de Cătălina Tăgârţă

E cunoscut în toată ţara, iar rolul pe care l-a interpretat ani la rând în serialul „Vacanţa Mare” încă îl urmăreşte, întrucât oamenii îl strigă şi-acum pe stradă Costel. Inconfundabilul Radu Pietreanu nu a pierdut vremea după ce a încheiat capitolul „Vacanţa Mare”, ci a dat naştere unui nou concept, Vacanţa Muzicală. În plus, de la 1 decembrie, de la ora 22:00, începe o nouă emisiune la Etno TV: „Fabrica de Parodii Vamuz”.

„75% din repertoriul nostru e compus din parodii muzicale”
- Veţi prezenta o nouă emisiune la Etno TV. Cum se numeşte?
- Emisiunea se numeşte „Fabrica de Parodii Vamuz”. Numele vine de la Vacanţa muzicală, un concept original pe care l-am inventat acum doi ani şi care se compune din: Radu Pietreanu, Mihai Napu şi Cristi Pup. Mihai a fost cântăreţ în Cenaclul Flacăra, al lui Adrian Păunescu, iar Cristi este fostul clăpar de la trupa Cargo. Am spus că e un concept original pentru că, pe lângă muzică folk sau colinde, avem şi foarte multe parodii. De fapt, 75% din repertoriul nostru e compus din parodii muzicale - cântece vesele cu care mergem la toate petrecerile private, la zilele oraşelor, în cluburi sau în săli de spectacole.

- Ştiu că nu compuneţi de ieri, de azi, ci de pe vremea studenţiei, când aţi înfiinţat şi Cenaclul orizont. Aţi apucat să puneţi pe scenă tot ce aţi compus în perioada aceea?
- Într-adevăr, Cenaclul orizont se referă la anii studenţiei mele în Institutul de Mine Petroşani, şi a durat exact cinci ani, cât am stat acolo, pentru că după aceea a început Vacanţa Mare, unde am stat 22 de ani..., iar din 2010, Vacanţa Muzicală, pentru care am scris până acum vreo 160 de cântece. Am scos şi o carte de versuri, care se numeşte „Gânduri şi cânturi” - în sensul că jumătate din ele sunt puse deja pe muzică, dar şi celelalte pot avea aceeaşi soartă.

„Am făcut orice să rămân repetent de vreo două-trei ori”
- Aţi urmat o facultate pe care nu aţi dorit-o. Cum credeţi că ar fi fost viaţa dumneavoastră dacă nu v-aţi fi luat după părinţi şi aţi fi făcut de la început ce aţi fi vrut?
- Părinţii mei şi-au dorit mult să fac o facultate tehnică, să fiu inginer, aşa le intrase lor în cap. Când am văzut în primul an cum este să fii inginer în mină, să cobori în centrul pământului, nu mi-a plăcut. I-am rugat să mă lase să merg la altă facultate, dar s-au împotrivit. Mi-au zis: „Faci orice să termini facultatea asta”. Ei bine, eu am făcut orice să rămân repetent de vreo două-trei ori, doar-doar îi conving să mă lase să merg în altă parte. Îmi intrase mie în cap că viaţa mea trebuie să fie pe scenă.

- Ce s-a întâmplat mai departe?
- Ulterior m-am transferat la Craiova, unde făcusem deja grupul Vacanţa Mare. Am urmat doi ani la TCM, după care în 1992 am dat admitere la Facultatea de Teatru şi Regie, unde am stat trei ani. În total am făcut zece ani de facultate, dar n-am terminat niciuna. Însă în tot acel timp, şi chiar şi după aceea, am reuşit să fac 22 de ani de Vacanţa Mare pe scenă şi la televiziune. Am creat o epocă de umor şi un limbaj pentru tinerii care ne-au ascultat, fiindcă pe-atunci erau foarte puţine trupe de umor. Apoi, în zece ani de televiziune am făcut istorie prin ratingurile înregistrate. Suntem printre cei mai cunoscuţi oameni din ţară, şi la sat, şi la oraş. Nu e român care să nu fi auzit de Leana şi Costel, de Garcea, de Crapu şi Menumorut, pur şi simplu am creat istorie în umor. Dar cum nimic nu e veşnic, a venit timpul să renunţăm şi la Vacanţa Mare, pentru că ne-am plictisit. Te plictiseşti de o nevastă 22 de ani, darămite de aceleaşi glume, aceleaşi feţe, aceleaşi amintiri. Acum n-aş mai face Vacanţa Mare, pentru că orice fenomen e unic şi irepetabil.

