de Gabriela Niculescu
- românul care ocupă locul 9 în topul celor mai influenţi 16 tineri din lume realizat de prestigioasa revistă „Time“
Ionuţ Budişteanu este cu siguranţă unul dintre copiii supradotaţi ai României, un Mozart al informaticii şi un spirit altruist. Lucrarea sa în care a folosit inteligenţa artificială pentru a face o maşină autonomă foarte ieftină a reuşit să obţină marele Premiu Gordon E. Moore la competiţia Intel ISEF, din SUA, de anul acesta. Mintea sa sclipitoare a concurat cu nu mai puţin de 8 milioane de elevi din întreaga lume, iar asta spune multe. De-a lungul timpului, Ionuţ a realizat şi o serie de dispozitive menite să-şi ajute semenii: unul detectează calamităţile naturale, altul, calculatoarele furate, altul supraveghează copiii de la distanţă, iar la 18 ani a realizat un soft şi un dispozitiv cu ajutorul căruia persoanele nevăzătoare pot vedea din nou. Îşi doreşte ca o parte dintre ele să fie produse în serie, la nivel mondial, oferindu-şi ideile gratuit, doar spre binele celor aflaţi în nevoie.
„La 8 ani aveam peste 1.000 de CD-uri”
- Ai 19 ani de viaţă, dintre care 12 ani dedicaţi invenţiilor revoluţionare. De unde porneşte pasiunea ta pentru informatică?
- Am avut calculator de foarte mic, nu aveam nici 3 ani când l-am primit pe primul, am prins modelele 386, 486, am jucat Wolf 3D şi Doom, astfel încât la 8 ani aveam peste 1.000 de CD-uri şi abonament la toate revistele de gamming din România din acea perioadă.
- Exceptând acest domeniu, ai şi pasiuni comune cu tinerii de vârsta ta?
- Interacţionând cu tineri din diverse culturi am citit, din curiozitate, ceva mai mult din istorie şi istoria religiilor, dar asta nu înseamnă pasiuni comune.
- Cât timp ai muncit la lucrarea ce ţi-a adus trofeul la competiţia Intel ISEF şi ce presupune aceasta?
- În ultimii trei ani am scris softuri cu inteligenţă artificială (A.I.) şi, în special, diverse tools-uri (n.r. - unelte) ce permit exportarea de A.I. în alte aplicaţii. Practic, aceste programe îmi permit să creez softuri cu A.I. în termene extrem de scurte, de câteva zile, raportate la câteva luni în alte situaţii, plus anii necesari familiarizării cu domeniul. De asemenea, am făcut două cursuri online pe parcursul unui an, în clasa a XI-a, create de profesorul Sebastian Trunn, creatorul Self Driving Car Google (n.r. - maşina care se conduce singură). Apoi mi-am zis: „Ok, hai să fac şi eu o maşină care merge singură!” Dar în curs, acesta utilizase un element-cheie, un radar 3D. Am zis să-l cumpăr din banii câştigaţi la concursurile anterioare, însă, spre surprinderea mea, costul acestuia era de 75.000 de dolari. Atunci mi-am propus să încerc să fac eu unul, un model care poate costa maximum 4.000 de dolari. Eu am prezentat la concurs o versiune simplificată, cu performanţe reduse, care a costat 200 de dolari şi a avut 10% din performanţele celui de 75.000 de dolari, dar care permite obţinerea de rezoluţii similare cu originalul, la costuri de 4.000 de dolari. Maşina care merge singură există de cel puţin cinci ani, a parcurs 700.000 de kilometri fără incidente rutiere, dar problema este costul. La acest moment, cel puţin zece producători auto anunţă lansarea, până în 2020, de modele autonome. Deci problema este nu dacă, ci când vor fi maşini autonome pe străzi. Nivelul tehnologic actual şi puterea de procesare a calculatoarelor dovedesc că acest lucru este posibil, iar unele state din SUA chiar au actualizat legislaţia în acest sens.
„Continuitatea m-a ajutat în cercetările mele”
- Care este cel mai important premiu obţinut până acum, nu neapărat din punct de vedere financiar?
