de Gabriela Niculescu

Dan Negru, prezentatorul emisiunii „Next Star”, ce a revenit pe 16 septembrie, de la ora 20:30, la Antena 1, cu cel de-al patrulea sezon, este unul dintre cei mai longevivi realizatori tv autohtoni. Este înconjurat pretutindeni de copii minunați, pe platourile de filmare având alături cele mai talentate odrasle ale românilor, iar acasă îi are pe Dara, în vârstă de 4 ani, și pe Bogdan, de numai 2 anișori, copiii săi și ai Codruței. Viața agitată a Capitalei nu îi este pe plac, tocmai de aceea visează să-și crească fiica și fiul la Timișoara, orașul său natal, și, cândva, să se retragă și el acolo. Ne-a vorbit deschis despre nostalgiile sale și despre cum vede divertismentul de astăzi.

„Cred că viitorul va fi al show-urilor autohtone”

- Copiii românilor sunt extraordinari, iar de acest fapt se conving din nou fanii emisiunii „Next Star”. Ce surprize mai are acest sezon?

- Pe lângă talentele pe care le prezentăm în emisiune, continuăm să construim amintiri pentru concurenţi. În propriile lor amintiri din copilărie, „Next Star” va fi o pagină frumoasă. Pe tot parcursul sezonului, zeci de copii care au înţeles de mici că un talent trebuie întreţinut cu foarte multă muncă vor prezenta acrobaţii spectaculoase, numere de karate pe muzică, beatbox, un belly dance total surprinzător şi electro dance. Nelipsite vor fi scenetele, coregrafiile şi momentele muzicale.

- Ce te uimeşte în continuare la acest format?

- Faptul că un produs pe care noi l-am inventat, adică 100% românesc, are puterea să bată în audienţe show-uri a căror licenţă a costat mult. E un prim semn că şi noi putem să construim, nu doar să cumpărăm. Cred că viitorul va fi al produselor româneşti, al show-urilor autohtone, cred că globalizarea ideilor e pe final. Aşa că asta mă bucură la „Next Star”, ideile româneşti care l-au pus în mişcare.

- Păstrezi legătura cu foştii concurenţi?

- Da, ţin legătura cu unii pe Facebook, pe telefoane. Încet, încet devin adolescenţi. Unii vor rămâne în breasla asta, alţii se vor stinge, dar amintirile pe care le-am construit împreună vor dăinui pentru ei până dincolo de pensie… Am spus mereu că scopul show-ului „Next Star” nu e de a găsi talente zdrobitoare, ci de a construi amintiri frumoase. Asta face diferenţa faţă de celelalte talent-show-uri din piaţa de televiziune.

„Am deschis nişte drumuri cândva, şi poate că era mai bine să n-o fac”

- De ce realizări profesionale eşti mândru?

- Contează atât de puţin ce cred eu despre realizările mele profesionale… În breasla mea doar ce crede publicul contează. E foarte posibil ca eu să cred că un format de televiziune a avut un succes uriaş la public şi să descopăr că, de fapt, el n-a avut decât audienţă. E o atât de mare diferenţă între audienţa de televiziune, care poate fi generată de o curiozitate sau de o uimire, şi succesul la public, care e atât de greu de găsit.

- Conform zicalei „Numai cine nu munceşte nu greşeşte”, care consideri că au fost cele mai mari greşeli comise de-a lungul carierei tale?

- Cred că am deschis nişte drumuri cândva, şi poate că era mai bine să n-o fac. Îmi amintesc de discuţiile lungi pe care le aveam cu Valeriu Lazarov despre asistentele de televiziune, era vremea în care televiziunea încă nu avea aşa ceva, şi nici prin cap nu ne trecea că ele vor deveni o modă. Rolul lor în show-urile de început era discret, nicidecum gălăgios. Era senzual, nicidecum pornografic. Primele asistente de televiziune nu aveau microfoane, pentru că rolul lor era acela de a înlocui maşiniştii care introduceau în platou diferite obiecte de recuzită.

- Ştiu că ai intrat în Cartea Recordurilor pentru cele mai multe programe de Revelion prezentate consecutiv la tv. Ţi-a adus vreo satisfacţie această consemnare?

- Revelionul e pentru mine o mare performanţă profesională an de an, şi nu datorită longevităţii, ci datorită succesului pe care l-au înregistrat show-urile mele de Revelion. Cu siguranţă, dacă ele nu ar fi avut audienţa scontată, nu aş mai fi avut şansa să le prezint. Am petrecut Revelioane şi alături de Dan Spătaru sau Gică Petrescu, dar şi alături de Alex Velea sau Connect-R. Habar n-am cum de am devenit în toţi anii ăştia, sunt deja 16, expert în programe de Revelion.

