de Gabriela Niculescu

Ionuţ Nicolae Pascu, alias celebrul Pepe, este un artist care ştie să facă show-uri efervescente. Şi nu doar pe scenă, chiar şi viaţa privată este presărată cu emoţii puternice. A trecut prin încercări grele o dată cu divorţul, dar acum trăieşte bucuria luptătorului învingător, după cum îi este spiritul. Şi-a găsit liniştea şi fericirea lângă Raluca, soţia sa, cea care i-a oferit o fetiţă superbă, Maria, în vârstă de 1 an şi jumătate. La sfârşitul anului trecut a lansat videoclipul piesei „Iubire ca niciodată”, cu puternică priză la public. Artistul a câştigat şi două sezoane ale show-ului „Te cunosc de undeva” şi face parte din juriul „Next Star”, emisiuni difuzate de Antena 1. Se pare că Pepe se bucură acum de succes şi echilibru pe toate planurile. O merita!

„Raluca şi-a dorit o relaţie cu mine, nu cu presa. O respect!”
- La ultimul nostru interviu erai proaspăt divorţat. Ţi-ai regăsit echilibrul lângă Raluca?
- Lângă Raluca mi-am găsit nu doar echilibrul, ci şi liniştea, fericirea, energia, dragostea, totul.

- Care sunt cele mai de preţ calităţi ale soţiei tale?
- Mi-e greu s-o definesc în câteva calităţi. În primul rând, este familistă, exact cum mi-am dorit. Mă iubeşte foarte mult, îmi apreciază cariera, mă sprijină în tot ceea ce fac, îmi dă idei foarte bune, chiar dacă pare că nu are legătură cu domeniul, mă sfătuieşte şi a înţeles foarte bine ce înseamnă showbizul şi nu o interesează să dea niciun interviu la niciun eveniment monden şi nici să apară în emisiuni. Presa a atacat-o de la început fără ca ea să răspundă măcar o dată. Are tot respectul din partea mea! Nu-i uşor să fii hulit, hăituit şi înjurat cu toată familia, să ţi se inventeze rude şi familii destrămate. Toată liniştea şi înţelepciunea sa, faptul că şi-a dorit o relaţie cu mine, nu cu presa, faptul că mă aşteaptă acasă cu toată căldura şi toată dragostea, faptul că avem un copil frumos, că ne mai dorim unul când va vrea Dumnezeu să ni-l trimită, că ne facem surprize aproape zilnic şi că suntem fericiţi, toate acestea ne dau echilibrul şi liniştea necesare unei vieţi minunate.

- Unde este studentă?
- Are aproape 22 de ani şi este studentă la Drept, la Universitatea Nicolae Titulescu. Într-una dintre serile trecute chiar râdeam cu ea, că gătea şi-mi spunea că nu-i vine să creadă că a făcut şi ciorbă, şi mâncare de măsline. Că dacă i-ar fi zis mama sa că va găti vreodată, n-ar fi crezut-o. Nici acum jumătate de an nu gătea, dar uşor, uşor, gătind pentru copil, a început să facă şi pentru noi mâncare. Ne place să trebăluim împreună.

- Cum eşti ca tată?
- Uneori mi se pare că sunt prea grijuliu sau prea copilăros, pentru că mă prostesc şi mă joc mereu cu Maria. Alteori mi se pare că sunt prea puţin acasă şi mă simt vinovat că am venit după două zile în care am fost plecat la concert la Baia Mare sau am filmat 14 ore, am ajuns acasă, m-am culcat şi-am plecat dimineaţa şi n-am avut timp de copil, că l-am găsit dormind, dar cred că e o viaţă normală şi că sunt, totuşi, un tată bun.

„Îmi place foarte tare viaţa mea şi nu regret absolut nimic”
- Cum sunt relaţiile dintre voi şi socri?
- Suntem o familie mare şi unită, ei sunt mândri de noi ca şi cuplu, noi de ei, că ne sunt alături şi ne înţelegem foarte bine. De exemplu, anul trecut, de Sf. Niculae, cele mai frumoase surprize le-am primit din partea mamei Ralucăi.

- Cum vă place să vă petreceţi timpul liber şi unde plecaţi în concedii?
- În ultima perioadă nu prea am fost în excursii, am fost o singură dată plecaţi din ţară, am stat cinci zile şi mai mult am fost pe telefoane, să vedem ce face fata. În mare parte, timpul liber îl petrecem acasă, luăm fata cu noi doar dacă stăm puţin în oraş şi dacă ne permite cadrul, altfel, o ducem la mama sau la soacra mea. Nu lăsăm încă fata singură cu bona, deşi este la noi 24 din 24 de ore, cineva din familie trebuie să fie întotdeauna prezent. Putem merge şi la munte, şi la mare, şi la petreceri, pentru că o putem lăsa o zi, două cu părinţii. Suntem norocoşi din punctul acesta de vedere, pentru că putem fi puţin mai liberi.

