de Cătălina Tăgârţă

Mirela Boureanu Vaida este prezentatoarea emisiunii „Mireasă pentru fiul meu”, de la Antena 1, solistă a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” şi în timpul liber cântă şi cu bandul său: Vaida Show. Are un program extrem de încărcat, însă tocmai diversitatea activităţilor pe care le desfăşoară o motivează să facă totul mai repede şi mai bine. Mulţumită de ceea ce a realizat pe plan profesional, pentru a avea o familie cu adevărat fericită, Mirela îşi doreşte să le împlinească foarte curând dorinţa socrilor şi părinţilor săi, respectiv aceea de a deveni bunici. Iată ce ne-a mai mărturisit vedeta din culisele vieţii sale.

„Învăţ multe de la concurenţi”
- Mirela, ai fost nominalizată la Gala Premiilor de Media 2013. Ce simţi în acel moment, în care mii de fani votează pentru tine?
- N-am fost doar nominalizată, ci şi premiată: de două ori! Am obţinut „Premiul pentru cea mai bună emisiune serial/reality-show”, împreună cu întreaga echipă, dar şi „Premiul pentru cel mai bun prezentator al anului”, însă nu pot să nu le dedic, pe amândouă, oamenilor din echipa „Mireasă pentru fiul meu”. Nu aş putea face şi nu aş putea fi nimic fără cei 100 de oameni care lucrează zi şi noapte la producţia acestei emisiuni. Ce am simţit? E greu de exprimat în cuvinte... am simţit încurajare, încredere, mulţumire, împlinire pe plan profesional, şi nu numai... am simţit şi responsabilitatea pe care o aveam faţă de public zi de zi, ceas de ceas. Premiile obţinute de noi sunt, de fapt, premiile publicului, iar obligaţia noastră este să le păstrăm în fiecare an, să fim mai buni, să ne merite cei care ne votează şi ne urmăresc cu atâta încredere şi interes.

- Ţi s-a schimbat viaţa de când eşti la „Mireasă pentru fiul meu”?
- Pot spune că s-a schimbat într-o foarte mare măsură. Tot ceea ce fac se învârte în jurul emisiunii, e ca atunci când în familie apare un copil - vacanţele, timpul liber, viaţa de familie sunt subordonare muncii şi emisiunii în acest moment. Iar dacă pe un copil îl mai laşi cu o bunică, nu poţi face asta şi cu emisiunea. Asta înseamnă reality-show autentic, viaţă pură, cu şi despre oameni obişnuiţi, aşa cum suntem cu toţii.
Dar viaţa mea nu înseamnă doar sacrificii de când sunt la această emisiune. Sunt multe satisfacţii, multe etape pe care le trec în acelaşi timp cu concurenţii. Înseamnă şi maturizarea mea, nu doar profesională, ci şi personală. Învăţ atât de multe de la ei, mereu. Nu le-am spus asta niciodată, însă am trăit foarte multe situaţii asemănătoare cu ale lor. Iar dacă atunci, la 20 de ani, nu am ştiut cum să le abordez, azi am multe răspunsuri chiar de la ei!

„Nu mă plâng, pentru că nu am timp s-o fac”
- Dincolo de moderarea acestei emisiuni, eşti actriţă şi mai şi cânţi. De unde ai atâta energie să duci totul la capăt?
- Din diversitatea muncii! Ăsta e secretul. Diversitatea alungă rutina! Niciodată nu mă opresc doar la emisiune. Mă relaxez mergând la sala de repetiţii, cu bandul meu, Vaida Show (www.vaidashow.ro), acest lucru îmi dă o energie extraordinară. Cântând şi jucând pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” fac ce-mi place! Nu mă plâng, pentru că nu am timp s-o fac. Nu obosesc, pentru că nu am vreme să mă gândesc la asta. Simt, de multe ori, că în mine e o ardere mare, dacă nu consum această energie într-o zi, pur şi simplu nu pot să adorm seara.