- Vorbiţi-mi atunci despre Vacanţa Muzicală. Cât de încărcat e programul? Mai aveţi zile libere?
- E încărcat, dar noi îl facem aşa cum considerăm. Dacă o săptămână nu avem chef să cântăm, asta e... pe când în televiziune trebuia să lucrăm zi de zi ca să iasă emisiunea în fiecare săptămână. Acum ne facem programul cum vrem noi.

„Pot să-mi trăiesc viaţa şi să fac şi spectacole”
- Ce faceţi când sunteţi liber?
- Colegii mei stau cu familiile lor, eu stau cu câinii şi pisicile, îmi place să merg la vânătoare, să mă antrenez - am sală de kickbox acasă - să compun... să merg cu motocicleta, să-mi fac plăcerile vieţii pe care n-am apucat să le fac înainte la nivelul la care mi-aş fi dorit, din cauza turneelor şi filmărilor de pe vremea Vacanţei Mari. Acum, în sfârşit, pot să le îmbin pe amândouă, să-mi trăiesc şi viaţa, să fac şi spectacole.

- Când aţi avut ultima zi liberă şi cum aţi petrecut-o?
- Sâmbătă a fost. Am scris texte pentru emisiunea de sâmbătă până seara la 20:00, şi apoi m-am uitat la televizor.

- La ce v-aţi uitat?
- De exemplu mă mai uit la ştiri, pentru că de-acolo îmi mai vin idei pentru scenete, pentru cântece, încerc să fac umor şi din chestiile mai „negre”, mai urâte. Am făcut o parodie inspirându-mă dintr-un accident de tren: „Trenule, săriţi-ar roata/ tu l-ai despărţit pe tata”. Aşa-i românul, face haz de necaz. Nici măcar moartea - de care ne e frică tuturor - nu o privesc ca pe o doamnă în negru, cu coasa, care vine şi te chinuie, ci ca pe o regină de bal îmbrăcată în negru, care te invită la un ultim vals. Am făcut chiar şi un cântec, intitulat „Dansând cu moartea”, care a apărut pe primul nostru CD, scos anul trecut.

- Cântaţi la chitară. Mai e şi un alt instrument care vă face cu ochiul?
- Aşa e. Pe scenă cânt la chitară împreună cu Mihai, iar Cristi la orgă. Ştiu şi eu la orgă, şi la acordeon, am cântat multă vreme la nunţi - încă de la 16 ani.

- Mai cântaţi şi-acum?
- Da. Nu e o ruşine să cânţi la nunţi. Nunta este o uniune între doi tineri, sfinţită şi consimţită de Dumnezeu şi de legile româneşti. Ce poate fi mai frumos decât să participi la fericirea unor tineri?! Înainte, când primeau invitaţie la o nuntă, oamenii se bucurau, însă acum o privesc ca pe o amendă: „Aoleu, iar dau 200-500 de euro, să mă duc, să nu mă duc?” Înainte oamenii ştiau să se distreze mai bine, iar asta se simte în atmosfera petrecerilor.

- Cât de important e banul?
- Atât cât să poţi să faci ce ai de făcut pentru a doua zi şi pentru viitor, adică să te ţină în formă. Banul exagerat te face să o iei razna. Nu degeaba se spune că banul şi puterea schimbă caracterele slabe, îi schimbă foarte mult pe oameni, iar eu m-am ferit tot timpul de asta.

„Toată lumea îmi strigă: «Costele, unde-i Leana?»”
- Îmi povestiţi o întâmplare haioasă de la o nuntă - una din perioada Vacanţei Mari, de exemplu?
- Oriunde m-aş afla, toată lumea îmi strigă: „Costele, unde-i Leana?”. Dacă le răspund că e în portbagaj, bătută, râd şi pleacă mai departe.

- Ce au în comun Radu şi personajul Costel?
- Absolut nimic.

