de Gabriela Niculescu

Horia Brenciu este unul dintre jurații „X Factor”, show care debutează vineri, 19 septembrie, la ora 20:30, pe Antena 1. Dincolo de efervescența acestui început, Horia se pregătește pentru lansarea noului album, „40+”, dar și pentru spectacolele pe care le va oferi în această toamnă. Am putea spune că succesul în carieră îi acaparează tot timpul, însă am descoperit că familia este extrem de importantă și prezentă în viața artistului. Astfel, partenera Alice, cea care i-a dăruit-o pe Mina, fiica sa care va împlini 2 anișori la 1 noiembrie, Maria și Andreea, celelalte două fete ale lui Alice dintr-o relație anterioară, îi încarcă zilnic bateriile. Despre experiența de tată de fete și tumultul unei vieți fascinante ne-a vorbit chiar... Horică.

„Telespectatorul român a fost răsfăţat, dar şi agresat”

- Ce ne poți spune despre noul sezon „X Factor”?

- E de belea! Cred că şi lui Simon Cowell (n.r. - juratul aceluiași show pentru edițiile britanice și americane) i-ar plăcea ediţia asta. Oricum, sunt convins că o să-şi dorească, din sezonul viitor, să facă parte din juriul românesc.

- Dacă ai face o paralelă între formatele de divertisment de la începutul carierei tale de prezentator și cele de acum, care sunt mai bune?

- Telespectatorii români sunt aparte din toate punctele de vedere. Ca experienţă personală, îmi amintesc de faptul că în anii ’90 se agreau concursurile de cultură generală, anii 2000 au venit cu emisiunile live şi cu celebrele sms-uri în partea de jos a ecranului - prima dată au apărut la „Neaţa”, prin 2001, cu subsemnatul la prezentare -, iar deceniul doi al celui de-al III-lea mileniu, după ce a năruit semnificaţia cuvântului „senzațional”, abundă acum, de vreo patru ani, de talente şi concursuri muzicale. Telespectatorul român a fost, de-a lungul celor 24 de ani de democraţie vizuală şi mediatică, un răsfăţat, dar în acelaşi timp şi un consumator agresat.

- Ce le-ai pregătit fanilor tăi pentru această toamnă?

- O zacuscă! (Râde!) Glumesc. În toamna aceasta, fanii mei vor beneficia din plin de factorul... surpriză! Fie că sunt emisiuni, concerte sau noul album, toate au ceva original, neaşteptat şi special. Sper ca şi cei care mă urmăresc să se bucure de fiecare secundă de spectacol pe care le-o ofer.

„Inima mea e la ai mei... Face ce vor ei!”

- Luna aceasta ai lansat piesa „Inima nu vrea” împreună cu Delia. Ce nu vrea inima ta?

- Habar n-am. Inima mea e la ai mei... Face ce vor ei! (Zâmbește fericit!)

- Ce te inspiră atunci când compui?

- Tot ce-mi ajunge în... ventriculul drept.

- Îți concepi singur programul show-urilor live sau faci un „brainstorming” (metodă de găsire rapidă a unor soluții) cu echipa ta?

- Tot ceea ce facem pe scenă e suma eforturilor noastre comune. De mai bine de zece ani conduc o echipă numeroasă de artişti plini de gânduri, de idei şi, de ce nu, de ceva orgolii... Genul pe care îl practic, alături de orchestra mea, nu intră neapărat în categoria unui recital normal sau al unui eveniment de gen, ci mai degrabă intră în sfera entertainmentului, adică al unui concert total, în care fiecare om de pe scenă este protagonist. E o idee care m-a marcat de-a lungul vieţii mele şi pe care am reuşit s-o pun treptat în aplicare cu HB Orchestra. Toţi colegii din trupă au început timid colaborarea cu mine, dar, după un timp, am reuşit să-i conving să facă lucruri la care nici nu se gândiseră. Astfel, au început să danseze, să cânte la microfon, chiar dacă performau la un alt instrument, şi faptul cel mai important este că, dacă la început vedeau scena ca pe un lucru obişnuit, acum, când păşesc pe ea, uită de toate şi se dăruiesc 100% publicului.

„«Zâmbet de copil» e o piesă emoţionantă. Publicul ştie refrenul”

- Când ai trăit cea mai puternică emoție pe scenă?

- Când mi-a trimis Alice un sms în care-mi spunea că e gravidă. Era prin 2012, stăteam în culisele unui spectacol şi trebuia să intru în scenă...

- Care a fost cel mai surprinzător lucru venit din partea publicului tău?