- Ţi s-a întâmplat vreodată să clachezi? Ce faci în acele momente?
- Bineînţeles. Doar sunt om, sunt artist... Mă apucă melancoliile şi nostalgiile, mai ales în preajma Sărbătorilor mari de peste an şi în lunile de vară, când visez la destinaţii exotice, la concedii lungi şi relaxante... Mi-e foarte greu când mă cuprinde dorul de părinţi şi de casa mea din Moldova... Şi atunci plâng... plâng cu hohote, cu spasme. Mă descarc precum o ploaie de vară, rece şi iute! Dar mă ridic repede, pentru că „directul” nu suportă amânare.

„Sacrificatul de serviciu este soţul meu”
- Cariera ţi-a adus multe satisfacţii, dar văd că faci şi multe sacrificii. Ai renunţat la ceva foarte drag pentru meseria ta?
- Sacrificiile sunt inerente oricărui om. Oricât aş fi de boemă şi oricât de mult mi-aş dori s-o ţin numai în călătorii, viaţa şi profesia cer sacrificii... Sacrificatul de serviciu este soţul meu, care s-a adaptat repede noului meu program. A înţeles că timpul liber, concediile şi viaţa de familie vor avea de suferit... Chiar şi silueta sa suferă, căci mănâncă doar ce-şi găteşte singur, îmbracă doar ce-şi calcă singur... Uneori îmi mai spune, în glumă, că el nu are „nevastă”, are doar „soţie” (zâmbeşte).

- Regreţi ceva din tot ce-ai făcut? Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai merge pe acelaşi drum?
- Drumul meu m-a ales pe mine, nu eu pe el. M-am lăsat dusă de val şi am făcut doar ce mi-a plăcut. Nu m-am dat niciodată înapoi de la muncă şi, atunci când mi s-a părut mai dificil, m-am ambiţionat mai tare. N-am refuzat nicio ofertă de muncă şi nicio oportunitate. Ştiam că învăţ din fiecare etapă, de aceea am făcut de toate: de la emisiuni matinale şi rubrici despre astrologie, talk-show-uri şi emisiuni-interviu la emisiuni folclorice şi divertisment... Nu mi-a fost frică să mă arunc cu capul înainte. Nici faptul că am absolvit Facultatea de Drept, învăţând legi şi coduri n-a fost întâmplător. Pot spune azi, la cei 31 de ani, că, uitându-mă în urmă, de-a lungul celor 12 ani pe care i-am trăit în Bucureşti, departe de Iaşiul meu natal şi de familia mea dragă, nu regret nimic.

„Dacă participam eu la show, rezistam doar câteva luni”
- Ce ne poţi dezvălui din culisele emisiunii „Mireasă pentru fiul meu”? Pregătiţi ceva surprize?
- Cred că pot spune cu mâna pe inimă că acest gen de emisiune este cel mai imprevizibil dintre toate! Nici măcar eu nu ştiu ce se va întâmpla atunci când intru în direct. Situaţiile sunt de multe ori tensionate, pentru că viaţa concurenţilor este extrem de concentrată. Totul e trăit la cote maxime, ne aruncăm cu toţii ca într-o vâltoare din care trebuie să ieşim teferi până la final. E un schimb de energii extraordinar, un amalgam de trăiri şi de experienţe dintre cele mai diferite. În asta constă farmecul vieţii şi al show-ului până la urmă... E ceea ce trăim cu toţii într-o viaţă, doar că aici „viaţa” concurenţilor e trăită intens în cele 10-11 luni de concurs, în direct, fără regizări şi fără cenzură, fără repetiţii şi fără menajamente... se plânge, se râde, se iubeşte şi se suferă sub ochii a câteva sute de mii de telespectatori, zilnic. Am mai spus-o, de altfel... este o emisiune fără culise!

