de Andrei Dicu
Când eroii copilăriei se desprind de lumea noastră şi gonesc spre ireversibil, ne ascundem neputinţa zilnică în spatele carierelor lor artistice, redevenite, brusc, „subiecte la modă”, după ce ani buni le-am ignorat cu bună ştiinţă. Societatea civilă se înşiră la unison, căpătând forma unei râme, care se chinuie să stea în poziţie de drepţi şi, conform vechilor obiceiuri de care nu ne vom dezbăra niciodată, se cotârceşte în a „oferi un ultim omagiu” celui plecat dintre noi. Apoi, imediat, din sete de scandal şi din pricina mâncărimilor neaoşe, apar întrebări, care mai de care mai stupide, în retoricul lor: „Oare nu se putea face ceva pentru… X?” După îndelungi suspine televizate, se pune iarăşi batista pe ţambal. Se va întâmpla la fel şi cu „Buză de Iepure”, eroul copilăriei noastre, ucis de curând şi de nepăsarea contemporanilor?
Incredibil: deşi se afla la spital, Primăria i-a luat sala de antrenamente!
Actorul şi cascadorul Szoby Cseh, prietenul nostru, al tinerilor de toate vârstele, se lupta de ani buni să supravieţuiască. Mai toţi cei care i-ar fi putut întinde o mână dispăruseră ca potârnichile şi, de când am citit prima oară ştirea potrivit căreia „Buză de Iepure” o duce tot mai greu şi se cufundă în singurătate pe patul spitalului, am observat o singură reacţie de bun-simţ, venită din partea doamnei Carmen Tănase, care postase pe un site de socializare un mesaj tăios: „Probabil ştiţi că Szoby avea o şcoală de cascadorie pentru copiii şi tinerii năpăstuiţi de soartă şi de sistem! Şi ştiţi că el este acum internat la spital, cu o boală grea! Ei bine, astăzi, Primăria Sectorului 3 i-a luat sala! Şi, ca să fie siguri că lovesc cum se cuvine, au trimis un curier LA SPITAL! Szoby este distrus! Era proiectul sufletului său! Cât de nemernic să fii să faci aşa ceva unui om? Nu mai vorbim despre faptul că Szoby chiar a făcut ca numele ţării ăsteia să se fie auzit şi mai departe de graniţe! Cum, mă, să te duci la spital cu hârtia? Subspeciilor, funcţia nu e veşnică! Nici viaţa!” Orice comentariu e de prisos. Poate că actriţa Carmen Tănase s-a străduit, pe cât a putut, să rămână în limitele delicateţei. Nu vorbim despre „nemernici” şi nici despre „subspecii”, ci despre oameni responsabili în toată expunerea cuvântului, pe care puterea politică i-a transformat în „criminali”, în cel mai pur sens al vocabularului.
Vorbea despre cancer ca despre gripă
Iată însă „filmul” evenimentelor care au dus, până la urmă, la dispariţia fizică a actorului, care ne-a şocat vineri, 1 august 2014. În 2012, Szoby Cseh a aflat că are cancer, fiind diagnosticat cu mielom multiplu şi tumoare la coloană, la Spitalul Fundeni, unde a urmat un tratament cu citostatice. Anul trecut, cascadorul a fost din nou internat, cu o suferinţă hematologică gravă. Ulterior, a fost transferat la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş”, din pricina unei stări febrile cauzate, probabil, de o infecţie, după cum au declarat, la momentul respectiv, surse medicale. Apropiaţii săi spun că Szoby vorbea despre boală ca despre „o gripă” şi că refuza să ofere detalii. Era optimist şi spera să iasă învingător. Totuşi, a mărturisit, de pe patul de spital, că nu mai poate face faţă bolii. „Acum sunt şi paradit de la mii de găuri pe care mi le-au dat, e normal, ca sistem, el se retrage, nu mă vrea, nu mai vrea. Chiar nu mai pot, sunt sătul, nu mai pot”, declara pentru un post tv în iunie 2013. Iar asta o spunea actorul din seria „Mărgelatu”, un serial care a strâns nu mai puţin de 13 milioane de spectatori români… Vremea a trecut, iar boala a avansat. Vinerea trecută, vestea morţii sale a căzut ca un topor. Acum e tardiv să spunem ce s-ar fi putut întâmpla dacă statul l-ar fi sprijinit în obţinerea unui tratament în străinătate. Nu acuzăm pe nimeni, ar fi târziu, iar asta o simţim de fiecare dată când unul dintre munţii de românism se culcă sub apa uitării şi a morţii. Luptătorului orgolios Szoby Cseh nu-i plăcea nici măcar să spună câte „zerouri” are pensia sa mizeră. Atunci, cum s-o facem noi? Însă, cine ştie să se simtă…
De sub cupola circului, în 150 de pelicule care au rescris istoria
Szoby (Szabolcs) Cseh s-a născut într-o familie de secui, la 11 decembrie 1943, la Miercurea Ciuc. A terminat Institutul de Educaţie Fizică şi Sport şi a lucrat la Circul de Stat din Bucureşti înainte de a deveni celebru, datorită colaborării cu cei mai mari regizori autohtoni, în special cu Sergiu Nicolaescu. A fost zburător la trapez în trupa Ganea. Apoi, pe când era student în anul III, a fost descoperit de Nicolaescu, aflat în căutare de cascadori. De atunci, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lung metraj, dar şi la producţii străine din Germania, Franţa ori SUA, de la „Dacii” lui Sergiu Nicolaescu - peliculă care a reprezentat debutul său, la „Împuşcături pe portativ” (regia Cezar Grigoriu), „Tom Sawyer şi Huckleberry Finn” (producţie franceză), „Serbări galante” (regia Rene Claire) şi până la „Amen”, în regia lui Costa Gavras.
