de Gabriela Niculescu

Pavel Bartoş este unul dintre cei mai în vogă actori români ai momentului. Prezintă show-urile „Românii au talent” şi „Vocea României” la Pro TV şi joacă în „Gaiţele”, „C.F.R. - Cometa, Copilul şi Căţelul”, „Natură moartă cu nepot obez”, „Micul Prinţ” şi „Linişte! Sărut. Acţiune!” la Teatrul Odeon din Capitală. Este căsătorit cu Anca şi au împreună două fiice talentate: Eva, de 8 ani, şi Rita, în vârstă de 5 anişori. Deşi are un program foarte încărcat, am reuşit să-l descoasem pe îndelete şi să aflăm de la el atât lucruri emoţionante, cât şi episoade amuzante petrecute în familia sa. Vă lăsăm şi pe dumneavoastră să-l descoperiţi pe Sexy Pavel Bartoş altfel decât la televizor.

„România mai are o şansă cu oamenii pe care îi are”
- Ultimul nostru interviu l-am realizat exact în urmă cu doi ani. Cu ce te-au îmbogăţit experienţele acestor ani?
- Am avut parte de experienţe umane extraordinare şi, mai ales, m-am îmbogăţit cu aceste două show-uri: „Românii au talent” şi „Vocea României”, care mi-au dat speranţa că România mai are o şansă cu oamenii pe care îi are.

- Ai avut ocazia să ajungi în foarte multe oraşe ale ţării şi să interacţionezi cu o mulţime de persoane. Ce te face să spui că această ţară mai are o şansă?
- Atunci când intrăm în contact cu oamenii, ei se deschid şi vezi foarte multe lucruri curate şi frumoase. Românii au un suflet senzaţional, şi tocmai de aceea nu mi-aş dori să locuiesc nicăieri în altă parte.

- Chiar nu te-ai gândit niciodată să pleci din ţară? Dacă nu pentru tine, poate pentru viitorul copiilor tăi?
- Nu m-am gândit niciodată să plec definitiv. Normal că îmi doresc o educaţie cât mai bună pentru copiii mei. Dacă ei vor dori să fie undeva „afară”, eu îi voi susţine, chiar dacă îmi place sau nu.

„Îmi doresc foarte mult rolul lui Mozart din piesa «Amadeus»”
- Vlad Zamfirescu spunea cândva că există momente în care Dumnezeu coboară pe scena teatrului, iar aici făcea referire la acele clipe magice în care lucrurile se întâmplă cumva... greu de explicat. Ai avut parte de astfel de momente?
- Da, am avut parte de astfel de lucruri, de aceea teatrul este atât de important în viaţa mea. Aş fi ipocrit să zic că mi se întâmplă la fiecare spectacol, dar acele momente extraordinare se întâmplă destul de des, şi de asta iubesc scena şi fac teatru cu atâta plăcere.

- Care dintre rolurile interpretate până acum în film şi în teatru consideri că este rolul vieţii tale?
- Mi-a plăcut foarte mult rolul lui Ianoş din „Aniela”, dar şi cel din „Căsătorie de probă”. În teatru mi-a plăcut Ianache din „Gaiţele”, nepotul obez din „Natura moartă cu nepot obez”, coşarul din „Cabaret”, bufonul din „A 12-a noapte”... şi ar mai fi multe, dar acestea îmi vin acum în minte.

- Îţi doreşti vreun rol pe care n-ai avut ocazia să-l joci până acum?
- Îmi doresc foarte mult să joc rolul lui Mozart din piesa „Amadeus”.

„Nu fac parte din categoria persoanelor care se plâng”
- Te numeri printre actorii norocoşi care îşi câştigă existenţa în moduri plăcute. Ai şi nemulţumiri legate de ce se întâmplă cu România acum? Ce este cel mai greu de suportat sau mai puţin plăcut?
- Nu fac parte din categoria persoanelor care se plâng. Încerc să-mi fac cât mai bine treaba în locul în care sunt pus. Desigur că mi-aş dori ca autorităţile să aibă o mai mare aplecare spre breasla actorilor de teatru, care sunt prea puţin plătiţi pentru munca şi sacrificiul lor. În rest, consider că fiecare trebuie să îşi facă treaba cât mai bine acolo unde este, indiferent de graniţe.

- La începutul acestui an ai fost în Israel, în calitate de invitat special la cea de-a VIII-a ediţie a evenimentului „Romaniada”. Te-a impresionat ceva acolo?
- Atât pentru mine, cât şi pentru soţia mea, vizita în Ţara Sfântă a fost o premieră. Primirea a fost una extraordinară, neaşteptat de călduroasă. Spectatorii de la „Romaniada” au savurat din plin momentul artistic pe care l-am pregătit şi pentru care am avut emoţii, mai ales că a fost prima oară când m-am adresat unei comunităţi de români din afara ţării. M-a impresionat peste măsură Ierusalimul, care este un loc special. Am vizitat locurile sfinte, mormintele, Zidul Plângerii, dar cel mai impresionant a fost faptul că l-am întâlnit pe părintele David. El ne-a însoţit în pelerinajul nostru, şi pentru fiecare loc avea un imn, o poveste, un cântec, o rugăciune, o binecuvântare, transformând totul într-o experienţă spirituală foarte puternică.
Apoi, priveliştile de la Timna Park, o zonă foarte veche, renumită pentru minele de cupru ce datează din vremea Egiptului Antic, situată la 25 de kilometri distanţă de Eilat, sunt extrem de spectaculoase. Pentru amatorii de arheologie, fiecare ruină spune o poveste. Cei care vizitează acum Timna Park se întâlnesc cu nu mai puţin de 6.000 de ani de istorie.