- Spune-ne sincer, te rog: dacă nu ai fi Mirela Boureanu, nu ai prezenta emisiunea şi nu ai fi căsătorită, ai participa la un astfel de show?
- DA! Dar n-aş fi rezistat decât vreo câteva luni, cred... De multe ori sunt impulsivă şi arţăgoasă, nu-mi place să pierd şi plâng repede când mă enervez, dar mi-ar fi plăcut să trăiesc o astfel de experienţă. M-aş fi maturizat mai repede!

„Sunt o romantică incurabilă”
- Crezi în dragoste la prima vedere? S-a întâmplat asta în cazul tău?
- Nu prea cred şi nu prea mi s-a întâmplat! Sunt mai raţională din acest punct de vedere. Sunt mândră în chestiuni de sentimente, iar dacă nu văd din partea lui vreun interes sporit, nu-mi dezvălui nicio trăire.

- Eşti o fire romantică?!
- Da! Prea romantică de multe ori... Îmi plac la nebunie caii... Ei sunt pentru mine un fel de fiinţe venite din altă lume. Atunci când sunt în preajma lor mă simt stăpâna lumii... Îmi dau o linişte şi o pace pe care cu greu le pot descrie... E ca şi cum mă duc într-o lume de mult uitată, din alte timpuri, lângă ei sunt alt om (zâmbeşte). Apoi, iubesc natura, îmi plac cărţile, muzica, iar de curând chiar mi-am cumpărat un pick-up la care ascult discuri/plăci vechi, cu muzică franţuzească, tangouri şi muzică interbelică. Ador şansonetele, o ascult cu plăcere şi pe Maria Tănase... Îmi place să aprind două lumânări, să ciocnesc un pahar cu vin roşu... sunt o romantică incurabilă!

- Cu ce l-ai surprins ultima oară pe soţul tău?
- I-am făcut două feluri de mâncare: o supă cu găluşte şi o tochitură moldovenească.

„Soacra mea este o femeie extraordinară”
- Primeşti des flori? Care sunt preferatele tale?
- Da. Primesc flori la emisiune, din partea telespectatorilor sau a membrilor familiilor concurenţilor, primesc flori şi la teatru... e cea mai frumoasă mulţumire a unui artist care coboară de pe scenă. Îmi plac toate tipurile, însă preferatele mele sunt florile de câmp, margaretele sălbatice şi macii.

- Socrii tăi te urmăresc la televizor? Cum vă înţelegeţi?
- Daaa! Soacra mea e la curent cu tot, îi place să fie în pas cu tot ce facem noi, „copiii” ei. Ne înţelegem foate bine, ne ajută şi distanţa - 500 de kilometri -, dar oricum este o femeie extraordinară, extrem de grijulie şi de atentă cu noi.

- Sunteţi o familie fericită. Veţi deveni curând şi mai... numeroasă? Câţi copii îţi doreşti?
- Aşa ne dorim... şi mi-ar plăcea ca acest „curând” să fie cât mai curând. Mi-ar plăcea să am doi copii, aşa cum am fost şi noi la părinţi, eu şi fratele meu, dar Dumnezeu ştie cel mai bine ce planuri are cu noi. Pentru a fi o familie cu adevărat împlinită doar asta ne mai lipseşte.

„Duminica, dacă nu am spectacol, dau o fugă în Vamă”
- Îmi ziceai rândul trecut când ne-am văzut că îţi place mult să călătoreşti. Există vreun loc special în care visezi să ajungi?
- Palatul Potala, Tibet, Himalaya... locul sacru, spiritual. Am citit multe despre Tibet, am văzut multe filme, am vorbit cu oameni care s-au întors de acolo... chiar îmi doresc să ajung în acest loc măcar o dată.

