de Cătălina Tăgârţă

Devenită celebră pentru talentul şi frumuseţea sa, Cristina Turcu Preda este foarte îndrăgită de iubitorii cântecului popular. Nici nu ar avea cum să fie altfel, pentru că glasul său te cucereşte de la primele sunete, iar uşurinţa şi sinceritatea exprimării o fac să-ţi pătrundă în suflet. Profesionistă convinsă, cântăreaţa este şi mamă, şi soţie grijulie, şi chiar recunoaşte că a ştiut să îmbine perfect cariera cu căsnicia, astfel încât niciuna să nu aibă de suferit.

A cântat sub bagheta celebrului Goran Bregovic
- Pentru cei care iubesc muzica populară, nu mai aveţi nevoie de nicio prezentare. Pentru restul însă, aş vrea să amintiţi totuşi zona pe care o reprezentaţi.
- M-am născut în Piteşti şi, muzical, reprezint zona de sud a judeţului Argeş, de acolo de unde vin părinţii mei, din comuna Lunca Corbului Sapata.

- De la ce vârstă cântaţi şi în ce circumstanţe v-aţi făcut debutul?
- Cânt de când mă ştiu. Nu-mi pot imagina viaţa fără cântec, pentru că nu ştiu să trăiesc fără el. Cântecul aduce bucurie în suflet, fericire şi voie bună. Sunt solistă la Orchestra Doina Argeşului din Piteşti din 1983, însă am fost şi în foarte multe turnee în străinătate, în America, Australia, Noua Zeelandă, Thailanda şi mai toată Europa.

- Ce momente unice, deosebite, aţi trăit în decursul carierei?
- În anul 1997, printr-o selecţie a unei case de discuri, am cântat sub bagheta marelui Goran Bregovic, reprezentând România la festivitatea de închidere a Centrului Cultural European ce se ţinea pe atunci în Grecia, la Salonik. De asemenea, de-a lungul timpului am colaborat cu toate orchestrele din ţară, sub bagheta unor dirijori de renume: Paraschiv Oprea, Ionel Budişteanu, Marin Alexandru, Marin Mihalcea şi mulţi alţii, iar între anii 1993-1996 am cântat cu orchestra naţională „Lăutarii din Chişinău”, avându-l la conducere pe celebrul Nicolae Botgros.

- Câte discuri aţi scos până acum?
- Am imprimat 15 albume discografice. Atunci când mi-am format un repertoriu şi un stil propriu mi-am dorit ca în momentul în care publicul mă ascultă cântând să mă recunoască după timbrul vocal şi după interpretare.

- Apropo de asta, după ce piese vă recunoaşte publicul?
- Sunt multe, dar ca să dau aşa şi câteva exemple, aş zice: „Pe cine nu laşi să moară”, „Călător fără noroc” sau „Sârba de la Piteşti”.

„Tot timpul am crezut că Dumnezeu mă iubeşte”
- Sunteţi norocoasă de fel?
- Tot timpul am crezut că Dumnezeu mă iubeşte, pentru că a pus în mine ceva mai aparte, mai special. Orice meserie trebuie făcută cu har de la EL, iar în momentul în care forţezi să ajungi foarte sus poţi să cazi cu aceeaşi rapiditate şi forţă. În plus, chiar dacă te naşti cu talent, trebuie să munceşti mult să-l pui în valoare. Tot ce am realizat până acum a fost cu multă muncă, făcută la timpul ei. De aceea sunt mândră în egală măsură de anii mei şi de realizările mele.

- Aveţi vreun regret?
- Nu. Nu regret nimic din tot ce a fost pe tot parcursul vieţii mele, nu aş vrea să schimb nimic din ce am trăit şi îmi asum greşelile, pentru că, în fond, cei care mă iubesc şi mă cunosc mă au la suflet aşa cum sunt eu, cu rele şi cu bune.

- Aţi suferit dezamăgiri?
- Am trăit fiecare clipă cu responsabilitate şi curaj. Am avut şi foarte multe de pierdut în viaţă, pentru că am crezut în prietenii apropiaţi, iar de multe ori mulţi dintre ei m-au dezamăgit, dar nu vreau să vorbesc despre asta. Ce nu m-a putut omorî m-a întărit.