- Dacă ai putea da timpul înapoi, ai schimba ceva din viaţa ta sau ai merge pe acelaşi drum?
- Dacă aş fi conştient, probabil aş încerca să nu mai fac anumite greşeli, deşi n-aş mai avea parte de frumuseţea, riscul şi emoţia vieţii pe care am avut-o şi o am. Îmi place foarte tare viaţa mea şi nu regret nimic. Nu aş fi putut să mă bucur de succes acum zece ani cum o fac acum, nu aş fi fost un tată la fel de responsabil şi iubitor acum şapte ani. Fiecare etapă şi moment al vieţii îşi merită bucuria şi, de ce nu, tristeţea sau dezamăgirea. Viaţa este făcută cu bune şi cu rele, iar eu sunt mândru de viaţa mea.

- Ce pasiuni ai şi cât timp ai pentru ele?
- În afară de muzică, pe care o aprofundez din ce în ce mai mult şi care este o pasiune inepuizabilă pentru mine, îmi place sportul, inclusiv cel extrem. Am trecut prin multe etape, am făcut şi bungee-jumping, şi scufundări. Îmi place foarte mult boxul, să şofez şi să călătoresc, iar asta se îmbină foarte bine cu muzica şi concertele.

„Le-am spus tuturor că vor avea de furcă, pentru că sunt un luptător”
- Cum a fost pentru tine provocarea de a intra în pielea atâtor artişti în cadrul emisiunii „Te cunosc de undeva”?
- În sezonul al doilea am acceptat invitaţia de a fi jurat - invitat special, pentru că urma să nască Raluca şi nu puteam participa ca şi concurent atunci. M-au impresionat transformările şi am venit în sezonul al treilea. Cred că am avut cele mai grele personaje, dar am plecat cu ideea că voi câştiga. Le-am spus tuturor, încă de la semnarea contractului, că vor avea de furcă, pentru că eu sunt un luptător.

- Care dintre roluri a fost cel mai greu de realizat?
- În sezonul trei am început cu un personaj dificil, transformare în travesti - Shakira. Trebuia să şi cânt, să mă şi mişc precum ea. Am crezut că înnebunesc până la sfârşit, dar m-am descurcat. Am şi alocat tot timpul necesar repetiţiilor, nu doar la platou, cu specialiştii, ci şi acasă, studiindu-le spectacolele. Greu a mai fost şi la Scatman John, care are un debit verbal fabulos, este o adevărată lecţie de dicţie în limba engleză. Însă a fost şi foarte distractiv să vezi fiecare concurent cum împrumută ticuri şi gesturi. După ce am câştigat sezonul trei, am reuşit să-l câştig şi pe-al patrulea, deşi nu mi-am propus asta. Am avut parte şi de recunoştinţa colegilor, pentru că pe fiecare l-am ajutat, ei fiind pentru prima oară în concurs.

- Cum a fost să jurizezi copii supertalentaţi la „Next Star”?
- Am jurizat copii absolut geniali şi e foarte greu să faci diferenţa între unul de 3 ani care este foarte dulce şi stâlceşte cuvinte şi unul de 11-12 ani, care e foarte bine pregătit, sau între unul care dansează divin şi altul care e bun actor. Trebuie să faci un cumul de talente într-un singur copil. Ca next star trebuie să ai mai multe „ingrediente”. Important este că aceşti copii au fost văzuţi, la oră de maximă audienţă, de toată ţara. Sunt recunoscuţi şi opriţi pe stradă după o singură apariţie la tv. Eu, la vârsta lor, n-am avut această şansă. Formatul emisiunii ajută foarte mult copiii, în primul rând. Şi eu, şi ceilalţi membrii, ai juriului am ajutat anumiţi copii, dar discret, în particular. Nu vrem să fie public şi nu vrem să transformăm formatul emisiunii într-unul caritabil. În concurs contează doar talentul.

„O doamnă de 75 de ani mi-a oferit mii de euro să urc în camera ei...”
- Care a fost cea mai îndrăzneaţă propunere pe care ai primit-o vreodată?
- A fost una tare de tot. În urmă cu doi ani, la începutul anului, am cântat în Israel. La un moment dat, au venit colegii râzând la mine şi mi-au spus că o doamnă în vârstă îmi oferă o sumă de bani să mă duc la ea în cameră. Era o doamnă de 75 de ani, iar suma era de câteva mii de euro. Ne-am distrat foarte tare. I-am întrebat pe colegi, în glumă, care e, dar au zis că nu-mi spun, să nu mă îndrăgostesc de ea. Le-am zis să-i transmită să meargă în cameră că vin imediat. (Râde!) Am râs de-am murit atunci.