„N-aş mai lua-o de la capăt”

- Dacă astăzi ai avea 22 de ani şi ai ieşi de pe băncile unei facultăţi, privind showbiz-ul actual, te-ai mai orienta spre o carieră în televiziune?

- În niciun caz! De altminteri, televiziunea ultimilor ani nu a mai generat nicio vedetă puternică, de talia Andreei Marin, a Mihalei Rădulescu, a lui Horia Brenciu sau a lui Teo. Vedetele de forţă din lumea televiziunii sunt cele construite cu mai bine de zece ani în urmă. Ele continuă să ţină programele de top. N-a mai apărut nimic nou, poate şi pentru că publicul nu mai are răbdare, pentru că programele sunt altfel construite, habar n-am. N-aş mai lua-o de la capăt.

- Care dintre formatele tv pe care le-ai prezentat până acum a fost cel mai apropiat de sufletul tău?

- N-aş putea niciodată să fac o ierarhie. Întâlnesc oameni maturi, care-mi spun şi astăzi că ei erau copii când făceam „Academia vedetelor”, show-ul în care vedetele băgau mâna în nişte acvarii, şi că părinţii îi trimiteau la culcare la ora 22:00 şi nu apucau niciodată să vadă sfârşitul. Asta mă nelinişteşte uneori sau mă bucură alteori. Dar n-aş putea să aleg între multele formate de divertisment pe care le-am prezentat. Aş fi nedrept cu mine.

- Ce invitaţi ţi s-au părut dificili?

- Divertismentul a devenit greu frecventabil în ultimii ani, vedetele veritabile se feresc să apară în show-uri de divertisment tocmai pentru că li se pune o ştampilă generală. Invitaţii sunt aproape aceiaşi, de asta militez de multă vreme la întoarcerea la producțiile cu oameni simpli, fără vedete. Numărul lor e mult mai mare, sunt tipare diferite şi, în fond, şi cheltuielile sunt mai mici faţă de formatele cu vedete.

„Nici în ziua de astăzi nu m-am obişnuit cu ritmul Bucureştilor”

- Care sunt cea mai mare provocare şi cea mai mare bucurie în „meseria” de tată?

- Păi în primul rând nu te simţi inutil în viaţă. Interviurile, audienţele de televiziune, succesele, Revelioanele, toate se vor stinge la un moment dat. Singurii care-şi vor mai aminti de toate vor fi ei, copiii. Asta e bucuria. Şi provocarea ar fi să-i cresc astfel încât să-şi amintească lucrurile frumoase când vor fi şi ei părinţi şi bunici.

- Spuneai că îți dorești ca micuţii tăi să crească la Timişoara şi să facă şcoala la Viena. Care sunt raţionamentele ce te-au condus spre aceste dorinţe?

- Vin dintr-o zonă liniştită, dintr-un oraş blând, unde oamenii nu sunt nervoşi la semafoare, Timişoara. Nici în ziua de astăzi nu m-am obişnuit cu ritmul Bucureştilor şi visez să mă întorc acasă, la Timişoara, cândva. Partea cu Viena nu e o fiţă, doar că Timişoara e la o azvârlitură de băț de Viena. Din Timişoara ajung mult mai repede la Viena sau Budapesta decât la Bucureşti. Unde mai pui că ei au şi autostrăzi.

- Cum te relaxezi şi cum îţi încarci bateriile?

- N-am o reţetă dinainte stabilită. Am perioade în care simt nevoia să plec acasă, la Timişoara, altele în care să caut mănăstirile din Bucovina sau altele în care vreau să văd un meci bun de fotbal pe undeva prin Europa. N-am reţete.

„Sunt un turist activ, nu-mi plac vacanţele de resort cu all inclusive”

- Ce îţi place să faci în vacanţe?

- Sunt un turist urban, îmi plac oraşele, îmi place să merg pe jos în oraşe şi nu-mi plac deloc vacanţele de resort cu all inclusive şi şezlonguri, mi se par pierderi inutile de timp. Sunt un turist activ, deloc pasiv. Am locuri în care mă întorc anual, cum ar fi Iaşiul, de Sfânta Parascheva, sau Ierusalimul, la fiecare început de an... Şi am locuri noi pe care încerc să le exploatez din când în când.

- Unde ţi-ai petrecut vacanţa de vară?