- Premiul obţinut la Intel ISEF este cel mai mare premiu pe care îl poate câştiga un elev. În fiecare ţară se face o preselecţie pe şcoală, oraş etc., astfel încât, oficial, finaliştii sunt aleşi din 8 milioane de copii care participă la preselecţie în anul respectiv. Este un premiu extrem de greu de câştigat. Poţi câştiga, să zicem, locul I în lume în biochimie, dar trebuie ca realizarea ta să aibă un impact major şi în alte domenii. Practic, câştigătorul este desemnat din câştigătorii absoluţi din cele 19 domenii ştiinţifice... fizică, matemetică, inginerie electrică etc. Este concursul cu cea mai veche istorie, din 1950, deci 63 de ediţii. Dintre câştigătorii ISEF, şase au confirmat în cariera ulterioară, câştigând Premiul Nobel. Deci în domeniul concursurilor şcolare acesta este în topul topurilor. Mie mi s-a împlinit visul a 8 milioane de copii, acela de a câştiga Premiul Gordon E. Moore.
- Ce te-a ajutat mai mult în cercetările tale, perseverenţa, studiul şi laboratorul personal sau profesorii?
- În primul rând, continuitatea. Observ la generaţia nouă de elevi, care urmează profilul informatic la liceu, că-şi doresc apoi să ajute oamenii şi brusc vor să se facă medici sau preoţi. De asemenea, foarte mult m-a ajutat internetul. Există carte tehnică în orice domeniu, pot fi găsite mii de titluri gratuite, nu mai e ca pe vremuri, să cumperi cărţi sau să mergi la bibliotecă. Acum, la un click distanţă te găseşti la limita cunoaşterii.
- Cum au reacţionat profesorii tăi atunci când strădania ta a fost încununată cu lauri peste hotare, şi nu numai?
- Şcoala, în ultimii ani, a început să creadă în mine, şi rezultatele au început să apară.
A realizat o interfaţă ce ajută orbii să vadă cu ajutorul limbii
- Vorbeşte-mi puţin despre proiectul tău interfaţa om-calculator - folosind inteligenţa artificială pentru a ajuta persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii.
- Acesta este un subiect fierbinte în universităţile din afara ţării, pentru a crea interfeţe om-calculator de diverse tipuri, de a realiza tastarea cu puterea minţii sau doar cu privirea ori dispozitive pentru a mişca un cărucior pentru persoanele paralizate cu ajutorul unui alt dispozitiv plasat pe limbă.
- Vreo companie din domeniu s-a arătat interesată de producerea la scară largă a acestui dispozitiv?
- A existat un interes deosebit în Taiwan, la un concurs de invenţii, unde au adus un număr mare de specialişti în domeniu. Până n-au aflat toate secretele, nu s-au lăsat, astfel încât, după ce am plecat, am rămas cu impresia că nici nu am ajuns în România, că ei au şi produs un prototip... altă lume, ei sunt profund interesaţi de tehnică şi de inovaţie.
- La ce proiect lucrezi acum şi ce ţi-ai propus pentru viitorul apropiat?
- Doresc să perfecţionez radarul 3D propus de mine. Profesorul Sebastian Trunn, cel care a făcut primul Self Driving Car din lume, după ce mi-a studiat lucrarea, m-a căutat şi m-a felicitat. Visul său este ca maşina făcută de el să ajungă pe străzi, iar modelul de radar propus de mine face ca problema să fie mai aproape de rezolvare.
„Studenţi chinezi, indieni şi coreeni au pariat pe România”
- Cum ţi-a venit ideea de a le sugera primului-ministru, Victor Ponta, şi ministrului Educaţiei, Remus Pricopie, programul de 50 de burse de 15.000 de euro fiecare pentru 50 de viitori olimpici care vor să studieze şi să facă cercetare la universităţile din România?
- Pur şi simplu sunt domenii în care cercetarea costă, nu cred că este un lucru rău.
- Cum vezi olimpicii români comparativ cu cei din alte state?
- Toţi olimpicii, inclusiv cei de la limba română, visează să înveţe în străinătate, dar uită că România este pe locul I în Europa şi pe locul V în lume la numărul de experţi IT, iar exemplele pot continua. Merg să studieze dreptul, limbile străine sau arta şi, dacă se poate, oriunde, dar nu în România. Interesant este că eu stau în Grozăveşti şi este plin de studenţi chinezi, indieni şi coreeni care au pariat pe România. Olimpicii străini studiază în licee ce fac parte din grupuri şcolare ce conţin şi universităţi, şi foarte uşor au acces la pregătire universitară pentru compeţii şcolare. Olimpicii românii au parte de un lot naţional de două ori pe an şi de foarte puţine competiţii.
- Ştiu că le-ai atras atenţia şi celor de la Microsoft şi Google şi ai mai primit câteva oferte importante.