- Care a fost cel mai emoţionant cadou primit din partea admiratorilor tăi?
- Am primit foarte multe. Prin anul 2000, într-o emisiune tv, am dat cadou cămaşa în care am filmat videoclipul piesei „Cred că m-am îndrăgostit”. Şi acum ceva vreme a venit un băiat la un concert, care avea cămaşa mea, şi mi-a spus că el a câştigat-o. Mi s-a părut incredibil gestul său, nu mă aşteptam la aşa ceva. A venit în culise, am făcut o poză şi mi-a arătat multe alte fotografii cu mine făcute în timp. A mai fost o fană care m-a abordat pe Facebook şi a început să-mi spună nişte lucruri despre mine pe care le uitasem. Am crezut că e o glumă, că vorbesc cu mama sau cu sora mea, erau lucruri pe care nu multă lume le ştie despre mine. M-am uitat pe contul său şi am văzut că pozele nu erau ale sale. Cert este că era o fană pasionată de mine, mi-a urmărit evoluţia şi toate concertele. Am sunat-o şi i-am propus să ne întâlnim. Dar mi-a zis că nu vrea să vină, că este grasă şi urâtă şi a început să plângă. A zis că nu are nicio poză cu mine şi la concerte nu vine la poze ca şi ceilalţi fani. M-a impresionat şi am ţinut-o minte.

- Ce-ţi doreşti în plan profesional şi personal?
- În plan profesional îmi doresc mai multă mediatizare a muzicii mele pe radio. Este o problemă nu doar pentru mine, ci pentru mulţi artişti îndrăgiţi de public care nu sunt difuzaţi la radio. Dar mă bucur că oamenii ne urmăresc pe internet. În plan personal îmi doresc sănătate, să mă bucur de tot ceea ce am, am multe proiecte în derulare şi îmi doresc ca anul acesta să le realizez cu succes.

„Mi-am făcut propria casă de producţie“

- Piesa „Iubire ca niciodată” are mare succes la public. Cum au decurs filmările videoclipului?
- Piesa a fost modificată de multe ori până a ajuns la această formă, dar a ieşit una foarte interesantă şi m-am bucurat că în primele zile de la lansare, fără videoclip, adunase peste 100.000 de vizualizări pe internet şi a intrat şi pe radio, ceea ce e foarte bine. Tocmai de aceea m-am gândit să filmez un videoclip în care eu joc rolul unui mecanic auto singuratic care tunează maşini. E un clip cu buget mare, cu multe maşini şi cu decoruri, iar filmările au durat trei zile şi jumătate. Este primul clip pe care-l realizez ca editor, nu am o casă de producţie în spate. Mi-am făcut propria casă de producţie „Pepe Latin Music”.

- De ce ai dorit acest lucru?
- Am făcut asta având experienţa celor 14 ani în care am scos albume şi videoclipuri şi am trecut pe la toate casele de discuri importante din România.
Am piese frumoase pe care aş vrea să le pun pe internet, pe site-ul meu, de exemplu, dar sunt blocate pentru că nu-mi aparţin. Am mai primit oferte de la diverse companii care doreau să ofere împreună cu produsele lor cadou un CD cu o selecţie din piesele mele. Şi voiau să cumpere 50.000 de CD-uri, la preţ de producţie. Era vorba despre o publicitate foarte bună pentru mine. Dar casele de producţie nu au acceptat. Apoi, am vrut să-mi fac un CD Best of, dar trebuie să-mi cumpăr drepturile de autor de la toate casele pentru asta. O voi face însă pentru fanii mei! După ce m-am lovit de aceste impedimente m-am decis să-mi deschid propria casă de producţie, să pot face orice doresc cu piesele mele.

„Sunt Haplea, noroc că fac sport“

- Cum te menţii în formă?
- În formă mă menţin făcând sport. Merg la sală, uneori de două-trei ori pe săptămână, alteori în fiecare zi. Dacă nu fac box, fac buddy-building sau înot ori merg la saună şi tot mă relaxez. Oricât aş fi de obosit, dacă am terminat antrenamentul la sală de 45 de minute, o oră sau o oră şi jumătate, sunt mai vioi. Aş minţi să spun că mănânc sănătos. Mănânc orice doresc şi la orice oră, nu am o problemă cu asta. Evit prăjelile seara, în general, dar, dacă mi-e poftă, mănânc orice chiftea. Iar dulciurile nu prea-mi plac, foarte rar consum desert, şi atunci câte două-trei, pentru că sunt haplea. Dar, având o viaţă activă şi făcând sport, mă menţin în formă.