de Gabriela Niculescu
Alina Eremia a început încă de la vârsta de 4 ani să-și clădească o carieră solidă și frumoasă, urmând sute de ore de canto și lecții de pian și participând la numeroase concursuri în țară și în străinătate. Rolul principal în serialele „Pariu cu viața” și „O nouă viață”, implicit locul de cinste din Lala Band nu au însemnat decât o recunoaștere a talentului și a muncii sale. Duminica o puteţi vedea în emisiunea „Dansează printre stele”, la Antena 1. Este o Săgetătoare independentă și se bucură de prezent, chiar dacă își fixează ținte înalte. Alina a primit o educație aleasă, care se vede din primele secunde ale întâlnirii cu ea, este punctuală, lucru rar întâlnit în lumea artiștilor, modestă, serioasă și ambițioasă. Vă las să descoperiți un om minunat, ce oferă un exemplu demn de urmat tinerei generații.
Sfatul părinților: „Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!”
- De la 4 ani ai început să participi la concursuri muzicale. De la cine moștenești talentul?
- Mi-a plăcut să am un CV bogat. Moștenesc talentul de la mama, care a cochetat cu muzica în tinerețe, dar care nu a făcut ceva în direcția aceasta. În schimb, și-a canalizat toată atenția și pasiunea sa pentru muzică în mine, asta însemnând faptul că a mers peste tot la concerte cu mine, a făcut astfel încât să-mi ofere toate condițiile necesare pentru a merge la concursurile din străinătate și, practic, și-a trăit visul prin mine.
- Care este cel mai prețios sfat primit de la părinți?
- Au fost foarte multe, dar cel de care țin cont cel mai mult este „Să nu uiți niciodată de unde ai plecat!”.
- Bun sfat, ținând cont de faptul că mulți artiști tineri sunt luați de val.
- Oamenii care au avut succes peste noapte au tendința de a fi luați de val, dar atunci când muncești de mic și știi care sunt pașii, cât de greu e și cât timp durează până realizezi ceva, nu prea mai are cum să ți se urce succesul la cap, pentru că știi că ai pornit de jos. Părinții m-au mai învățat să fiu serioasă, iar când îmi doresc ceva cu adevărat să lupt pentru lucrul acela, și acest mod în care m-au crescut chiar m-a ajutat mult, ei sunt mentorii mei.
„Treaba cu actoria a pornit de la dublarea desenelor animate”
- Mulți dintre fani observă doar partea frumoasă a carierei tale, dar aș vrea să le povestești și cum ai ajuns aici. De câte ore de studiu și repetiții ai avut nevoie până ai cunoscut succesul?
- Nu știu să le enumăr, dar au fost foarte multe ore. Repetițiile au fost zilnice, am studiat și pianul patru ani și chiar mă gândeam să revin asupra studiului său, pentru că în perioada filmărilor l-am lăsat puțin deoparte. Este un instrument care mi-a dezvoltat foarte mult urechea muzicală. Am studiat muzica în particular, chiar înainte de serialul „Pariu cu viața” am făcut ore de canto cu Crina Mardare. Muzica este un domeniu în care trebuie să aduci zilnic îmbunătățiri tehnicii vocale și prestației scenice, pentru că altfel te plafonezi, iar mie îmi place să mă autodepășesc. Asta înseamnă multă muncă, timp liber și prieteni sacrificați, dar mă bucur că mulți dintre ei m-au înțeles și m-au susținut la fiecare concert, fapt care m-a bucurat enorm, pentru că îmi place să fiu înconjurată de oameni. Mă hrănesc cu zâmbete, energie și bună dispoziție.
- Spune-mi un moment pe care ți-l amintești cu drag din copilărie.
- Momentele plăcute am tot din sfera muzicală. De exemplu, când am participat la „Abracadabra” eram răcită. Horia Brenciu prezenta emisiunea și știu că atunci când am urcat pe scenă, fiind înfundată, el a scos o batistă și mi-a suflat nasul. Am amintiri frumoase de atunci, a chemat-o și pe mama pe scenă și ne-a pus să cântăm împreună.
- Înainte de serialul „Pariu cu viața” ai dublat câteva filme de desene animate, „Pocahontas I și II”, „Frumoasa și Bestia I și II”. Cum ai ajuns la această experiență și cum a fost?
- Ca artist ajungi să colaborezi cu mulți oameni de studio, iar acum patru-cinci ani, când a apărut această propunere, am înregistrat câteva piese în studioul lui Bogdan Giurgiu, care lucra și pentru firma ce se ocupa de aceste desene animate și m-a propus. Am mers la casting și m-au plăcut, pentru că vocea mea se potrivea cu personajele respective. A fost o experiență extraordinară, pentru că acele creații muzicale din afară sunt cu totul diferite față de cele românești, sunt mult mai complexe și mai dificile și mi-au pus la încercare calitățile vocale. Însă mai greu mi-a fost să sincronizez vorbele și să am intonația potrivită, la un moment dat am început să fac și eu fețe, și probabil de aici a pornit treaba cu actoria.
