de Gabriela Niculescu

Iulia Vântur este o persoană echilibrată, pozitivă şi cu o frumuseţe ce izvorăşte din interior. În pragul emoţiilor pentru startul celui de-al 13-lea sezon de la „Dansez pentru tine”, ce va avea loc la 26 octombrie, am întâlnit-o pe vedeta Pro TV pentru a discuta despre experienţele sale din India din vara anului trecut, despre evoluţia spirituală, şi nu numai. O veţi descoperi în interviul următor aşa cum nu a mai făcut-o nimeni.

„Am fost atrasă de psihologie, mi-a plăcut să descopăr şi să înţeleg natura umană”
- La ce oră te trezeşti în dimineţile de week-end, când prezenţi „Ştirile Pro TV”, şi cum arată săptămâna ta?
- Mă trezesc la ora 5:00 şi mă mişc rapid, milităreşte. Până la ora 7:00, când încep ştirile, trebuie să fiu deja machiată, aranjată, pregătită să prezint primele ştiri ale zilei, şi cu cafeaua băută (n.r. - zâmbeşte ştrengăreşte). După ora 10:00 am pauză de gustare, iar la ora 13:00 prezint ştirile prânzului. Când mi-am terminat ziua la serviciu merg la sală, iau masa cu prietenii, citesc sau mă relaxez acasă. Săptămânile mele nu seamănă între ele. Singurele lucruri neschimbate sunt week-end-urile, cafeaua matinală, dimineţile în care îmi verific e-mail-urile şi sala de sport. În rest, ştiri, emisiune, filmări, şedinţe foto, teatru, repetiţii, antrenamente de dans, evenimente, întâlniri, muzică şi film.

- Întotdeauna ai fost o fiinţă echilibrată şi pozitivă, iar meditaţia, reiki şi yoga sunt domenii spre care se îndreaptă persoanele aflate la un nivel evolutiv superior. Cum le-ai descoperit şi când ai simţit chemarea spre ele?
- Cred că e un proces ce se întâmplă în ani, în care încerci să găseşti răspuns întrebărilor ce te frământă despre propria persoană, relaţiile cu oamenii din jur, şi nu numai. În prima fază am fost atrasă de psihologie, mi-a plăcut să descopăr şi să înţeleg natura umană, care e atât de complexă, dificilă, dar atât de interesantă. Sunt o persoană emotivă, logică, şi teoria nu-mi este de ajuns. Aşa că mi-am eliberat mintea şi m-am lăsat să simt, să experimentez mult mai mult. Am încercat yoga şi diferite tipuri de meditaţie în care am găsit cele mai multe răspunsuri. Cu zona asta am rezonat cel mai bine şi m-a ajutat să mă dezvolt. Cred că fiecare îşi găseşte propria cale spre echilibru prin diverse activităţi sau experienţe.

„Când ţi-ai găsit liniştea devii mai frumos şi în exterior”
- Dacă de spirit am aflat cum te îngrijeşti, spune-mi cum reuşeşti să opreşti timpul când vine vorba despre frumuseţea ta? Cum reuşeşti să radiezi mereu?
- O persoană dragă mi-a spus că atunci când se gândeşte la mine îi vin în minte două cuvinte: „Profunzimea frumuseţii”. E unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodată. Timpul nu poate fi oprit şi nici nu cred că vreau, pentru că tocmai el poate să ne înfrumuseţeze sufletul dacă îl valorificăm, îl lăsăm să ne înveţe. Se spune că „frumuseţea vine din interior”, iar vorba asta are mult adevăr. Atunci când ai un suflet frumos, când ţi-ai găsit liniştea, echilibrul devii mai frumos şi în exterior, radiezi, aşa cum spuneai şi tu. Datele fizice cu care te-a înzestrat natura se modifică în timp. O femeie nu are nevoie de machiaj atunci când e fericită.

„Gătesc din când în când, dar pentru altcineva”
- Ce cărţi îţi place să citeşti şi ce filme te atrag?
- Din orice carte citită am învăţat ceva şi nu merg tot timpul pe recomandări. Îmi plac jurnalele de călătorie, mai ales cele de călătorie spirituală, autobiografiile, cele psihologice, filozofice, de wellness (n.r. - sănătate). La fel şi filmele.

