Dan Negru: „În viaţă totul are un preţ! În afară de familie...”
Plin de vervă, dar emoţionant în acelaşi timp, Dan Negru, unul dintre cei mai buni prezentatori autohtoni, nu se deosebeşte cu nimic de omul efervescent pe care-l vedem pe ecran, având mereu ceva de povestit despre el sau despre alţii. Iar când subiectul îi este aproape de suflet, indiferent dacă este vorba despre viaţa sa ori despre televiziune, totul se transformă într-o poveste cu final deschis.
„Crăciunul mirosea a Europa Liberă”
„Am avut o copilărie atât de frumoasă, din care nu mi-a lipsit nimic, că mi se par mult prea mici cuvintele pentru a descrie ce-am trăit. Am fost un răsfăţat al familiei. Un copil nu trebuie să crească frustrat sau văduvit de bucuriile copilăriei”, îşi începe Dan povestea şi, ascultându-l, intri într-o lume idilică. Parcă îl văd copilărind în Timişoara iubită, locul de care va fi veşnic atras, lăsându-se mângâiat de căldura blândă a soarelui, îmbătat de mirosul toamnei ruginii, de zăpada diamantie sau încântat de clinchetul de clopoţei şi de Crăciunul „ce mirosea totdeauna a Europa Liberă”. Dar mai ales de bunica, îngerul care l-a ocrotit toată viaţa şi care s-a mutat la dreapta Domnului acum o lună. „E atât de mult de spus despre bunica! Am trăit ceva senzaţional cu ea. Mă iubea atât de mult, că fugea după mine prin curte cu mâncarea. Am învăţat la o şcoală ce era vizavi de casa mea. Profesorii veneau în pauză la noi acasă şi bunica le făcea cafea şi dulceaţă şi, în consecinţă, aveam doar nota 10. Am fost premiant cu coroniţă până în clasa a IV-a”, mărturiseşte, plin de emoţii, Dan. 
„Când sună telefonul, mă aştept să fie bunica”
Cu vocea tremurândă, prezentatorul încearcă să uite clipa când a rămas orfan de îngerul său. Totul s-a întâmplat chiar în ziua în care Dan şi-a strâns lacrimile în buzunarul de la piept şi a filmat pentru emisiunea ce s-a dovedit un mare succes, „Secret Talent”: „Am avut poate cel mai greu moment al vieţii mele. Am filmat, apoi am plecat urgent spre Timişoara. După două săptămâni a intrat emisiunea. În noaptea de dinainte, am visat-o pe bunica. Ea ştia că eu am emoţii groaznice înainte de fiecare apariţie tv şi-mi spunea în vis să stau liniştit, că totul va fi bine. Dimineaţă, când m-am trezit, m-am uitat la mesajele primite pe telefonul mobil şi am văzut că am fost lider de audienţă. La „Secret Talent” am spus că acesta e primul show pe care bunica nu-l vede. Era cel mai fidel telespectator al meu. Îi era frică să nu se îmbolnăvească şi să fie nevoită să aibă cineva grijă de ea. Poate de aceea Dumnezeu i-a dat o moarte atât de uşoară. A murit în doar 48 de ore şi n-a suferit”. Moartea, ca şi viaţa sunt doar taine ale divinităţii: venim pe lume, nu ştim de ce, apoi plecăm fără să ştim unde. Dar durerea despărţirii de cel drag nu poate fi descrisă în cuvinte. Ea îţi sparge sufletul în mii de bucăţi pe care le aruncă în vâltoarea vieţii, iar tu, oricât de mult ai încerca să le aduni într-un nou puzzle, nu poţi. Şi-atunci intervine uitarea. „Încă nu realizez că nu mai e. Bunica m-a crescut şi a avut grijă de mine până am venit la Bucureşti. Ea mă petrecea la poartă şi plângea fără ca eu să văd. Când sună telefonul mă aştept să fie bunica şi încă mă mai uit la pozele cu ea. Cu o săptămână înainte să moară m-am dus la Timişoara fără nici un motiv”, se destăinuie Dan.