- În martie, la Romexpo, am cântat, în premieră, o piesă de pe albumul „40+”, „Zâmbet de copil”. E o compoziţie pe care am realizat-o alături de Cristi Creţu şi Andreea Miclici, copiii mei fiindu-mi sursa directă de inspiraţie. Am cântat prima strofă şi primul refren şi am început a doua strofă. Ei bine, când am trecut la cel de-al doilea refren, cei din faţa scenei îl murmurau deja vers cu vers. Era o piesă în primă audiţie. Publicul nu avea cum s-o cunoască, şi totuşi aveam impresia că e deja un cântec cu notorietate, ca „Septembrie, luni” sau „Fac ce-mi spune inima”. A fost o senzaţie specială, pe care sper s-o repet când voi cânta în premieră şi celelalte piese de pe „40+” la concertele de anul acesta.

- Ce te enervează cel mai tare la oamenii alături de care lucrezi?

- Că mă aşteaptă câteodată pe mine să iau deciziile, când, de fapt, ei sunt cei care sunt îndreptăţiţi s-o facă.

- Ce apreciezi cel mai mult la cei care te înconjoară?

- Iniţiativa!

„Alice a făcut pentru mine un gest deloc obișnuit”

- Care a fost cel mai frumos gest pe care l-a făcut cineva pentru tine?

- Am făcut cunoştință cu ea acum vreo 20 de ani, mi-a fost producător în vreo trei producţii, dar ne-am cunoscut mai bine prin 2006. Gestul pe care l-a făcut nu e deloc unul obişnuit, ci unul care se face o dată-n viaţă: mi-a dăruit o familie. Îi culeg zilnic zâmbetul matinal şi-o mângâiere. E iubita mea, Alice.

- Recent, Florin Busuioc îmi spunea că cea mai mare provocare în „meseria” de tată este să-și înțeleagă fetele. Care este cea mai mare provocare a ta ca tată de fete?

- Să nu le spun ceva de genul „pe vremea mea”... Mi-a stat replica asta pe buze de multe ori, dar n-am pronunţat-o, şi bine am făcut. Nici eu n-am fost un înger de copil, aşa că trebuie, mort-copt, să fiu indulgent şi înţelept cu ai mei la fel cum au fost părinţii mei cu mine... şi vă garantez că au fost taaare răbdători.

- Am văzut că ai încercat să pregătești niște ciuperci la cuptor, cu usturoi și cașcaval. Dacă rămâi cu fetele acasă, pentru o săptămână, te descurci să le pregătești masa?

- Acea secvenţă culinară a fost singura de gen din viaţa mea. E adevărat că am fost vedeta prânzului cu acele ciuperci, dar asta mi se întâmplă, probabil, o dată pe an. Nu mai mult...

„Mi-ar plăcea ca Mina să aleagă calea muzicală”

- Știu că Maria urmează cursuri de canto. Ai făcut vreun duet cu ea sau te-ai gândit să o inviți într-un spectacol de-al tău?

- E un gând care mi-a trecut prin cap... Mă gândeam la un moment care să le implice pe toate. Maria cântă, Andreea dansează, că-i place baletul, şi Mina, deocamdată, trece nepăsător prin cadru... Alice are două variante: ori e spectator, ori e producător.

- Ți-ar plăcea ca mezina Mina să-ți calce pe urme?

- Mi-ar plăcea chiar foarte mult ca Mina să aleagă şi ea calea muzicală.

- Ai timp să o ajuți pe Alice la treburile casnice? Îți face plăcere să gospodărești?

- Femeia trebuie să stea la cratiţă! (Râde!)

- Cum arată iubirea pentru tine și care este forma cea mai frecventă în care o dovedești?

- Iubirea pentru mine iese la iveală atunci când vin obosit de la filmări, repetiţii sau concerte şi îmi sărut toate fetele, le ascult pe fiecare în parte şi le mai şi cânt ceva de noapte bună, în special Minei. Și după toate astea, îi mai fac şi masaj în tălpiţe lu’ nevastă-mea. Da, asta e, de fapt, dragostea supremă!

„Fiecare artist îşi are publicul pe care-l merită”

- Discuțiile în cotradictoriu sau micile dispute sunt inevitabile în orice familie. Cum arată împăcarea după ele dintre tine și Alice?

- Eu şi Alice suntem doi certăreţi, aşa că la noi domneşte permanent pacea. Şi atunci când vin ploi, tunete şi fulgere, ele nu fac altceva decât să pună în valoare pacea de care vorbeam.

- Faptul că ești de modă veche ți-a adus vreun neajuns în societatea modernă, cu personaje adesea lipsite de cei 7 ani de acasă?

- Fiecare artist îşi are publicul pe care-l merită. Dacă îţi tratezi oamenii cu sinceritate, le oferi lucruri din suflet şi le spui totul cu pasiune, e imposibil să rămână indiferenţi. Sticla şi scena au calitatea asta, de a demasca minciunile şi falsitatea. Modern sau de modă veche, tot cu inima lucrezi. Eşti credibil, ai public. Eşti fals... nu încerca să-ţi pui afişul pe stradă, pentru că s-ar putea să ai o decepţie.

- Apropo de decepții. Direcția spre care ne îndreptăm nu pare a fi cea sperată. Ce crezi că ne-ar mai putea salva, în cel de-al 12-lea ceas, de la degradare, incultură, sărăcie și pierderea identității naționale?