„Am crescut din toate punctele de vedere în acești patru ani”
- Experiența celor două seriale și a trupei Lala Band te-a maturizat în vreun fel?
- Am crescut din toate punctele de vedere în acești patru ani, am învățat enorm profesional, dar am și trăit anumite experiențe de viață, alături de colegi și în particular, care m-au maturizat. A fost și vârsta la care am început să mă lovesc de problemele maturității, mai ales că stau singură de ceva vreme și am avut responsabilități în plus, iar toate aceste lucruri m-au făcut să cresc mai repede, într-un sens bun. Asta pentru că întotdeauna am fost o fire independentă, mi-a plăcut să rezolv singură problemele și doar dacă am avut nevoie de un sfat, pentru a lua decizia cea mai bună, l-am cerut.
- Pentru sfaturi, părinții ți-au fost mereu aproape, chiar și fizic, dacă nu mă înșel, ei locuiesc la Buftea.
- Da, și mă bucur că stau în afara Bucureștiului, pentru că sunt momente când simt nevoia de repaus, de liniște și deconectare, și nu este loc mai bun decât curtea de la Buftea.
- Care sunt, pentru tine, aspectele benefice, dar și cele mai puțin plăcute ale celebrității?
- Aspectele mai puțin plăcute vin din zona vieții private. Atunci când apari la televizor, oamenii devin foarte interesați de viața particulară, și presa intervine mai mult decât trebuie sau de multe ori se inventează zvonuri, și partea aceasta este mai puțin agreabilă. Însă, în momentul în care-ți asumi poziția, trebuie să accepți toate lucrurile care vin odată cu ea și să știi să gestionezi situațiile. Aspectele plăcute cred că se cunosc deja, faptul că ai parte de aprecierea oamenilor, iar expunerea profesională pe care ți-o oferă media îți dă un sentiment foarte frumos. Noi, ca artiști, avem nevoie de toată această promovare, pentru că astfel reușim să facem munca noastră cunoscută și să ajungem în inimile oamenilor.
„Mă răsfeți dacă îmi aduci dulciuri”
- Care a fost cel mai frumos compliment pe care l-ai primit vreodată sau cel mai frumos gest făcut pentru tine?
- Am avut parte de oameni care au știut cum să-mi arate aprecierea lor. Spre exemplu, fanii mi-au făcut mereu cadouri de ziua mea, mi-au adus torturi atunci când am lansat o piesă sau buchete de flori imense primite dimineața, la micul dejun, atunci când eram în turnee, și primesc zilnic complimente la pozele pe care le postez pe Facebook.
- Când te simți răsfățată?
- Mă răsfeți dacă îmi aduci dulciuri. Ador momentele când prietenele mele mă așteaptă cu o înghețată în fața ușii și ne așezăm la un film. La salon mă mai simt răsfățată, la masaj, pentru că devin tensionată din cauza programului încărcat, mă simt răsfățată și când ajung la mama, acasă, și sunt total de acord cu vorba care spune că nu există mâncare mai gustoasă ca la mama.
- Câte single-uri ai lansat până acum în cariera solo?
- Oficial sunt patru single-uri, iar neoficial sunt cinci. Am pregătit o piesă în urmă cu ceva vreme, pe care încă n-am lansat-o, dar mă gândesc la un concept de youtube.
- Îți dorești să lansezi un album sau preferi varianta single-urilor?
- Cred că mai durează puțin până când voi aduna toate piesele pentru un album, asta pentru că vreau să fie unul versatil și să cuprindă evoluția mea pe mai mulți ani.
„Sunt în discuții pentru câteva proiecte de filme”
- Unde te vor putea urmări fanii? Mai există vreun proiect de film?
- Sunt în discuții pentru câteva proiecte de filme, pentru că nu abandonez ideea de a merge și pe latura de actorie. Voi lansa un nou single cu videoclip şi particip la emisiunea „Dansează printre stele”, ceea ce mă bucură, pentru că de multă vreme îmi doresc să se ivească o astfel de ocazie. Ambiție și pasiune există, factori care sper că mă vor propulsa cât mai departe în concurs.
- Ce muzică asculți, ce filme preferi și ce cărți alegi?
