de Loreta Popa

- Adrian şi Cătălin Păduraru, fraţi de licoare bahică şi de sânge

Colindă podgoriile şi cramele, discută liber şi serios, dar din suflet, despre tot ce se întâmplă pe piaţa vinului. Toate acestea pentru emisiunea lor, „Vinul şi Arta” (difuzată în fiecare sâmbătă, de la ora 19:00, la Money Channel), prima de acest gen de pe piaţa românească, căci despre cultura şi civilizaţia vinului nu prea a vorbit nimeni, deşi toţi românii spun că se pricep. Au terminat amândoi IATC, dar numai Adrian Păduraru a ales actoria, în timp ce fratele său, Cătălin, a ales calea vinului...

„E cultură, istorie, emoţie, o şansă pentru cunoaştere”
Pentru că rădăcinile sunt puternice, sângele apă nu se face şi nici vinul, atât Cătălin Păduraru, cât şi Adrian Păduraru au mers pe calea tradiţiei. Tatăl lor a fost inginer viticultor, unchiul la fel şi ambii bunici - şi cel de la Huşi, şi cel din Vânători, de lângă Focşani. Când era mic, bunicul de la Huşi a încercat să-l determine pe Cătălin să mănânce miere, dar o amesteca într-o farfurioară cu două, trei linguriţe cu vin. „Miere n-am mâncat, nici acum nu pot spune că sunt prieten cu ea, dar de vin n-am mai scăpat”, spune Cătălin. „Într-un fel eu sunt favorizat, pentru că lucrăm pe un subiect de care eu sunt cel mai apropiat. Ideea acestei emisiuni este veche. Vreo zece ani am bătut la porţi închise. S-a pierdut în această trecere a timpului şansa de a se creiona mai devreme profilul vinului de calitate, de a se conceptualiza oenoturismul. Sincronizarea mesajului media cu noile realităţi (pozitive) ale României ar fi dus către maturizarea firească a pieţei, către o ofertă mai consistentă din partea producătorilor, către apariţia unor noi meserii şi locuri de muncă. Vinul e mai mult decât un lichid alimentar. E cultură, istorie, emoţie, o şansă pentru cunoaştere”, afirmă Cătălin.

„Oenoturismul oferă perspective”
„Viticultura românească este în momentul acesta una dintre cele mai moderne, un domeniu de activitate din România care a absorbit fonduri europene sută la sută. Camerele sunt toate retehnologizate, plantaţiile arată minunat, pentru că sunt făcute cu tehnicile de astăzi. Tinerii sunt şcoliţi în străinătate, au un bagaj informaţional fantastic. Asta pe partea de agricultură. Dacă scoatem şi partea de cultură, asta însemnând să comunicăm cu piaţa, toate investiţiile şi-ar avea rostul, pentru că încep să fie valorificate la o valoare normală, toată lumea începe să aleagă după criterii normale un produs, pentru că valoarea se întoarce în zone rurale, pentru că acolo sunt viile, nu în oraşe, asta înseamnă valorificarea unor posibilităţi, întoarcerea a sute de mii de tineri care muncesc în străinătate ca nişte sclavi. Oenoturismul oferă perspective. Încercăm să scoatem în evidenţă şi componenta culturală, pentru că altfel va rămâne o emisiune drăguţă, dar de specialitate”, afirmă Cătălin.

Este esenţială fundamentarea a ceea ce înseamnă Muzeul Naţional al Viei şi Vinului
Cătălin Păduraru lucrează la un doctorat care speră să folosească societăţii, căci este esenţială fundamentarea a ceea ce înseamnă Muzeul Naţional al Viei şi Vinului şi, de asemenea, este directorul executiv al Concursului Internaţional de Vinuri de la Bucureşti. „Dacă mâine se termină emisiunea noastră nu mai comunică nimeni despre vinuri”, spune Cătălin Păduraru. „Vinul este o creaţie, nu se asortează cu ceva. Este un act de creaţie alegerea unui vin. Paleta este atât de largă, încât niciodată nu se repetă, nu ai sentimentul déjà-vu şi, gata, ştiu acel vin. Sunt atâtea personalităţi în vin cam câte sunt şi în sfera umană. Sigur că am zonele mele preferate, pentru că vinurile trebuie să respecte elementele definitorii date de pământ, de aer, de tradiţia locală, vinuri cu semnătură şi într-un fel sau altul chiar şi în mintea mea există o ierarhie. Ca să fiu foarte direct, sunt înnebunit după vinurile spumante, de bună calitate, după roze-uri din Provence şi Valea Loirei. Francezii au mare experienţă, au găsit echilibrul dintre suavitatea unui vin şi floralitate, consistenţă. Şi la noi sunt roze-uri bune, dar sunt foarte puternice şi sunt obositoare în registrul acesta de băut, în tiparul de roze, lejeritate, este bun în sine, dar nu ca roze. Beau vinuri roşii grele, foarte complicate. De fapt, cred că vinul e o cheie ce deschide multe uşi”, încheie Cătălin.

„Acest cuplu este un produs unic în media românească”
Prin liceu, Adrian Păduraru s-a gândit să dea la Medicină. Aidoma personajului său din „Declaraţie de dragoste”, care l-a făcut celebru, biologia şi chimia nu i s-au potrivit. De fapt voia să fie actor... „Îmi doresc să fac asta şi acum. E o metodă de a te cunoaşte pe tine însuţi, pe ceilalţi şi o experienţă utilă în orice profesie. Succesul te poate trânti de pământ definitiv sau te poate ajuta să devii om. Tot ce fac în momentul de faţă fac de plăcere, nu pentru că îmi aduce bani sau succes. Am făcut şi încă mai fac radio, teatru, cursuri de dezvoltare personală. Uneori le-am mai tăiat, pentru că, făcând multe, există riscul superficialităţii. Voiam televiziune, voiam să lucrez cu Cătălin. Mi-am dat seama că acest cuplu este un produs interesant şi unic în media românească. Că astăzi emisiunea noastră e la modă, că astăzi cursurile mele de dezvoltare personală sunt la modă, este adevărat, dar când ne-am apucat de asta se uitau cu toţii ciudat la noi...”, spune Adrian Păduraru.

„Nu sunt ipocrit, îmi face plăcere şi recunoaşterea“
Nu avea notorietatea pe care o avea fratele său, Adrian, şi atunci şi-a dat seama că este greu să construiască un brand personal în acei ani. „M-am îndreptat către ceva ce amândoi cunoşteam, pentru că tatăl nostru a fost inginer viticultor. M-a obligat la un traseu pe care nu-l anticipam când am intrat în meseria asta. A urmat o serie de calificări profesionale şi în ţară, şi peste hotare, a fost o şcoală în sine activitatea în lucrul cu vinul. Anul acesta se împlinesc 20 de ani. Nu sunt ipocrit, îmi face plăcere şi recunoaşterea, mai ales că ea vine relativ târziu, într-o piaţă nemodelată, needucată, şi atunci semnele nu sunt pentru mine, ci sunt semne ale maturizării pieţei, ceea ce-mi dă speranţa într-un viitor mai bun şi pentru România, implicit pentru noi, cei care lucrăm în domeniul acesta. Emisiunea noastră este un proiect pe care-l facem cu mare bucurie”.

„Toate simţurile se folosesc pentru analiza vinurilor, inclusiv cel tactil sau auditiv, pentru că din felul în care curge în pahar îţi dai seama de consistenţă. Cred că şi de... bun-simţ e nevoie” (Adrian Păduraru)