Un inventator demn de „Oscar”.
I se spunea „Zburătorul”
Din 1967, Szoby Cseh a fost promotorul şcolii de cascadorie din România. A ocupat, până în 1979, poziția de metodist la Studioul Cinematografic din Buftea şi de consilier de lupte al Centrului Naţional de Cinematografie, ipostază din care a colaborat la realizarea tuturor filmelor româneşti care conţineau scene de luptă sau de acţiune. A realizat cele mai dificile cascade, o parte dintre ele unicat pe plan mondial. Pentru a ajunge la aceste performanțe a studiat și trei ani de Medicină. „La început, mă antrenam la Circul din Bucureşti, ca să-mi îmbunătăţesc exerciţiile la trapez. Dar tatăl meu, care era director de bancă la Braşov, nu voia să ştie că fiul său e circar, aşa că ziua mă duceam la cursuri şi noaptea mă antrenam să devin cel mai bun zburător din Europa”, avea să declare autorul a numeroase invenții, care au dus la dezvoltarea tehnicii și a metodologiilor din domeniul cascadoriei nu doar în România, ci și la nivel internațional. Câteva dintre invenţiile sale, pentru care alţii, născuţi oriunde, dar nu în România, şi-ar fi putut împodobi vitrinele cu Premii Oscar sunt: „Trambulina elastică” - utilizată întâia dată în redarea efectului de zbor al personajului în urma unei explozii (1967); „Trăgătoarea” - folosită pentru prima oară în lume în căderile cu calul, făcându-le mai spectaculoase și mai sigure atât pentru cascador, cât și pentru cal (1970); „Ţarcul” - pentru aglomerarea cailor în filmarea secvențelor de luptă călare; „Covorul mișcător” - pentru căderile simultane ale cailor (1970); „Bătuta” - un dispozitiv de aruncare a oamenilor, cailor etc. din poziții statice (1972) şi utilizarea cablurilor, în premieră pentru România, în redarea cât mai spectaculoasă a efectelor de împușcături, explozii şi lovituri (1974).
Era să-l bată măr pe Sergiu Nicolaescu de mila unui cal
Printre cascadele executate de Szoby Cseh se numără unele deosebit de spectaculoase, mai ales pentru epoca în care au fost realizate și nerepetate de altcineva până în prezent. În anul 1966, în filmul „Dacii”, a promovat pentru prima dată în România căzăturile de la înălțime și căzăturile cu calul. La filmări, Cseh a fost la un pas să-l lovească pe Sergiu Nicolaescu, după ce regizorul şi-a pus colaboratorii să arunce un cal într-o prăpastie. Secvenţa provoacă şi acum fiori, însă, la vremea respectivă, Szoby, care iubea enorm animalele, mai ales caii, a fost cu greu oprit de colegii de platou să nu-l bată măr pe Nicolaescu. În anul 1971, în filmul „Mihai Viteazul”, a depăşit recordul mondial executând o cădere de la 13 metri, fără protecție la aterizare. În anul 1976, a reuşit o cădere de la 37 de metri, cu spatele în jos, la furnalul de la Copşa Mică. În 1984, a realizat o săritură de 80 de metri cu mașina în Marea Nordului, iar un an mai târziu a făcut o săritură cu un microbuz deasupra unui lac, scufundat la 20 m, la Magdeburg, în Germania, iar în timpul zborului a declanșat explozia microbuzului încărcat cu trotil.