- Puterea stă în exemplu. Schimbarea vine cu fiecare dintre noi. Nu încerca să-l determini pe altul să facă ceea ce tu nu ai pus, încă, în aplicare. Dacă tu hotărăşti să nu mai fumezi, să nu mai arunci hârtii pe stradă, să nu mai tai un copac sau să citeşti o carte-două pe săptămână, tu eşti cel câştigat şi poţi da un exemplu concret celui de lângă tine.

„Viaţa mea e departe de a fi plictisitoare”

- Cum îți „încarci” bateriile și care este răsfățul suprem pentru tine?

- Tac. Efectiv tac. Şi, în timp ce tac, energia se strânge în mine şi... explodez din nou. Răsfăţul suprem pentru mine este să-mi adorm copiii în braţe. Când trăieşti, zilnic, alături de trei fete, o iubită, o bonă, o menajeră şi trei pisici, nu poţi să te simţi decât fericit. Fiecare zi e un spectacol, o telenovelă, un film de acţiune sau un desen animat. Viaţa mea e departe de a fi plictisitoare.

- Ce ți-ai mai dori pentru a fi pe deplin fericit?

- Îmi doresc foarte mult un băiat. De fapt, îmi mai doresc orice ar veni pe lume.

- Cum arată ziua ideală?

- „Mă trezesc devreme/N-am dormit prea bine iar/Plouă sau e soare mi-e totuna./O cafea prea rece şi-o nouă zi în calendar/Cineva-mi zâmbeşte iar întruna…” Cam aşa începe ziua mea ideală şi se termină exact ca în piesa „O zi din viaţa ta” de pe albumul „40+”, „bună rea, cum o fi, sunt fericit că pot trăi o zi din viaţa ta”. Anul ăsta, ca niciodată, viaţa mea se reflectă în fiecare piesă din noul CD.

- Spune-ne, te rog, un truc de-al tău prin care reușești să-ți schimbi o stare de spirit mai puțin bună într-una excelentă.

- Cântaţi refrenul primului sigle de pe albumul „40+”, „Inima nu vrea” pe care-l interpretez alături de Delia. Piesa începe aşa: „Inima nu vrea să mă lase-n pace/Inima nu vrea, ştie că îmi place/Ea îmi spune-ntruna că te vrea/Nu, nu ştiu ce să mă mai fac cu ea…” E, cum vă simţiţi? Garantat gândul v-a luat-o în altă parte, nu-i aşa? (Râde!)

„Fiicele mele m-au învăţat că e mai bine să asculţi, decât să dai sfaturi“

- Care sunt sfaturile cel mai de preț pe care le oferi celor trei fete ale voastre?

- Cu o aşa plajă de vârste, 24, 15 şi respectiv 1 an, sfaturile diferă puţin... Mina, fata noastră cea mică, este deja actriţă. Imediat aruncă o lacrimă când nu-i fac pe plac. Maria, Fecioară ca şi mine, la cei 15 ani ai săi, vede viaţa în roz şi roz bombon. Andreei, în schimb, îi place să călătorească. Îmi trimite fotografii de oriunde se află în ţară şi de fiecare dată mă întreb acelaşi lucru: cine i le face? Anul acesta m-am liniştit. Mi-a prezentat... fotograful. Pe scurt, fiicele mele m-au învăţat că e mai bine să asculţi, decât să dai sfaturi. Fetele mele îmi oferă în fiecare zi emoţii după emoţii. De la zâmbete și boacăne de tot felul până la momente unice, pline de cele mai profunde sentimente, familia mea este o continuă aventură a cunoaşterii. Dacă aş fi ştiut ce formidabil e să fii tată, aş fi deschis drumul ăsta ceva mai devreme... Probabil că până acum am acumulat ceva pricepere şi răbdare, iar acum mi-a venit rândul să arăt celor din jur dragoste şi înţelegere.

„Când trăieşti zilnic alături de trei fete, o iubită, o bonă, o menajeră şi trei pisici, nu poţi să te simţi decât fericit“

„Începi să devii cu adevărat om după ce Dumnezeu îţi dăruieşte copii“

- Precedentul interviu a avut loc chiar înaintea nașterii fiicei tale, atunci când îmi spuneai că ești tăticul ideal, care știe să le facă pe toate. Așa a fost după venirea pe lume a Minei? Te-ai descurcat în toate activitățile sau ai avut parte și de bătăi de cap?

- Am avut... de toate! (Râde!) Începi să devii cu adevărat om după ce Dumnezeu îţi dăruieşte copii. Vorbeşti altfel, gândeşti diferit şi încerci să acţionezi cu mai multă înţelegere. Şi asta nu mi se întâmplă doar mie, ci şi tuturor prietenilor mei care au devenit părinţi în ultima perioadă. Evident că numărul activităţilor a crescut, dar asta s-a întâmplat direct proporţional şi cu zâmbetele şi năzdrăvăniile copiilor mei.