Excentrica Elena Merişoreanu
Elena Merişoreanu face parte din generaţia de aur a folclorului nostru autentic. Talentul său inconfundabil a propulsat-o în galeria maeştrilor acestui gen atât de îndrăgit, muzica populară. Vorbeşte firesc despre viaţa sa, desprinsă parcă dintr-o poveste, şi o împărtăşeşte cu dărnicie şi celor din jur. O existenţă în care a acumulat o mulţime de cântece pe care le-a dăruit cu generozitate celui mai fidel „iubit” al său, publicul. Citiţi mai jos povestea vieţii acestei mari doamne a cântecului popular românesc.
„Am vândut ouăle din cuibar ca s-o văd pe Ioana Radu”
- Când v-a dat prima dată imbold cântecul? - Eu cânt de când mă ştiu. Am crescut în mediul rural, la locurile mele de baştină, din Hunedoara, mama fiind sibiancă, iar tata hunedorean, dintr-o comună foarte frumoasă şi pitorească, Paroşeni, la poalele Muntelui Parâng, la graniţa cu oltenii.
- Aveaţi gene de artist?
Read more: Nonconformistă, plină de energie şi cu har de la Dumnezeul
„Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului”, spunea odată Amza Pellea. Cu câteva zile în urmă, după 25 de ani de la dispariţie, cel mai mare actor al României a fost aplaudat, încă o dată, la scenă deschisă. Chiar „Acasă la Nea Mărin”, la Băileşti, unde a fost inaugurată „Casa Memorială Amza Pellea”.
Un vis devenit realitate
O călătorie acasă la Nea Mărin este poate modul cel mai potrivit de a-i înţelege pe olteni. Aici, la casa lui memorială, „construită în anul 1908, având două camere şi un hol”, găseşti de fapt „două case într-una singură”: cea în care s-a născut şi a copilărit geniul cinematografiei româneşti şi cea a lui Nea Mărin, un rol creat de Amza Pellea, un personaj care a ironizat când dulce, când amar epoca de tristă amintire, transformând alb-negrul ecranului în nuanţe de albastru, culoarea îngerilor. Îngeri care, plăcându-l atât de mult pe Amza, l-au luat în braţe şi l-au dus acolo unde-i era locul: la Dumnezeul cel necuprins, Cel nepătruns, Cel neajuns, Cel inaccesibil şi totuşi accesibil doar oamenilor ca Amza Pellea. „A fost un vis de-al meu şi acum am reuşit să-l duc la îndeplinire.
La cei 24 de ani pe care îi are, Andreea Bălan este o cântăreaţă cu state vechi în spate. Lansată de tatăl ei în industria muzicală încă de la o vârstă fragedă, fosta jumătate a trupei André îşi continuă cariera pe picioarele ei de şase ani şi o face foarte bine. De ceva timp, cântăreaţa are o frumoasă relaţie cu Keo, despre care preferă să nu discute în presă. Cu o carieră solicitantă şi proiecte ce necesită dăruire, muncă şi timp, Andreea nu a neglijat cartea. Astfel, carismatica artistă este, încă de anul trecut, licenţiată a Facultăţii de Filozofie şi Jurnalism din Bucureşti.
„Am învăţat 24 de stiluri de dans”
- Nu foarte multă lume ştie că ai absolvit cursurile Facultăţii de Jurnalism. Cum a fost examenul de licenţă?
- Am terminat anul trecut, iar licenţa am luat-o cu nota 9.
- Ce ai mai făcut în ultima vreme? Nu pleci în vacanţă?
- Am foarte multe spectacole şi-mi promovez ultimul single „Baby get up and dance”. Nu vreau să plec în vacanţă, ci să am cât mai multe spectacole.
- Louis de Funès a fost cultivator de trandafiri, o varietate primind numele său
- Skinner, personajul negativ din filmul animat „Ratatouille“, a fost creat după Louis de Funès
Cine nu a văzut măcar un film din seria „Jandarmilor” sau din trilogia „Fantomas”? Foarte multă lume, în special din Franţa şi din spaţiul european. Căci, deşi în Europa şi într-o parte din Asia popularitatea lui Louis era uriaşă, în ţările anglo-saxone, despre celebrul actor francez nu se ştia mare lucru. Louis de Funès, pe numele său complet Louis Germain David de Funès de Galarza, s-a născut în Courbevoie, o suburbie a Parisului, la 31 iulie 1914. Părinţii săi, Carlos Luis de Funès de Galarza (de profesie avocat) şi Leonor Soto Reguera, s-au mutat din Sevilla, Spania, în Franţa în anul 1904, întrucât familiile lor s-au opus căsătoriei.
Un artist demn de Guinness Book
Când te gândeşti la distracţie nu se poate să nu îţi vină în minte cântecele de petrecere interpretate de Nicu Paleru. Numele său este sinonim cu voia bună, cu veselia şi, mai nou, cu vinul. Pentru că o dată cu lansarea albumului „Vinul lu’ Paleru”, de la 1 august, artistul îşi va lansa şi vinul cu acelaşi nume, ambele fiind urmate de o mare petrecere câmpenească la Piteşti. Renumitul cântăreţ este însă demn şi de Cartea Recordurilor, fiindcă până acum a înregistrat aproape 100 de albume, lucru deloc de neglijat, asta pentru că este deopotrivă de iubit şi de ascultat. Aşa că l-am provocat pe îndrăgitul Nicu Paleru la un dialog despre muzică şi despre lucrurile frumoase din viaţa sa.
„Vreau să cânt cu Andra”
- Ce mesaje transmit piesele dumneavoastră?
- Eu mă adresez atât oamenilor veseli, cât şi celor mai puţin fericiţi, copleşiţi de grijile cotidiene, care vor să uite de probleme, dat fiind faptul că eu cânt muzică de petrecere. Mesajul melodiilor mele este de multe ori satiric, dar şi un îndemn la petrecere şi la voie bună. Muzica a fost, este şi va rămâne unul dintre cele mai bune medicamente ale sufletului.
Oamenii de ştiinţă polonezi vor să verifice dacă marele compozitor Frédéric Chopin a murit de tuberculoză, aşa cum s-a ştiut ani în şir, sau de o altă boală. Dacă vă întrebaţi cum e posibil să se afle acest lucru, acum, la mai bine de 160 de ani, răspunsul e foarte scurt şi foarte simplu. Avantajul maxim al cercetătorilor polonezi este acela că inima marelui compozitor Frédéric Chopin este păstrată în coniac de mai bine de 160 de ani şi pusă la adăpost într-un stâlp al unei biserici din Varşovia.
Test ADN din inima compozitorului
Până acum se credea că Chopin a murit din cauza tuberculozei, la Paris, în 1849. În ciuda faptului că au trecut atâţia ani de la deces, polonezii nu se lasă păgubaşi şi vor să afle adevărul. Cercetând dovezile ştiinţifice, oamenii de ştiinţă sunt de părere că Chopin ar fi murit de mucoviscidoză (fibroză chistică), o maladie genetică ce afectează grav plămânii. Pentru a fi siguri de acest diagnostic, ei vor să realizeze o analiză preluând ADN din inima compozitorului. Profesorul Wojciech Cichy, unul dintre specialiştii polonezi în mucoviscidoză, a considerat că toate bolile de care a suferit Frédéric Chopin pe parcursul vieţii arată că era purtătorul acestei maladii, care provoacă o acumulare de mucus în plămâni.