„E bine când vii acasă să uiţi că eşti VIP”
Adolescenţa a fost pentru Dan Negru un episod trăit parcă ieri, plin de frumuseţe şi de candoare. Iar când povesteşte despre acea perioadă, ţi se pare că deschizi filă cu filă un album cu fotografii ce prind viaţă de fiecare dată când le priveşti. „Am intrat la liceul economic şi patru ani am fost singurul băiat din clasă. Eu ştiam totul despre problemele fetelor, eram confidentul lor cel mai bun şi eram prieten cu derbedeii din Timişoara care voiau să agaţe pe vreuna dintre colegele mele, eu având rolul de a le spune unde locuiesc. În felul acesta am devenit un protejat al zonei. Erau 34 de fete în clasă şi toate aveau grijă de mine, şoptindu-mi la lucrări. Dar n-aveau nicio treabă cu mine, pentru că umblau cu băieţi mai mari”, îşi aminteşte prezentatorul. Dragostea. Ea ne face să simţim atingerea îngerilor, dar şi focul iadului. „Iubirea n-a fost prea importantă pentru mine. Am avut o mulţime de iubite până m-am liniştit. Eu nu cred în căsnicia persoanelor publice. E bine când vii acasă să uiţi că eşti VIP. La Codruţa, dragostea m-a pocnit direct în plex şi aia a fost. Ne-am cunoscut la Timişoara. Ea era studentă, eu lucram la radio. A durat mult până ne-am căsătorit. Întâi am venit la Bucureşti, apoi am spus da într-o mare discreţie. Dacă vrei să fii discret poţi. Noi mergem la film, la teatru, la Carrefour să cumpăr oase mai ieftine pentru căţel. Suntem oameni normali. Poţi ocoli foarte bine bliţurile dacă vrei. Pentru mine munca e o pasiune, nu ca să apar prin ziare”, se destăinuie Dan.
Colecţii de şepcuţe şi ceaiuri
Aceeaşi dorinţă de a nu atrage privirile asupra sa l-a determinat pe Dan ca atunci când iese din lumea fascinantă a televiziunii să aibă grijă ca totdeauna să fie „înarmat” cu una dintre şepcuţele preferate. „Mereu umblu cu şepcuţe pe cap. Am o colecţie impresionantă, vreo 70 la număr, toate modelele, formele, culorile. Pasiunea asta a venit dintr-o dată şi de atunci n-a mai trecut. La un moment dat, o posibilă chelie mi se va trage de la ele”, se confesează prezentatorul, glumind. Să fii specialist în alegerea ceaiurilor sau în amestecarea lor cere multă răbdare şi… mulţi ani de „ucenicie”. Atmosfera casei prezentatorului Dan Negru este foarte plăcută, iar aroma ceaiului te întâmpină din primul moment. Un miros uşor amărui şi fructat, amestecat cu aroma prăjiturilor făcute în casă de soţia sa, Codruţa. Pentru a reface ritualul străvechi al savurării ceaiului, prezentatorul şi-a strâns o colecţie încântătoare de 30 de căni de ceai, cu care se mândreşte: „Eu contribui la bucătărie doar când pun lemne la grătar. Şi fac ceaiul cel mai bun. Am o colecţie numeroasă de ceaiuri de toate felurile şi de pe toate continentele, cu E-uri sau fără, dar şi 30 de căniţe superbe. Eu beau aproximativ un litru şi jumătate de ceai pe zi. Uneori ceai verde, alteori ceaiuri aromate. La mine ceaiul, e ca muzica. Mărturisesc că o singură dată în viaţa mea am gustat din cafea şi nu mi-a plăcut absolut deloc, iar ţigara n-am fost tentat niciodată s-o încerc. De băutură nici nu mai vorbim. Eu nici măcar pe tata nu l-am văzut niciodată pilit”.