Cel mai bun cascador al Europei!
Din 1974, Cseh a colaborat la realizarea a 38 de filme artistice în străinătate, în ipostazele de regizor de acțiune - lupte şi de cascador, iar în 1975, spre disperarea autorităţilor comuniste, a devenit coordonatorul şcolii de cascadori din RFG. Printre reuşitele cel mai cunoscute se numără o serie de cascade unicat aparținând personajului „Buză de Iepure” din filmele cu „Mărgelatu”, realizate în perioada 1980-1986, prestaţii care aveau să-i aducă lui Szoby celebritatea şi să-l confirme, alături de Florin Piersic, drept unul dintre idolii copiilor şi al adolescenţilor din România. Câteva dintre cascadele sale sunt considerate premiere sau recorduri mondiale: săritura cu calul prin geam, cădere cu calul din cabrare, prin rostogolirea pe spate a calului și a călărețului, pe versant muntos, la o înălțime de 70 de metri... Iată de ce, în anul 1985, revista vest-germană „Bunte Illustrierte” l-a desemnat pe interpretul lui „Buză de Iepure” cel mai bun cascador din Europa!
„Am refuzat să accept corupția, așa că nu m-au mai lăsat să lucrez”
După Revoluţie, lucrurile aveau să se schimbe în rău pentru eroul nostru. La 8 ianuarie 1990, Szoby Cseh a înfiinţat Asociaţia Cascadorilor Profesionişti din România. De atunci, a apărut rar în filme. Totuşi, între 1999 şi 2002, a colaborat la realizarea secvenţelor de acţiune în peste zece filme artistice străine făcute în ţară, inclusiv în „Amen”, în regia lui Costa Gavras. Deseori a acuzat corupţia şi onorariile mici pe care le primeau actorii şi mai ales cascadorii. „Producătorii au început să angajeze doar cascadori care nu denunțau mita. Tot felul de directorași cereau 500 de euro să plătească unui cascador o zi de muncă și apoi angajau niște copii care făceau două tumbe și cărora le dădeau 100 de euro, restul de bani intrând în buzunarele lor. Am refuzat să accept corupția, așa că nu m-au mai lăsat să lucrez”.
„Toţi politicienii ar trebui împuşcaţi!”
Pentru a vorbi despre cascadorul şi actorul Szoby Cseh e nevoie de sute de pagini. Adăugăm însă câteva informaţii inedite pentru cei care l-au iubit şi stimat. Spre exemplu, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler. Când se enerva, afirma deseori că… „toţi politicienii ar trebui împuşcaţi”. Îşi justifica, pe undeva, afirmaţiile şi prin felul în care guvernanţii din toate vremurile s-au preocupat de soarta actorilor şi a sa, în mod special: „Am fost cel mai bine plătit cascador din Europa, dar în ţara mea n-am câştigat un leu”. În fine, Szoby Cseh a fost pasionat şi de sculptură. A fost membru de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici şi membru al Asociaţiei De Arte Da Vinci.
Controversa colaborării cu Securitatea
În ultimii ani, scandalurile s-au ţinut scai de el. În 2011, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a cerut Curții de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a cascadorului Szoby Cseh. Însă, acesta a şocat, declarând că s-a dus de bunăvoie la ofiţerii Securităţii pentru a face „ordine în studiouri” şi explicând că încă din anii ’80 industria cinematografică era măcinată de corupţie. Totuşi, la 22 mai 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât irevocabil că Szoby Cseh nu a colaborat cu Securitatea. Dovada invocată se află în dosarul de securitate al lui Sergiu Nicolaescu, tocmai cel care l-a catalogat pe Cseh drept „tâmpit și idiot” în relaţia cu securiştii.
„Mărgelatu” şi „Buză”, pumni ca-n filme într-o cârciumă din Braşov
Unul dintre proiectele sale de suflet a fost şcoala „Gladiator”, iniţiată în 2005. Programul avea ca scop prevenirea şi combaterea comportamentului antisocial la copii, pentru integrarea socială a tinerilor fără posibilităţi materiale, orfani sau proveniţi din familii dezorganizate, lipsiţi de adăpost sau cu handicap, inclusiv cei cu probleme de violenţă şi delincvenţă juvenilă. Făcând haz de necaz, aşa cum îi plăcea lui Szoby, însuşi el, „gladiatorul”, a avut mici probleme de violenţă în tinereţe. Una dintre mărturii ne întoarce în anii ’80, atunci când, într-un restaurant din Braşov, câţiva potentaţi ai „Epocii” au început să glumească pe seama lui Cseh şi a lui Florin Piersic. Szoby s-a ridicat imediat şi, chiar dacă adversarii erau opt la număr, „Mărgelatu” şi „Buză” i-au bătut de le-au mers fulgii…
„I-am distrus Simonei nervii şi viaţa!”
