de Cătălina Tăgârţă

Criticată de mulţi, dar iubită de şi mai mulţi, cu o voce inconfundabilă şi o prezenţă scenică deosebită, Maria Loga se poate mândri cu o experienţă de peste 33 de ani de carieră artistică. Îndrăgita interpretă de muzică populară nu a avut o viaţă tocmai uşoară. Din contră, aceasta a fost presărată cu obstacole şi dificultăţi, însă, dacă e să tragă linie, va ieşi cu mult pe plus, fiindcă are cinci nepoţi de care e tare mândră, iar publicul este de partea sa, după cum spune.

„Regret că n-am avut norocul de a avea o familie unită”
- Sunteţi un personaj cunoscut şi apreciat în lumea muzicală. Le povestiţi, vă rog, fanilor câte ceva despre debutul dumneavoastră!
- Sunt născută pe 14 octombrie 1960, la Târgu-Jiu, şi am debutat pe scenă în anul 1976, la Festivalul „Jiule pe malul tău”, unde am luat premiul I. Cântam de mică, imitam prin casă tot ce auzeam la radio, dar acest premiu mi-a dat curaj să merg mai departe, să îndrăznesc mai mult. Mai târziu am descoperit-o pe Maria Lătăreţu şi m-am îndrăgostit de cântecul gorjenesc. Îi cunosc tot repertoriul şi nu cred că există cântec de-al său pe care să nu-l fi cântat cel puţin o dată în viaţă.

- Aveaţi doar 16 ani când aţi urcat pentru prima oară pe scenă şi aţi rămas acolo. Dacă nu aţi fi urmat acest drum, ce altceva aţi fi făcut?
- Când eram copil mă vedeam învăţătoare, profesoară, am stimat întotdeauna halatul de medic, văd cadrele medicale ca pe nişte îngeri, dar n-am avut curaj să o iau pe acest drum. Îmi place natura, ador plantele şi chiar mă pregătisem să dau la Horticultură după terminarea liceului, dar exact în anul cu admiterea a murit bunica maternă, aşa că am renunţat. Apoi, m-am măritat imediat după liceu, la 19 ani, după 13 ani ne-am despărţit şi am rămas singură cu două fete...

- Cum aţi îmbinat viaţa de artist cu cea de mamă?
- Mi-a fost foarte greu. Am alergat de colo-colo ca să-mi cresc fetele. N-am avut un bărbat care să mă sprijine, eu am fost nevoită să mă bazez numai pe mine, am trecut de una singură prin viaţă... dacă regret ceva, acela e faptul că n-am avut norocul, şansa de a avea o familie unită. Părinţii mei nu s-au înţeles bine, eu am trecut mai mult singură prin viaţă, şi de aceea probabil mă sensibilizează foarte tare cuplurile care-s împreună de 40-50 de ani. Mă sensibilizează când văd o bătrânică stând cu capul pe umărul bătrânelului... Dar mă consolează gândul că eu o am pe mama în viaţă, fetele sunt realizate, la casa lor, am gineri foarte buni şi norocul de a fi iubită de oameni, de public. Cea mai mare bucurie e că sunt bunică şi am cinci nepoţi superbi. Astea sunt bucuriile sufletului meu.

„«Doina Gorjului» este ca o a doua casă pentru mine”
- Sunteţi solist profesionist la „Doina Gorjului”. Cum e să faci parte din această mare familie muzicală?
- Într-adevăr, sunt solist profesionist angajat la „Doina Gorjului”, din Târgu-Jiu, de 20 de ani. Am colegi extraordinari, iar pentru mine „Doina Gorjului” este ca a doua casă, ca o familie...

- Spuneţi-mi, vă rog, câte albume aţi scos până în prezent şi ce surprize le mai pregătiţi fanilor?
- Am 15 albume pe piaţă, iar încă două sunt în lucru - sper să le lansez anul acesta.

- Dintre toate acestea, care este melodia care a prins cel mai bine la public?
- Am foarte multe cântece culese, dar şi multe creaţii proprii, „rupte” din realitate. Piesa mea cea mai cunoscută cred că este „Omule fără de minte”, pe care am compus-o acum opt ani - după despărţirea de Constantin Măgureanu - şi în care s-au regăsit mii de femei. Am acasă foarte multe scrisori de la oameni din toată ţara care s-au regăsit în trauma mea.