- Am plecat împreună cu soţia, cei doi copii şi părinţii la mare, la Mamaia, un loc în care revin mereu cu o uşoară nostalgie, pentru că am lucrat timp de şapte ani la Radio Vacanţa şi mă leagă multe amintiri de acest loc. Într-un weekend, împreună cu soția mea, Codruţa, am dorit să îi dezvăluim micuţei noastre minunile Deltei. Am ales un complex din Sfântu Gheorghe și am fost ghidul familiei în acest parc naţional. Am avut parte și de o premieră în scurta noastră vacanţă din Deltă, am învățat-o pe Dara să pescuiască. Am petrecut împreună cu fiica mea o dimineaţă întreagă încercând să prindem diferite specii de pește. Astfel, lecţia de pescuit s-a transformat, pentru Dara, într-una de ştiinţele naturii.

„Nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi”

- Aș vrea să trecem la o serie de întrebări care să-i ajute pe cititorii revistei noastre să te cunoască mai bine. Așadar, dacă moneda naţională ar fi fericirea, cât de bogat ai fi?

- Aş fi un oligarh rus.

- De ce îţi este dor?

- Mi-e dor de scoverzile pe care le făcea bunica.

- Care sunt lucrurile care-ţi irosesc timpul şi, implicit, viaţa?

- Şoselele din România care ar fi trebuit să fie de mult autostrăzi.

- Dacă media de viaţă ar fi de doar 40 de ani, ai trăi diferit?

- Nu. Nu contează anii din viaţa ta, ci viaţa din anii tăi.

- Dacă s-ar scrie o carte despre viaţa ta, ce titlu i s-ar potrivi?

- „Mereu în căutarea albului”.

„Ştiu cel mai bine să ud roşiile şi ardeii din grădină”

- Dacă te-ai trezi la porţile Raiului, iar Sfântul Petru te-ar întreba de ce ar trebui să te lase înăuntru, ce i-ai răspunde?

- Să mă lase să intru pentru că nu m-am îndoit niciodată de existenţa sa.

- Care este lucrul pe care consideri că-l faci mai bine decât toţi ceilalţi?

- Ştiu cel mai bine să ud roşiile şi ardeii din grădină. Este o veritabilă artă asta, nu e de râs. Mie mi-a luat ani...

- Ce vârstă ţi-ai da dacă nu ai şti câţi ani ai?

- 14 ani.

- Cum ai vrea să-şi amintească oamenii despre tine după ce nu vei mai fi în lumina reflectoarelor?

- Breasla mea nu creează amintiri.

- Ce vrei să faci când vei fi bătrân?

- Să-mi învăţ nepoţii să ude roşiile şi ardeii din grădină.

„Militez de multă vreme la întoarcerea la producţiile cu oameni simpli, fără vedete“

„E o atât de mare diferenţă între audienţa de televiziune, care poate fi generată de o curiozitate sau de o uimire, şi succesul la public, care e atât de greu de găsit“

„Mi-e dor de emisiunile cu Adrian Păunescuşi cu George Pruteanu“

- Care dintre personalităţile pe care le-ai întâlnit te-au surprins cel mai tare şi prin ce au reuşit să-ţi înșele sau să-ţi depăşească aşteptările?

- Mă surprinde Florin Piersic de fiecare dată. Abia ţin pasul cu el în zilele de filmare, e energic, plin de viaţă şi, mereu, după o zi lungă de filmare cu el, eu sunt cel care cade lat de oboseală. Îmi place erudiţia lui Cristian Ţopescu sau cultura zdrobitoare a lui Vadim Tudor. Şi mi-e dor de emisiunile cu Adrian Păunescu și cu George Pruteanu, la care rămâneam gură-cască ore în şir.

„Mi-aş dori ca Dara şi Bogdan să semene cu mami, nicidecum cu tati“

- Cu cine seamănă copiii tăi la temperament? Ce îi atrage la aceste vârste fragede?

- Temperamentul vulcanic e normalitatea copiilor la vârsta lor. Toţi sunt la fel. La vârsta asta îi atrag lucrurile mici, pe care noi, cei mari, le-am uitat. Unii îmi spun că Bogdan, băiatul meu, îmi seamănă, alţii îmi spun că Dara, fetiţa mea, îmi seamănă. Aşa că prefer să nu mă mai iau după nimeni. E prea devreme să spun ceva despre ce îi atrage, sunt încă prea mici, dar mi-aş dori să semene cu mami, care e medic stomatolog, şi nicidecum cu tati. E atât de complicat să reuşeşti în lumea asta, a mea, şi mai ales atât de greu să te menţii, încât nu mi-aş dori să treacă prin toate astea. Mi-am ameninţat chiar prietenii ca nu cumva să-i ademenească în lumea showbiz-ului. Dar viaţa lor e abia la început, cine ştie cum va fi lumea lor peste 30 de ani.