- Ştiu că-ţi place să te ocupi de treburile casnice ca un mod de relaxare, ca o deconectare. Cum arată gospodina Iulia Vântur, de la casă la bucătărie?
- Casa e locul în care sunt doar eu cu mine. Când am grijă de casă am de fapt grijă de mine. Şi mă relaxează să fac curăţenie. În bucătărie însă nu petrec foarte mult timp, nu pot concura la „MasterChef” (Râde!). Îmi place să gătesc din când în când, dar pentru altcineva. Eu îmi prepar repede o omletă, salate, peşte la cuptor cu legume, nimic foarte complicat.

„De mult îmi doream să ajung pe acele meleaguri”
- Cum îţi încarci bateriile după o zi grea?
- Dansez şi cânt, asta îmi dă energie şi bună dispoziţie. Citesc, vizionez un documentar interesant, iau masa cu prietenii sau poate merg la masaj.

- Cum e relaţia ta cu Dumnezeu?
- O relaţie dezvoltată în timp, atât de intimă, încât nu-mi permit să vorbesc despre ea cu nimeni.

- Când ai început să te simţi atrasă de India?
- În copilărie, când am citit pentru prima dată „Maitreyi”. Au urmat Rabindranath Tagore, documentare, poveşti şi cărţi despre fascinantul tărâm indian. De mult îmi doream să ajung pe acele meleaguri, însă am reuşit de-abia în urmă cu doi ani, probabil când am fost cu adevărat pregătită să le descopăr aşa cum merită, să înţeleg cultura şi filozofia indiană.

„Experienţa m-a ajutat să aflu anumite răspunsuri”
- Dată fiind rezonanţa ta cu meleagurile indiene, crezi că e posibil ca într-o viaţă anterioară să fi trăit acolo?
- Foarte posibil. Din prima clipă în care am păşit pe acel tărâm am avut un sentiment inexplicabil de bine, de fericire şi linişte. Nu mi s-a mai întâmplat asta în niciun alt loc din lume. M-am simţit în siguranţă, într-un loc cu oameni necunoscuţi, am avut un sentiment de familiaritate, deşi eram pentru prima dată acolo. Acolo am trăit unele dintre cele mai frumoase experienţe, am cunoscut oameni speciali, de la care am învăţat ce înseamnă cu adevărat toleranţa, iubirea şi frumosul. Sunt sentimente, experienţe ce nu pot fi descrise în cuvinte. Concluzia? În India m-am simţit mai aproape de mine şi de Dumnezeu.

- Cum a fost experienţa de la deja celebrul ashram menţionat în cartea „Mănâncă, roagă-te, iubeşte!”, pe care l-ai vizitat vara trecută?
- Am petrecut puţin timp acolo, însă mi-am dorit să ajung în acel ashram. A fost o experienţă care m-a ajutat să găsesc anumite răspunsuri.

„Mă simt copil de fiecare dată când mă întorc la Iaşi”
- Suveniruri din vacanţe?
- Înainte obişnuiam să aduc câte o cană, pentru mine şi prietena mea, din toate destinaţiile în care ajungeam. Asta până când dulapurile au devenit neîncăpătoare, aşa că am încetat să mai fac asta. Am însă lucruri mărunte, care îmi aduc aminte de locurile pe care le-am vizitat, de cultura lor sau pur şi simplu de întâmplări petrecute acolo - chiar şi o piatră cu o formă specială, o scoică, o floare, o lumânărică, beţişoare parfumate tradiţionale, cărţi, CD-uri, eşarfe, bijuterii, mici statuete, diverse articole vestimentare.

- Fiecare dintre noi are momente în care îi place să copilărească. Care sunt copilăriile tale?
- Când ne pierdem acel spirit copilăros ne pierdem strălucirea, creativitatea şi curiozitatea. Mă simt copil de fiecare dată când plec în vacanţă, când descopăr locuri şi lucruri noi, când mă întorc la Iaşi, la părinţii şi prietenii mei.

„Iubesc... iubirea, indiferent de unde izvorăşte”
- Fiecare despărţire lasă în urma sa un gol, aşa cum presupun că a lăsat şi încheierea relaţiei cu Marius Moga. Ai reuşit să-l umpli?
- Ultima despărţire a păstrat prietenia, nu tocmai un gol dureros. Am reuşit să menţinem sentimentele frumoase. Timpul şi energia pe care le dedicam partenerului de viaţă mi le dedic mie acum şi prietenilor mei.