„N-am crezut că o să devin o artistă cunoscută”
- Ce momente importante din carieră ne puteţi dezvălui?
- În 33-34 de ani de carieră am cântat la mii de nunţi. Am trăit momente unice, am participat la evenimente superbe, la concerte extraordinare, îmi doresc să-mi dea Dumnezeu zile şi sănătate câte mirese şi oameni am veselit... N-am crezut că eu o să devin artistă cunoscută, niciodată n-am plecat la drum cu ideea asta, eu mă consider tot un om din popor.

- Atunci, haideţi să le spunem cititorilor cum îşi petrece Maria Loga timpul liber.
- Îmi place să bucătăresc, în plus m-am întors la vechea mea iubire, plantele. V-am spus că după terminarea liceului mi-am dorit să dau la Horticultură. Mi-am făcut un solar acasă şi sunt foarte încântată de el. Am acolo de toate, de la castraveţi, roşii până la vinete şi ce se mai pune în grădină. Chiar acum mă pregătesc să fac bulionul.

„Cu atâţia copii în jurul meu, nu mă plictisesc niciodată”
- Sunteţi cumva şi adepta remediilor naturiste?
- Eu mi-am tratat copiii cu leacuri băbeşti, cu ceaiuri. Prefer produsele eco, mai naturale, aşa că fac dulceaţă şi compoturi pentru iarnă în casă, iar celor mici le fac suc răcoritor, cu mentă şi lămâie.

- Cum îi răsfăţaţi pe nepoţei? Ce le gătiţi?
- De toate. Le gătesc orice la copii, de la mâncăruri până la tarte cu fructe. Fac o tartă foarte rapidă din: un ou întreg, un gălbenuş, o cană cu zahăr, jumătate de cană cu ulei, mirodenii, o cană şi un pic cu făină - se face un aluat care se dă la cuptor, iar deasupra se pune cremă de cacao, dulceaţă sau fructe după plac...

- De îngrijit cum vă îngrijiţi ca să arătaţi bine pe scenă?
- Am grijă de mine ca orice femeie de bun-simţ din lumea asta, niciodată nu plec nearanjată de acasă. Fiica mea cea mare şi-a deschis un salon de înfrumuseţare, unde sunt tratată regeşte. Fac masaj medical... am grijă foarte mult la alimentaţie, mai ales de când am suferit o operaţie de colecist, laparoscopic, la Târgu-Mureş. Nu beau alcool, iar de fitness nici nu încape vorba, pentru că nu mai am nevoie: eu sunt ba în genunchi, ba cu un copil în braţe, ba alergând după celălalt, sunt foarte activă, energică. Cu atâţia copii în jurul meu, nu mă plictisesc niciodată. Cum am mai spus, sunt adepta naturalului. De aceea îmi iau reţete din Taifasuri, de la măşti de castravete până la ulei de ricin pentru faţă, şi aşa mai departe.

A fost de mai multe ori la un pas de moarte

- Aţi spus c-aţi avut probleme cu colecistul. Aţi fost vreodată la un pas de moarte?
- Aceea a fost o intervenţie simplă, dar da, e adevărat că am fost în pericol de mai multe ori. Anul 2006, de exemplu, a fost unul greu, crucial pentru mine. Mai întâi m-a lovit o maşină pe trecerea de pietoni - m-am ales cu mai multe leziuni şi o fractură. Apoi, prin luna mai am avut alte două accidente: veneam de la Giurgiu, eram foarte obosită, am pierdut controlul volanului şi-am intrat cu maşina într-o mirişte. Am rămas profund marcată de acest accident, dar cu toate astea n-am spus la nimeni. Câteva săptămâni mai târziu am făcut însă un preludiu de comoţie cerebrală. Aveam foarte multe traume sufleteşti, toată durerea pe care am ţinut-o în mine, pe care n-am împărtăşit-o nimănui şi-a spus cuvântul, a izbucnit la un moment dat.

„Am 15 albume pe piaţă, iar încă două sunt în lucru - sper să le lansez anul acesta“ (Maria Loga)