Deşi rareori accepta să vorbească despre viaţa sa sentimentală, cascadorul a povestit cum a întâlnit-o pe Simona, femeia care i-a devenit adevărata soţie. „Într-o zi, treceam pe lângă Liceul «Dante Aligheri» şi am văzut o fată care mi s-a părut cea mai frumoasă de pe Pământ. Nu mai văzusem aşa o frumuseţe, credeam că nici nu există! Am mai venit şi a doua zi, iar în a treia, deja am furat-o. Eram mai mare ca ea cu vreo 13 ani, eram încă însurat, aşa că nu ştiu cum mi-au dat-o părinţii ei. După doi ani am reuşit să divorţez, iar a doua zi m-am însurat cu ea”, a povestit Cseh, care a adăugat: „Mi-a făcut şi doi băieţi foarte frumoşi. A fost o iubire foarte mare, o pasiune nebună, deşi eu i-am cam distrus nervii şi viaţa. Plecam des în străinătate, eram prea orgolios, nu ascultam de nimeni şi ea n-avea ce să-mi facă. Era îngrozitor să stai acasă cu doi copii, fără să ştii dacă ţi se mai întoarce sau nu bărbatul.”
Valentin Teodosiu: „Szoby a vrut să înfiinţeze sindicatul cascadorilor, dar a întâmpinat greutăţi“
Valentin Teodosiu, alias „vocea” Pro TV-ului, a menţionat: „Am fost amici, am filmat de mult ori împreună. Ţin minte că, odată, a vrut să regizeze un western cu multe cascadorii, dar nu a avut banii necesari. Îşi iubea studenţii, şi viaţa sa era cinematografia. După 1990, a vrut să înfiinţeze sindicatul cascadorilor, dar a întâmpinat greutăţi. Tot la începutul anilor ’90 a înfiinţat şi o şcoală de cascadorie în Piaţa Amzei din Bucureşti, dar nu a putut păstra spaţiul. Toată viaţa a fost un luptător, nu a renunţat niciodată în faţa greutăţilor şi nu a cedat în faţa cancerului, nu s-a dat niciodată bătut.”
Florin Piersic, cutremurat în concediu
Plecat în concediu, Florin Piersic a vorbit despre durerea provocată de cel mai bun prieten şi coleg al său. „Aici, la sute de kilometri de România, nu puteam afla o veste mai tragică decât că acest frate al meu a plecat. Am avut cu el o legătură sufletească încă de pe vremea când lucram împreună la Marea Neagră. Era un om cu un suflet şi cu o generozitate pe care rar le-am întâlnit la cineva. Mi-e greu să cred că nu o să-l mai întâlnesc vreodată. Fără el nu puteam să filmez. Toată vacanţa mea s-a stricat şi nu mai am chef de nimic. Plâng şi nu mai pot! Nu-mi vine să cred!”, a declarat Florin Piersic.
Ion Dichiseanu: „Era un băiat de milioane“
Şi Ion Dichiseanu, coleg de platou cu Szoby Cseh în mai multe producţii cinematografice de mare succes în perioada comunistă, s-a arătat consternat de tragica veste. „Mare păcat că s-a stins, era un băiat de milioane. Un băiat săritor şi un cascador extraordinar, care a demonstrat şi valenţe de actorie. Era tot mai şubred în ultimii ani. Păcat că s-a stins, dar asta e viaţa. Toţi ne ducem!”, a declarat Ion Dichiseanu.
Cristian Şofron: „O persoană extrem de caldă, de plăcută şi de comunicativă“
Actorul Cristian Şofron, care a debutat în film în 1971, în „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, s-a arătat, de asemenea, îndurerat: „Am avut o relaţie specială cu Szoby, am locuit bloc lângă bloc. De la primul meu film am lucrat cu el. Pe lângă talentul extraordinar era şi un bărbat frumos, o persoană extrem de caldă, de plăcută şi de comunicativă şi regret din suflet că în ultimul timp nu am mai păstrat legătura cu el. Szoby Cseh este considerat cel mai bun cascador pe care l-am avut”.