- Îmi place foarte mult muzica hip-hop. Probabil că de aceea am simțit o chimie muzicală cu cei de la Music Expert, cu care am realizat ultimele două piese, și toată vara am concertat pe litoralul românesc, la Discoteca Tineretului, din Costinești, în formula Puya, Vescan, Doddy și eu, și ne-am completat extraordinar de bine pe scenă. Îmi place și muzica „melodioasă”, să-i spun așa. Ascult și foarte mult R&B și pop. Probabil și pentru că eu cânt muzică pop cu influențe de hip-hop și R&B, ceea ce mă reprezintă. Îmi plac comediile romantice, dramele cu subiect puternic și sunt o fană a filmelor de acțiune. Mi-ar plăcea enorm să joc într-un astfel de film, care să implice bătăi și scheme prin aer. În altă ordine de idei, unul dintre rolurile pe care mi-ar plăcea să le interpretez este cel al lui Rose, din „Titanic”, doar de dragul de a fi alături de Leonardo di Caprio. (Râde!) În materie de cărți, îmi plac romanele de dragoste și SF-urile scrise cu atenție la detalii.
- Cum te-ai descrie, cu defecte și calități?
- Sunt impulsivă și grăbită, dar încerc să mă temperez, însă cred că sunt trăsăturile definitorii ale zodiei mele. Sunt o persoană sensibilă, dar îmi place să fiu percepută de ceilalți ca o persoană puternică, greu de doborât. Nu-mi plac răutățile și niciodată nu întorc răul cu rău, pentru că știu că viața e ca o roată, ce oferi aia primești. Sunt optimistă, deschisă, sociabilă, îmi place să-mi fac prieteni, sunt o bună ascultătoare și sunt foarte ambițioasă.
„Îmi doresc să am, cât mai curând, concertul meu la Sala Palatului”
- Ce iubești cel mai mult?
- Libertatea, îmi place să dețin controlul asupra vieții mele și nu suport să mi se dicteze ce să fac, însă accept sugestii și sfaturi.
- Acum ești într-o relație?
- Nu. Cred că este vârsta încercărilor și nu am nici timpul necesar să mă dedic unei relații. Încercări au fost, dar nu mi-a plăcut niciodată să-mi expun viața privată.
- Ce-ți dorești în plan personal și profesional pentru viitor?
- Profesional îmi doresc să am, cât mai curând, concertul meu, cu bilete, la Sala Palatului, iar personal, în viitorul îndepărtat, îmi doresc o familie. Acum, cariera ocupă primul loc în viața mea, iar asta se leagă și de viitor. Mi-ar plăcea să am o fetiță căreia să-i pot oferi un start bun în viață.
- Cum te păstrezi în formă?
- Mănânc sănătos și când trebuie. Apoi, sportul mă vitalizează, ajung la sala de fitness de patru, cinci ori pe săptămână. Și energia fabuloasă pe care o capăt pe scenă și de la muzică îmi menține un tonus foarte bun.
„În clasele primare am pictat icoane pe sticlă“
- Ce pasiuni ai?
- Îmi place foarte mult pictura, am avut ceva tangențe cu ea în clasele primare, pictam icoane pe sticlă, câteva portrete, dar, în general, îmi plăcea pictura abstractă, apoi am abandonat ideea, pentru că mi-am dat seama că nu le pot face foarte bine pe toate și am ales top trei: muzică, actorie și dans. Înainte să cânt am început cu dansul, am luat ore de balet de la
3 ani, apoi am continuat cu dansuri de societate, am făcut și gimnastică un an și jumătate. Sunt o fire sportivă, iar o altă pasiune a mea este activitatea fizică. Îmi place tot ce înseamnă sport, sala de fitness, zumba, kangoo jumps, alergare în parc, tenis, tot ce implică mișcare. Dansul este o altă mare pasiune de-a mea, petrec multe ore dansând alături de dansatorii mei, cei care-mi și concep coregrafiile pentru concerte. Reușim să fim o echipă pe scenă și am legat o prietenie frumoasă, iar aceste lucruri se transmit publicului. Și, nu în ultimul rând, îmi place la nebunie să șofez.
„Sunt studentă la Actorie, în cadrul UNATC“
- De ce te-ai înscris întâi la Facultatea de Științe Politice, și nu direct la Actorie?
- La momentul respectiv am considerat că este important să nu pierd anul și să dau la o facultate, iar Actoria presupunea să am mare parte din timp liber. Astfel, am decis să mă înscriu la o facultate care să-mi permită să merg și la filmări, dar să pot da și examenele în condiții optime. Nu a fost cea mai bună alegere, pentru că și această facultate necesita prezența la ore, iar faptul că nu reușeam să acumulez toată materia se simțea și am renunțat. Apoi am dat la Actorie, ceea ce ar fi trebuit să fac de la început, însă timpul nu-mi permitea în anul respectiv. Acum sunt studentă în anul al doilea la Actorie, în cadrul UNATC.