- Într-adevăr, am fost invitat în vară la sediul central Google Mountain View să le prezint proiectul, dar era exact în perioada Bacalaureatului şi nu am mers. Au fost foarte multe oferte din partea multor companii din străinătate, unele importante, dar care se fac că nu văd rolul şcolii în pregătirea unui specialist IT. Sunt interesate doar să găsească persoane cu abilităţi în programare. Însă, câtă vreme sunt student voi refuza toate ofertele care vor veni, deoarece sunt interesat doar de facultate şi de lucrările mele.
„Peste 20 de ani vom intra în epoca roboticii”
- La ce universitate din SUA ai vrea să studiezi cu bursa de 40.000 de dolari pe care ai primit-o de la IEEE?
- Momentan sunt student la Universitatea Bucureşti, la Facultatea de Matematică Informatică, anul I. Probabil la masterat sau la doctorat voi merge „afară”, dar mai e până atunci.
- Declarai cândva că îţi doreşti să devii profesor universitar. De ce?
- Informatica este o ştiinţă tânără, cu implicaţii majore în toate domeniile. Creatorii săi, în mare măsură, se găsesc printre noi, sunt oameni care în decursul carierei s-au aflat tot timpul la limita cunoaşterii şi, de foarte multe ori, dincolo de ea... Noi, cei tineri, avem de făcut faţă unei provocări deosebite, să ne ridicăm cel puţin la nivelul acestei generaţii de creatori. Am trăit epoca internetului, ne aflăm în perioada dispozitivelor mobile, ne îndreptăm cu paşi mari spre epoca inteligenţei artificiale, urmând ca peste 20 de ani să intrăm în epoca roboticii.
- Chiar crezi că se va mai face cercetare în România?
- Cel puţin în domenii precum informatica, matematica, economia, unde nu este nevoie de investiţii majore, se poate ajunge foarte uşor în zone destul de interesante.
- Cum îţi vei petrece vacanţa şi Sărbătorile de iarnă?
- Voi fi numai acasă, împreună cu familia.
- Ai participat la numeroase concursuri şi olimpiade internaţionale. La ce vârstă ai plecat prima oară din ţară pentru aceste concursuri?
- În clasa a IX-a am fost de două ori în San Francisco, dar nu pot uita experienţa din clasa a X-a, din Mexic, Guadalahara, când am participat la concursul Projecto Multimedia, unde am fost singur. Mama nu a avut viză de tranzit pentru SUA şi nu a mai putut să mă însoţească, fiind oprită la aeroport. A pierdut biletul, iar eu m-am dus singur. Am avut cazare la un hotel aflat în centrul istoric, iar rezervarea a fost făcută pe internet. Însă, ajuns acolo, am constatat că era un cartier al drogurilor. Nu intra nimeni pe teritoriul respectiv şi fiecare a doua persoană de acolo avea tatuaj în frunte sau pe ceafă. După ora 17:00 nu mai era nimeni pe stradă, dispăreau oamenii, în schimb, apăreau blindatele. Acolo am luat marele premiu, din 800 de participanţi. Nici nu am înţeles atunci ce premiu am luat, pentru că au vorbit în portugheză, abia acasă m-am lămurit.
„Am primit o medalie, o diplomă şi o invitaţie la ziua Universităţii Yale“- Ai primit mai multe burse şcolare, două chiar la Yale şi San Francisco University. De ce le-ai refuzat?
- Acum doi ani am primit prin poştă o medalie din partea Universităţii Yale, o diplomă şi o invitaţie la ziua universităţii. Nu m-am dus, pentru că de abia venisem din America, trebuia să iau un bilet de avion care costă 1.200 de dolari, pentru că era timpul scurt, ei îmi decontau banii, dar probabil peste câteva luni şi a accepta invitaţia însemna clar că voi merge să studiez acolo. Şcoala mea nu a fost prea încântată, pentru că premiul meu nu era pe lista ministerului. Medalia era urâtă, nu se agăţa la gât, era albă, într-o cutie de catifea şi nu fusese obţinută într-un concurs, ci era o diplomă „outstanding” (n.r. - de remarcare), obţinută în urma unei discuţii de 12 ore cu doi profesori universitari, în Philadelphia, care veniseră special să discute cu mine. Puteau la fel de bine să o ofere unui chinez, unui indian sau unui rus.
„Toţi olimpicii visează să înveţe în străinătate, dar uită că România este pe locul I în Europa şi pe locul V în lume la numărul de experţi IT, iar exemplele pot continua“ - Ionuţ Budişteanu