„Dumnezeu ne-a dat mintea cea din urmă, şi totul a fost bine”
- Care consideri că sunt cele mai importante calităţi ale tale ca tată?
- Sunt foarte responsabil şi am avut un mare noroc cu jumătatea mea, Anca. De fapt, ea este principala mea calitate.

- Există ceva ce ai avea să-ţi reproşezi în relaţia cu soţia ta?
- Nu am fost tot timpul de acord în toate deciziile pe care le-am luat, dar Dumnezeu ne-a dat mintea cea din urmă, şi într-un final totul a fost bine.

- Ce pasiuni ai dincolo de actorie? Cum te relaxezi?
- Îmi place să călătoresc mult. De câte ori am o zi liberă îmi iau familia şi plecăm undeva. Timpul petrecut cu familia mă relaxează foarte mult.

- Câţi prieteni de suflet ai? Nu amici, ci prieteni adevăraţi.
- Nu mulţi, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi i-a dat pe cei pe care îi am. Sunt prietenii de care am nevoie.

- Care sunt oamenii de la care ai învăţat cel mai mult?
- În primul rând, părinţii mei, soţia mea, apoi copiii mei. Norocul a făcut să am şi întâlniri profesionale marcante de genul celor cu Alexandru Dabija, Dorina Lazăr sau Radu Afrim în teatru, iar în televiziune, întâlnirea cu Mona Segal. Toate m-au ajutat să mă definesc în persoana care sunt astăzi. Le mulţumesc!

„Să trăieşti în ziua de azi e o situaţie aproape la limită”
- Ţi s-a întâmplat vreodată să te confunde cineva pe stradă şi să-ţi spună altfel?
- Nu, nu am avut astfel de momente. Când eram la început de tot mi s-a spus „Felicitări!” pentru un spectacol în care nu jucasem şi am aflat mai târziu că jucase Marius Florea Vizante în piesă. Ulterior, am aflat de la el că e foarte des confundat cu mine.

- Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie. Te-ai vedea alături de Smiley, pe o scenă, cântând într-un concert de-al său? Dar pe el, pe o scenă de teatru, jucând alături de tine?
- Orice e posibil pe lumea asta, dar noi suntem nişte oameni cinstiţi cu noi înşine: eu îmi fac bine meseria în actorie, iar el în muzică şi nu forţăm lucrurile doar pentru că ar fi la modă.

- Ai trecut vreodată printr-o situaţie la limită?
- Să trăieşti în ziua de azi e o situaţie aproape la limită. Depinde cum defineşti limita.

- Cum te vezi peste 15 ani?
- Sănătos, la fel ca şi pe cei dragi mie, şi tot aşa de optimist.

„Mulţi tineri care mă plăceau în seriale au venit să mă vadă şi la teatru“

- Ai avut vreo surpriză din partea admiratorilor tăi care te-au îndrăgit la tv şi apoi te-au urmărit şi la Odeon?
- Când făceam serialele de televiziune am avut surpriza să văd că mulţi tineri care mă plăceau în aceste seriale au venit să mă vadă şi la teatru, ceea ce era o premieră pentru ei. La finalul piesei m-au aşteptat şi mi-au spus că nu ştiau că e atât de frumos la teatru. M-am bucurat că am putut să fac acest transfer şi să le arăt o lume nouă.

„Un profesor de franceză a scos banii, mi i-a dat şi mi-a spus «Baftă!»“

- Care a fost cel mai frumos gest pe care l-a făcut vreodată cineva pentru tine?
- Venisem să dau admiterea la facultate în Cluj şi uitasem toţi banii acasă. Aveam nevoie de 5.000 de lei, era ultima zi de înscrieri şi eram disperat că nu o să dau examenul. Am intrat într-o sală profesorală, le-am zis cine sunt, ce vreau şi că nu am bani. Toţi s-au uitat ciudat la mine, până când un profesor de franceză, domnul Ionescu, a scos banii din buzunar, mi i-a dat şi mi-a spus „Baftă!”. A fost cel mai puternic gest făcut de un străin pentru mine.

Rita: „Tati, eşti şi aici, şi la tv... unde eşti de fapt?“

- Eva şi Rita devin tot mai frumoase pe măsură ce cresc, şi având gene „artistice” din ambele părţi mă gândesc că încep să-şi evidenţieze talentele. Ce pasiuni au? Au înclinaţii spre actorie sau spre alte domenii?
- Au o înclinaţie spre artă, nu neapărat actorie: de la pictură până la dans. Am fost surprinşi de desenele Ritei, pictează senzaţional. În cea mai mare parte a desenelor trebuie să existe neapărat şi un membru al familiei, ori mami, ori tati. Eva cântă la pian şi o face foarte bine. Suntem o familie artistică, ce mai. Acum să vedem ce vor vrea să se facă atunci când vor fi mari. (Râde!)

- Spune-mi câteva replici memorabile ale fiicelor tale, prin care au reuşit să te flateze sau să te surprindă?
- Rita era mică, stăteam acasă, în faţa televizorului şi a început un serial în care jucam şi eu, iar ea mă întreabă: „Tati, eşti şi aici, şi acolo, la tv,... unde eşti de fapt?”. Există şi clasicele „Tati, te iubesc, eşti cel mai bun tătic din lume” care mă topesc.
Îmi mai amintesc un moment drag de când Eva era micuţă, iar Rita tocmai urma să vină pe lume şi cineva a întrebat-o: „Ei, şi ce-ţi aduce barza?”, iar ea a răspuns: „Nu, nu barza aduce copiii, Dumnezeu face o minune!”