Ipostazele unei femei desăvârşite: actriţă, soţie, mamă, gospodină
Inteligentă şi şarmantă, cu o explozie de talent, Magda Catone este un ambasador al sufletului românilor, pe care ştie să-i iubească ca pe ea însăşi. Definindu-se drept „un soldat în meseria sa”, actriţa ne arată zi de zi că vămile succesului s-au deschis pentru ea şi aşa vor rămâne pentru totdeauna. În miez de toamnă cu frunze ruginii, Magda Catone ne dezvăluie cheia succesului său.
„Dumnezeu hotărăşte pentru noi”
- Se spune că locul în care se naşte şi trăieşte un om intră în alchimia subtilă a creaţiei sale. Ce înseamnă locul naşterii pentru dumneavoastră?
- Locul în care m-am născut eu era unul extraordinar de pitoresc, din centrul Bucureştiului, alături de Biserica Sfântul Spiridon, ce a fost reconstruită. Tot cartierul meu a fost plin de poezie. În drumul pe care-l făceam singură zi de zi până la şcoală mi-amintesc că exista o străduţă ce se numea „Emigrantului”. Eu n-am emigrat decât pe altă stradă, dar sufletul mi-a rămas acolo.
- Zâmbetul dumneavoastră e la fel de sincer întotdeauna. Cum reuşiţi să păstraţi această seninătate?
- Sfatul cel mai bun pe care l-am primit a fost să-mi iubesc aproapele şi să înţeleg ce i se întâmplă şi ce probleme are. Consider că, atunci când crezi în Cel de Sus, poţi face orice şi aşa îţi păstrezi sufletul de copil. Dumnezeu m-a ajutat întotdeauna şi se spune că „El este acela care hotărăşte pentru noi”. La mine se vede care a fost hotărârea Lui.
De 25 de ani alături de Şerban Ionescu
- Mai aşteptaţi Crăciunul cu aceeaşi nerăbdare? Ce vă doriţi să vă aducă Moş Crăciun?
- Crăciunul din copilăria mea, cu brad la fereastră, cu parchetul dat cu ceară, cozonaci pe şifonier, cu păpuşa din vitrina de la librăria din Lipscani, rămâne mereu viu în inima mea. Deşi am crezut mult timp în Moş Crăciun, mi-am dat seama că mama venea cu darurile în momentul în care, văzând o păpuşă în vitrină şi târguindu-mă cu mama mult timp pentru ea, am găsit-o mai apoi sub brad. Crăciunul din copilărie sper să fie la fel şi acum. Iar băiatul meu, Carol, să-şi aducă aminte de cadouri la fel ca şi mine. La Carol, Crăciunul parcă e mult mai complex ca la mine, pentru că am încercat cât am putut să-i oferim seri frumoase, aducându-i bucurie atât lui, cât şi altor copilaşi. Iar faptul că l-a văzut şi pe Moş Crăciun, rol întruchipat de soţul meu, spune multe.
- Ce înseamnă „acasă” pentru dumneavoastră?
- O oază de linişte. Familia este un cadou frumos pe care mi l-a făcut Dumnezeu, dar cel mai minunat dar este băiatul meu. Eu merg pe principiul că bărbatul e stâlpul casei, dar femeia e cea care conduce, pentru că aşa ne-a lăsat Dumnezeu pe noi, să fim responsabile cu toate. Pe soţul meu l-am întâlnit la o filmare şi de-acolo mi s-a tras. După o noapte întreagă de turnări, dimineaţă m-am trezit îndrăgostită şi uite aşa suntem împreună de 25 de ani.
- Ştiu că sunteţi o gospodină desăvârşită...
- N-aş spune chiar aşa, însă reuşesc să fac faţă la 20 de oameni. Şi gătesc orice şi bine, spune lumea, deşi trebuie să recunosc că soţul meu e un bucătar excelent. Se spune că-mi ies foarte bine clătitele cu spanac, brânză şi smântână...
„Eram invidioasă pe colege”
- Aţi fost vreodată invidioasă pe succesul colegilor de breaslă?
- Da, recunosc, dar pe colege. Cred că eram fraieră, pentru că aveam impresia că unele sunt mai frumoase ca mine. Vă spun cu toată sinceritatea, că noi, toţi cei care am ales meseria asta, suntem nişte oameni extraordinari. Am spus o dată şi repet: sunt un om care îşi face cu pasiune meseria. Nu vreau să fiu general sau colonel, ci un simplu soldat în meseria asta.
- Doamnă Magda Catone, v-aţi confruntat vreodată cu nefericirea?
- Sunt o optimistă din fire, dar la 40 de ani cred că am făcut un fel de „schimb de locuinţă”. Am trecut de la un teatru la altul şi, deşi ştiam că totul e în favoarea mea, cred că am fost puţin doborâtă de efortul fizic.
- Ce vă doriţi la acest sfârşit de toamnă?
- Aspiraţii prea înalte nu am, aşa că mă las în grija lui Dumnezeu. El ştie întotdeauna ce-mi trebuie.
- Pe scena cărui teatru vă putem vedea?
- În acest moment repetăm un spectacol extraordinar la Teatrul Naţional, iar premiera va avea loc la mijlocul lunii decembrie. Simultan, filmez şi la Antena 1 pentru „Fetele marinarului”, ce va fi în atenţia publicului la sfârşitul acestei luni. Nu în ultimul rând, mă bucur că pot fi alături de colegii mei în „Sânziana şi Pepelea”, piesă ce a ajuns acum la cea de-a 50-a reprezentaţie.
Carmen Ciripoiu
„Familia este un cadou frumos pe care mi l-a făcut Dumnezeu, dar cel mai minunat cadou este băiatul meu. Eu merg pe principiul că bărbatul e stâlpul casei, dar femeia e cea care conduce, pentru că aşa ne-a lăsat Dumnezeu pe noi, să fim responsabile cu toate”
„Folosesc creme naturiste”
- Aţi împlinit de curând 50 de ani, dar, fără să pară un compliment, recunosc că arătaţi ca la 30. Care este reţeta?
- Cred că munca e secretul, deşi mi-aş dori să merg şi eu la un salon, pentru că până acum am apelat la formele lejere. Am fost de prea puţine ori la masaj, pentru că nu aveam răbdare să stau. Acum, că am împlinit 50 de ani, cred că voi rezista. La cosmetică nu merg prea des, pentru că am marele noroc de a avea un ten impecabil. Folosesc şi creme româneşti, dar şi creme de marcă, însă nu uit de cele naturiste. M-am obişnuit să beau ceaiuri simple, de sunătoare, salvie sau ceai verde, pentru că sunt foarte sănătoase şi îmi dau o stare excelentă. Când eram studentă am ţinut foarte multe diete. Acum am 74 de kilograme şi vreau să ajung la 68, aşa că am început de foarte puţin timp o cură de slăbire. Nu e una drastică, dar încerc să nu mai mănânc după ora 16:00, să micşorez porţiile şi să renunţ la pâine.
