi acesta este un lucru bun.
Elena Popa
„Sunt foarte fericită atunci când totul în familie merge bine, când există armonie, când reuşesc să-mi fac meseria bine şi când rolurile pe care le joc sunt pe placul meu“