- Ce iubeşti?
- Iubesc viaţa, cu tot ce îmi oferă şi sunt recunoscătoare. Iubesc oamenii apropiaţi din viaţa mea şi iubesc... iubirea, indiferent de unde izvorăşte.

- Care a fost cel mai radical lucru pe care a trebuit să-l faci?
- Să mă despart de o persoană pe care încă o iubeam, să plec de lângă părinţii şi prietenii mei din Iaşi.

- Care a fost cel mai mare hop pe care a trebuit să-l treci în viaţă?
- Nu am un clasament al hopurilor. Toate m-au învăţat şi m-au adus în acest punct, în care sunt mulţumită.

- Îl mai ai pe Yorkshire Terrier-ul Gyzmo?
- Da, acum este cel mai fericit. Este liber să se desfăşoare într-o curte mare, cu verdeaţă, la casa părinţilor mei.

„Durerea concurenţilor mă mişcă“

- Ce surprize îi aşteaptă pe telespectatori în noul sezon „Dansez pentru tine”?
- Cei care iubesc emisiunea vor descoperi un nou decor, în care visuri şi poveşti noi îşi vor dezvălui secretele, concurenţi diferiţi, hotărâţi să-şi schimbe viaţa, să lupte prin dans pentru a alunga ghinionul ce i-a urmărit de-a lungul vieţii, şi vedete interesante, combinaţii inedite ale stilurilor de dans, coregrafii spectaculoase oferite de baletul emisiunii, multă emoţie şi bună dispoziţie.

- De ce lucruri crezi că a depins longevitatea acestui show?
- Sinceritatea. Echipa emisiunii este una dedicată, care pune suflet în ceea ce face, de la primul până la ultimul om, şi cred că asta se simte, se vede. Acest proiect este parte din viaţa noastră de şase ani deja. Aşa cum am mai spus, „Dansez pentru tine” este o emisiune cu suflet, pentru suflet. Din mesajele şi scrisorile primite am observat că oamenii s-au regăsit în poveştile prezentate în emisiune, şi-au recăpătat speranţa de multe ori. Toţi cei care au ajuns în platoul emisiunii au fost ascultaţi, au primit ajutor, şi-au schimbat viaţa, uneori radical, iar asta i-a făcut pe oameni să capete încredere. Într-o societate prea grăbită, uşor debusolată, această emisiune reuşeşte să ne reamintească de lucrurile cu adevărat importante în viaţă, care ne oferă stabilitate şi echilibru - familia, prietenia, omenia, propriile visuri, pasiuni, credinţe şi speranţe.

- Ţi s-a întâmplat vreodată să nu te poţi detaşa de profesie şi să iei acasă vreo poveste a unui concurent sau să te implici personal în vreun caz?
- Da, mi se întâmplă în fiecare sezon. De multe ori durerea concurenţilor mă mişcă, mă afectează, însă am învăţat să mă stăpânesc. Petrec mult timp alături de concurenţi, asist la momentele lor de tensiune, de emoţie, de bucurie, de tristeţe, de dezamăgire, de extaz, îi ascult, încerc să îi susţin şi să le fiu alături. Petrecem cel puţin două luni din viaţă împreună, se leagă prietenii, se nasc ataşamente emoţionale. Îmi sunt dragi, cu unii dintre ei păstrez legătura, chiar dacă au trecut ani de când au participat în concurs.

„Aş vrea să creez o fundaţie pentru copiii orfani“

- Dacă nu ar trebui să munceşti, cum ar arăta viaţa ta? Ce ţi-ar plăcea să faci?
- Nu cred că aş trăi fără să fac ceva util pentru mine sau pentru cei din jur. Îmi place să împărtăşesc, îmi place meseria mea, e plăcere combinată cu efort, însă altfel nu aş avea satisfacţie, mulţumire. Mi-ar plăcea în continuare să joc pe scena teatrului, să cânt, să dansez, să citesc, să călătoresc, să creez o fundaţie, o academie de arte pentru copiii orfani, din medii sociale defavorizate, în care să primească educaţie, şi, mai ales, să-şi dezvolte anumite aptitudini, pasiuni, pe care să-şi poată construi propriul drum în viaţă.

„Am încercat yoga, diferite tipuri de meditaţie, şi cu zona asta am rezonat cel mai bine şi m-a ajutat să mă dezvolt“