Codruţa, maestră în bucătărie
Dar când vine vorba despre bucate aromate şi parfumate, Dan mărturiseşte că: „Aici sunt la mine acasă. Chiar în timp ce vorbesc cu tine, Codruţa găteşte varză cu ciolan. O minunăţie! Soţia mea a luat multe reţete de la bunica şi totul îi iese ca la carte. Bănăţenii sunt experţii colesterolului. La noi se consumă carne cât mai multă. Bunicul trăieşte şi are 95 de ani. Eu cred că el şi bunica sunt cele mai bune reproşuri aduse medicinei moderne. Străbunicul (bunicul mamei) a murit la 97 de ani şi nu l-am văzut niciodată să fumeze mai puţin de patru-cinci pachete de Mărăşeşti pe zi. Eu iubesc la nebunie piureul de cartofi… cu orice. Dietă n-am ţinut niciodată, pentru că n-am avut nevoie. Sunt un tip nocturn, care stă nopţile pe calculator pentru că iubeşte internetul şi vrea să descopere lumea. Şi noaptea mănânc enorm. Dacă m-ai vedea cum devorez frigiderul…”.
„Am carnet de tractorist”
Puţină lume ştie însă că talentatul prezentator este totodată şi fericitul posesor al unui carnet de… tractorist. „A luat tata după Revoluţie tractor, era un U20. Şi uite aşa m-am văzut pus în situaţia de a-mi lua carnet de tractorist. Aşa că oricând am o slujbă în caz de nevoie! Cum l-am luat? M-a pus unul pe tractor şi mi-a arătat. Dar se bagă groaznic în viteză. Am mers de vreo două ori cu tractorul unde avea tata pământ. Recunosc că nu-mi plăcea. Dar de distracţie, merge. Mai am şi acum carnetul, dar cred că nu mai e valabil”, spune glumind Dan Negru.
Discuţia mea cu el ar putea continua o zi întreagă, perioadă în care eu aş asculta istorisiri spuse din suflet într-o zi de toamnă dulce-amară, cum o ştim. Dar piedică ne este varza cu carne în faţa căreia gurmandul Dan se predă. Un ultim răspuns ne duce cu gândul la divinitate: „Bunica mi-a transmis credinţa, iar Dumnezeu mi-a arătat drumul. Mi-a rămas în minte un lucru pe care l-a zis un papă: «Când vorbeşti cu Dumnezeu te rogi, când Dumnezeu vorbeşte cu tine eşti schizofrenic». Totdeauna m-a mirat cum poate Dumnezeu să pună zăpadă şi să dezmorţească totul primăvara. E fascinant. Dacă aş renunţa la televiziune? Da, pentru că în afară de familie totul are un preţ”.
Carmen Ciripoiu
„Sunt un tip nocturn, care stă nopţile pe calculator pentru că iubeşte internetul şi vrea să descopere lumea”
Google, „căutătorul” din grădina casei
Prinşi în vârtejul vieţii mecanizate, nu mai avem timp pentru sufletele de lângă noi, pentru a îngriji și iubi un animal de companie. 
„Micul prinţ”, patrupedul prezentatorului şi al soţiei sale se numeşte simplu: Google. „De la faptul că singura lui plăcerea e să sape în curte şi să caute fără să știe ce”, glumeşte stăpânul. Ciobănescul mioritic, uriaş, dar extraordinar de răsfăţat, a fost achiziţionat cu un an în urmă de la o stână de lângă Sibiu, Dan Negru „plătind” pentru viaţa sa… 1 RON. Foarte sociabil, Google s-a integrat în familie foarte repede, ajungând ca acum să ocupe un loc foarte important. „Google e cel mai răsfăţat câine, de meniul căruia se ocupă Codruţa. Un câine atât de „cuminte”, încât mi-a distrus grădina. Până acum câteva luni o iubea mai mult pe Codruţa, acum văd că e mai ataşat de mine. Eu mă iau la bătaie cu el prin curte. La un moment dat am avut o filmare şi mi-am dat cu fond de ten ca să nu se vadă vânătăile pe care mi le făcuse Google. Nu l-am bătut niciodată, iar el are o mare calitate: e foarte deştept. De când a crescut a devenit puţin fioros. Mi-au venit odată nişte prieteni în vizită şi el a sărit exact la fundul unei fete. Şi uite aşa am ajuns eu la spital în toiul nopţii”, afirmă stăpânul iubitor.
„Iubirea n-a fost prea importantă pentru mine. Am avut o mulţime de iubite până m-am liniştit. La Codruţa, dragostea m-a pocnit direct în plex şi aia a fost!”