„Nu cunosc sentimentul de invidie”
- Cum v-aţi caracteriza?
- Pot vorbi doar de ce fac sau am făcut eu, dar nu-mi place să dau sfaturi. De fel nu sunt ranchiunoasă, dar erorile grave nu le pot ierta. Le trec cu vederea pe moment, dar ţin cont de ele în continuare. Când sunt supărată îmi spun singură că pot merge mai departe. Un lucru important ar mai fi acela că în interiorul sufletului meu nu există şi nu a existat niciodată sentimentul de invidie, şi din acest motiv nu am lăsat ura să-mi urâţească chipul.

- Cum vă petreceţi timpul liber?
- Nu prea am. Însă în puţinele momente de răsfăţ îmi place să merg la cumpărături. Cumpăr tot ce-mi atrage atenţia: de la haine, pantofi, poşete, cosmetice, parfumuri...

- Care a fost cel mai frumos moment din viaţa dumneavoastră?
- Cu siguranţă a fost când a venit pe lume fiica mea, Iuliana-Andreea - 16 ani. Atunci am simţit că sunt cea mai puternică femeie din lume. Am realizat ce datorie am şi cât de mult depinde ea de mine.

„Am ştiut să îmbin căsnicia cu cariera”
- Chiar aşa, cum se împacă rolul de artist cu cel de mamă şi de soţie?
- Foarte bine. Am ştiut foarte bine să îmbin căsnicia cu viaţa artistică, astfel încât niciuna să nu aibă de suferit. Pe soţul meu, Iulian, l-am cunoscut în urmă cu 17 ani, şi el este omul pe care l-am ales ca tovarăş de drum până la capăt şi niciodată nu m-am îndoit de asta. Sunt o femeie care iubeşte cu toată puterea cuvântului. Dragostea e împlinirea şi bucuria omului. Dragostea pentru mine stă în a da ceea ce este al tău altuia şi de a simţi fericirea acestuia ca şi cum este a ta.

- Dacă n-ar fi fost muzica, ce alt domeniu v-ar fi făcut cu ochiul?
- Dacă nu aş fi ales calea artistică, cred că aş fi devenit poliţistă. Toată viaţa mi-am dorit asta. Poate de-aceea am şi ales pentru studii Facultatea de Drept şi Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul”, din Bucureşti.

- Ce nu mai ştiu cititorii despre dumneavoastră?
- Colecţionez costume populare foarte vechi. Am peste 72 de costume populare autentice, care ating vechimea de peste 120 de ani. Pentru mine, costumul popular reprezintă „veşmântul de identificare” a neamului românesc.

„Puterea de muncă mă menţine tânără şi în formă“

- Cum vă menţineţi în formă?
- Sunt întrebată asta foarte des. În primul rând muncesc foarte mult, iar puterea de muncă mă menţine tânără în spirit şi în formă fizică. Nu am timp să merg la săli de fitness, dar alerg dimineaţa în curte sau urc pe bicicletă acasă. De zece ani folosesc aceeaşi cremă pentru faţă, dimineaţa şi seara, şi niciodată de când mă ştiu, oricât de obosită aş fi, nu mă culc fără să-mi şterg fardul de pe faţă. În plus, din când în când îmi fac măşti din fructe şi cu legume de sezon, la care mai adaug smântână, gălbenuş şi miere. Bărbatul meu îmi spune că sunt cea mai frumoasă femeie din viaţa sa, iar o femeie când are iubirea şi preţuirea bărbatului său este împlinită sufleteşte şi cea mai puternică.

- Cum staţi la capitolul nutriţie?
- Ţin cont de ce pun pe masă, iar deviza mea este „mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc”.

„Dacă ar trebui să mulţumesc cuiva pentru ceea ce sunt astăzi aş mulţumi mamei mele pentru că mi-a dat viaţă, Bunului Dumnezeu pentru că mi-a dat har să cânt şi, nu în ultimul rând, publicului spectator, care a investit în mine dragoste, încredere şi speranţă“