- Ce îţi place să mai faci în puţinul timp liber pe care îl ai?
- După emisiune, după cum am mai spus, încerc să-mi diversific programul cât de mult pot, într-o manieră cât se poate de constructivă... Sunt în clasa a II-a la Teorie şi Solfegii, că fac ore de canto cu o doamnă profesoară care mă ascultă şi mă scoate la tablă, care mă pune să bat măsura în timp ce solfegiez... Mă simt ca la 9 ani şi-mi place foarte mult! Asta se întâmplă de două ori pe săptămână. Apoi, merg la repetiţiile cu bandul meu, pentru a pune la punct repertoriul pentru evenimentele care ne aşteaptă în această vară... Merg şi la sală, la orele de aerobic, care îmi dau un tonus vital bun şi mă ajută să mă eliberez de tensiunile zilnice. Duminica, dacă nu am spectacol, îmi place să dau o fugă la mare, în Vamă. Plecăm la răsărit, înotăm, mâncăm peşte şi ne întoarcem.

„Mereu îmi doresc să fiu împăcată cu mine”
- În emisiune eşti tot timpul elegantă, îmbrăcată ca o prinţesă. În timpul liber ce ţinute preferi?
- Sunt exact cum nimeni nu se aşteaptă să mă vadă... De altfel, toţi au un şoc când mă văd în carne şi oase: 1,58 metri, jeanşi, tricou sau cămaşă lejeră, pantofi sport sau balerini - orice fără toc... părul natural, creţ, prins în coadă... mascara şi atât!

- Ce planuri ai pentru viitor?
- În afară de faptul că părinţii mei şi ai soţului aşteaptă să-i facem bunici, nu am alte planuri. Îmi doresc să-mi păstrez optimismul faţă de tot ceea ce fac, să am parte de oameni frumoşi în jurul meu, să fiu mereu împăcată cu mine... asta e cea mai mare dorinţă.

„Silueta se menţine la sală, prin multă muncă şi transpiraţie“

- Frecventezi des saloanele de înfrumuseţare sau optezi pentru remedii naturiste?
- Sincer?! Am renunţat la saloane... Nu e indicat, dar prefer să-mi aplic acasă tot felul de măşti naturiste; tot din raţiuni legate de timp am devenit pragmatică... Gomajul cu sare, măştile cu argilă şi fructe, uleiul de migdale chiar pot face minuni... În plus, am grijă şi la alimentaţie, iar sportul este obligatoriu, de aceea şi merg la aerobic. Nu cred doar în puterea de modelare a aparatelor cosmetice de ultimă generaţie. Silueta se menţine la sală, prin multă muncă şi transpiraţie.

- Cât de des mergi la sală şi de cât timp?
- Fac sport de vreo cinci ani. Merg la sală de trei ori pe săptămână şi îmi plac orele de aerobic, cu instructori şi muzică tare. E un loc foarte bun pentru socializare, pentru îmbinarea utilului cu plăcutul. Merg din necesitate, dar şi din plăcere. Gena mă ajută mult, în sensul că am fost mereu slabă, dar sportul se face şi pentru spirit, pentru energia cu care îţi începi ziua, nu neapărat pentru fibra musculară.

- Referitor la alimentaţie, cât de sănătos mănânci? Spuneai că ţi-ai cucerit soţul cu o tochitură moldovenească. Acum mai ai timp de gătit?
- Gătesc rar şi bine! E o adevărată sărbătoare când gătesc, pentru că o fac răruţ, când nimeni nu se aşteaptă, şi pentru că tot ce fac are gust! Instinctul mă învaţă, nu am apelat niciodată la o carte de bucate.

„Cred că familia este singura sursă de echilibru şi de linişte“

- Care e crezul tău de viaţă?
- Nu am un crez anume. Am anumite principii şi credinţe care ţin de mine, ca om, ca artist, ca şi creştin. Cred că Dumnezeu e începutul şi sfârşitul oricărui lucru şi că nimic nu există fără El. Cred că familia e singura sursă de echilibru şi de linişte. Mai cred că întoarcerea la natură şi la simplitatea vieţii e singura noastră şansă de a trăi frumos şi liber. Cred că reuşita oricărui lucru sau proiect constă în munca şi dedicaţia totală, pasiunea pentru tot ce faci, atâta timp cât ai conştiinţa curată.