- Atunci, v-a fost greu să intraţi în pielea lui?
- Eu am copilărit într-un orăşel mic - Târgu Cărbuneşti - acolo oamenii nu erau cum îi arătam noi în serial, dar sunt localităţi unde chiar aşa sunt. Am umblat foarte mult prin sate, am văzut cum trăiesc oamenii, cum se manifestă şi nu mi-a fost greu să-i imit.

- Mergeţi la piaţă? V-au oferit vânzătorii ceva pe degeaba?
- Dimpotrivă. Mi se cer bani în plus. „Ei, domn’ Costel, nu luaţi şi de la mine roşii?” Îi dau şase lei - cât scrie că e kilogramul - şi ce crezi că-mi zice? „Hai, dă şi dumneata 10 lei, că eşti de la televiziune, ai bani!” Aşa îşi onorează românii vedetele.

„Îmi place să cred că n-am niciun duşman”
- Îmi spuneaţi că mergeţi la vânătoare. De cât timp aveţi permis?
- Am permis de 20 de ani, dar anul trecut, de exemplu, nu am mers niciodată la vânat, fiindcă am avut multe cântări. Nu-mi place neapărat să ucid animale, e doar o bucurie de a mă întâlni cu prietenii, de a petrece ceva vreme la iarbă verde.

- Câţi prieteni adevăraţi aveţi?
- Aş vrea să mă întrebi chestia asta în ultima mea oră sau secundă de viaţă, pentru că până atunci viaţa ţi-i selectează. Îmi place să cred că n-am niciun duşman.

- Dar animale acasă aveţi?
- Momentan am doi pisoi şi doi câini. Am o pisică de 16 ani şi un motan de 6 ani - am avut şi alţii, care fie au murit, fie au fugit. Cât despre câini, am avut trei pe care i-am ţinut zece ani şi în trei luni i-am pierdut pe toţi: căţeaua a murit şi băieţii au fugit. Acum am un maidanez care s-a născut în curtea casei acum 12 ani şi o căţea neagră şi zăpăcită, din rasa Ciobănesc Carpatin. Când intru în curte trebuie să fiu îmbrăcat în salopetă, pentru că e imposibil să nu sară pe mine.

„Niciun accident cu motorul n-a fost ultimul”
- Sunteţi arbitru şi practicant de K1. Cu siguranţă aţi pierdut bătălii pe ring, ne povestiţi?
- Sunt supervizer, un fel de şeful arbitrilor. Sigur că mi s-a mai întâmplat. De exemplu când făceam antrenamente cu Cătălin Moroşanu mi-am rupt sternul. Dar a fost greşeala mea, fiindcă n-am închis garda la timp.

- Aţi fost vreodată la un pas de moarte?
- Nici bolnav, nici accidente grave n-am avut, doar câte un picior rupt din cauza motorului, de vreo trei ori. Şi când se întâmpla asta nu mai aveam voie să fac sport timp de un an, până se sudau oasele. Evident că în perioada asta mă îngrăşam, dar când îmi reluam activităţile reveneam la normalitate. Întotdeauna am variat între 80 şi 94 de kilograme.

- Şi nu v-a fost teamă să mai mergeţi apoi cu motorul?
- Şi când eram mic am căzut, dar nu mi-a fost teamă să merg din cauza asta. Aceeaşi chestie se întâmplă şi cu motorul. După cum se vede, niciun accident nu a fost ultimul şi, în loc să mă sperie, ele n-au făcut decât să mă înveţe să fiu mai atent. Oricum, nu cred că există motociclist care să nu fi căzut. Iar asta nu se întâmplă neapărat din vina ta, ci a colegilor de trafic, a condiţiilor meteo...

- Care a fost cel mai lung drum făcut cu motorul?
- De obicei mergem în gaşcă, dar cel mai lung drum l-am făcut singur, până în Italia, în anul 2007.

„Contează anturajul, nu neapărat locul”
- Unde vă place să vă petreceţi vacanţele?
- Nu-mi fac niciun plan niciodată. Acolo unde vor prietenii mei şi unde le place lor îmi place şi mie. Contează anturajul, nu neapărat locul. Dacă eu umblu în fiecare oraş al ţării, ce-mi mai trebuie concediu? Am „Vacanţă muzicală”. Singurele elemente şi evenimente din viaţa mea sunt cântările cu colegii.

- Care e cea mai frumoasă surpriză din toată cariera?
- Faptul că am găsit doi oameni minunaţi, luminoşi, Mihai Napu şi Cristi Pup, oameni alături de care mă simt bine nu doar pe scenă, ci şi în timpul liber. Ne place să ieşim împreună la petreceri, avem ce discuta şi ne completăm unul pe altul, a fost o surpriză pe care Dumnezeu mi-a făcut-o.

- Dacă ar fi să vă caracterizaţi... care ar fi cele mai importante trei calităţi?
- Toate. Toate calităţile asupra mea. N-am niciun defect. Sunt perfect. (râde) Cum ar fi să-mi zic singur defectele?

- Sunteţi la fel de vesel, de glumeţ şi în afara scenei?
- Bineînţeles. Seriozitatea e apanajul oamenilor proşti, iar râsul e cel care-l deosebeşte pe om de animal. N-o să vezi un animal râzând, nici măcar râsul nu râde, aşa-i faţa lui.

- Aveţi vreun regret în viaţă?
- Niciunul, absolut niciunul. După ce au murit părinţii mei, rudele mă întrebau: „Dar tu nu plângi?” Şi le-am zis: „Nu. Mi-aş dori să trăiesc şi eu ca ei, până la 80 de ani, să fiu sănătos, iubit de familie, de copil, de nevastă”.

- Părinţii n-au fost de acord s-o apucaţi pe acest drum. S-au convins apoi de vocaţia dumneavoastră?
- Da. Iniţial au zis: „Bine, faci ce vrei, dar să nu ne faci de râs”, dar în momentul în care m-au văzut pe scenă şi la televizor s-au bucurat mult că am ales calea asta şi au murit împăcaţi că fiul lor este realizat.

- Ce vă mai doriţi pentru viitor?
- Viitor.

„Dacă vreau să cuceresc o femeie îmi place să o fac personal“

- Ce păţanii vă mai amintiţi, legat de fani?
- Mi se mai întâmplă, când sunt pe stradă, să mă ia cineva de gât: face rapid o poză cu mine şi pleacă, fără să scoată vreun cuvânt, un „mulţumesc” sau „îmi daţi voie”. Ei şi-au văzut interesul, şi-au făcut poza şi gata...

- Aţi avut vreo iubită din rândul admiratoarelor?
- Iubită nu, deşi propuneri primesc în fiecare zi. Dar să te îndrăgosteşti de cineva care îţi sare de gât - mai ales ştiind că are obiceiul să sară de gâtul tuturor vedetelor - parcă nu-ţi vine să-ţi complici viaţa. E deranjant faptul că mă văd ca pe un trofeu. Dacă vreau să cuceresc o femeie îmi place să o fac personal, nu să zică: „Am ieşit cu ăla de la...”

Lorenna, prima invitată la emisiunea „Fabrica de Parodii Vamuz“

- Povestiţi-mi despre emisiunea „Fabrica de Parodii Vamuz” de la Etno TV. Despre ce e vorba?
- Prima, de exemplu, va fi cu Lorenna şi sper că va decurge de la sine. Vom face parodii în direct, le scriem şi cântăm în direct, ca să arătăm publicului că se poate şi aşa ceva, că nu trebuie să stai şase ani până scoţi un cântecel haios sau o lună până faci o emisiune. Noi o putem face în direct, oricând. Lorenna a acceptat deja să vină în emisiune şi sunt sigur că totul va decurge bine, pentru că noi am mai lucrat împreună. Sper ca şi ceilalţi invitaţi, în următoarele emisiuni, să răspundă la fel de prompt cerinţelor noastre de spontaneitate, colegialitate şi umor.

- Ne divulgaţi câteva nume? Ce invitaţi veţi mai avea?
- Nu ştim încă. E o surpriză pentru toată lumea, dar un lucru e cert: nu vor fi doar cântăreţi, pot fi şi medici, politicieni... Eu cred că în orice grilă de programe trebuie să existe umor.

- Ce părere aveţi despre alegerile care se apropie?
- Nu mă interesează politica. Niciun artist nu ar trebui să se alinieze politic cu nimeni, pentru că atunci îşi împarte fanii în două: opoziţie şi putere, iar eu vreau să am fani în toată ţara, indiferent că ei ţin cu opoziţia sau cu puterea.