de Loreta Popa

- Andreea Andrei este fata compozitorului George Grigoriu

Unul dintre succesele textierei Andreea Andrei e legat de şlagărul pe care Laura Stoica l-a interpretat cu mare talent, „Un actor grăbit”. Andreea Andrei este fiica celui care ne-a dăruit cele mai frumoase şlagăre nouă, românilor, compozitorul George Grigoriu. Celor mai tineri poate că nu le spune nimic numele, dar piesa „Macarale” cu siguranţă că le-a ajuns la urechi într-un fel sau altul.

Un talent la a patra generaţie!
Abia ce s-a terminat Festivalul Internaţional „George Grigoriu” de la Brăila, şi întâlnirea stabilită cu Andreea Andrei are loc într-o atmosferă caldă, liniştită, în apartamentul din mijlocul Bucureştiului. Talentul a curs prin venele compozitorului George Grigoriu ca moştenire de la tatăl său, violonistul Radu Grigoriu. Acest har a atins-o şi pe fiica lui George Grigoriu, Andreea Andrei, şi interesant este că nu se opreşte aici. A ajuns la a patra generaţie, Andrei, fiul dirijorului Big Band-ului Radiodifuziunii Române, Ionel Tudor, şi al Andreei Andrei. „Talentul lui vine şi de la Ionel, şi de la mine. Tatăl lui Ionel a fost pianist corepetitor la Operă, la Ansamblul Doina al Armatei. Deci, un talent moştenit de la ambele familii. Sunt curioasă să văd dacă va ajunge şi la Maia Andreea, nepoata mea de 8 luni. Văd că-i place muzica la nebunie, adoarme cu muzică. Are preferinţe deja. Nu aş vrea să facă muzică, doar dacă nu ţine ea în mod special”, spune Andreea Andrei. „Am avut o copilărie, dar şi o adolescenţă frumoase. Eram mândră că eram fiica tatălui meu. Eram trei copii la părinţi. Eram cea mare, mai am o soră şi un frate, dar totdeauna am ştiut că sunt preferata lui tata. Nu am simţit lipsuri materiale, dar în acelaşi timp nici foarte răsfăţaţi nu am fost. Tata era foarte strict în ceea ce privea şcoala. Pentru că tata pleca în străinătate, la diverse festivaluri, concursuri, ne aducea lucruri frumoase. Nu ni se făceau însă toate poftele. Am fost crescuţi strict, într-un mod spartan. Ne-a prins bine că am crescut aşa, în respect faţă de şcoală şi de învăţătură. Am avut în liceu scăpări, ca oricare, pentru că nu mă înţelegeam bine cu fizica, chimia şi matematica, dar am pus burta pe carte şi am intrat la facultate într-o perioadă în care se intra foarte greu. În meserie m-a ajutat faptul că eram fata lui tata. El mi-a îndreptat paşii spre această meserie. Scriam poezii ca toţi tinerii. Aveam un caiet plin cu poezii, cu floricele desenate pe margine, chenare, totul frumos, pe care i le dădeam lui tata. Într-o zi a luat o poezie, a scos unele cuvinte, a repetat altele, i-a dat o formă, în aşa fel încât să se potrivească unui text de muzică uşoară, şi aşa am ajuns textier. Aveam 17 ani. Am participat cu el la Festivalul de la Mamaia şi am luat şi Premiul I atunci cu piesa «De-ar fi fost să fiu», interpretată de Doina Stănescu. Nu se mai pune accent pe versuri astăzi, ci pe ritm, pe orchestraţie şi show, pe goliciune. Externă şi internă, aş adăuga eu”, spune Andreea Andrei.

„Am lucrat cu Dan Iagnov, Ştefan Iordache şi Florin Piersic”
A făcut Filologia din curiozitate. Iniţial, Andreea Andrei a vrut să dea la Arte Plastice, pentru că terminase Liceul Tonitza. „M-am pregătit, dar nu foarte, mai mult în ajun, şi am picat. Din câte îmi amintesc, chiar sub linie. Am spus că pun burta pe carte, şi aşa am dat la Filologie. Când am terminat facultatea eram deja căsătorită cu Ionel. Prin anul II am început să lucrez cu el texte, să scriu şi să avem primele succese. Ne auzeam la radio, eram difuzaţi. Cred că era vorba şi de inspiraţie, de avântul tinereţii. Făceam multe piese pe an, ceea ce este foarte dificil. De regulă, compozitorul are melodia, şi textierul încearcă să găsească cuvinte potrivite. Foarte rar se întâmplă invers. E o meserie, se învaţă şi asta. La început mi-a fost greu, dar am prins repede. Trebuie să ai ureche muzicală ca să fii un bun textier. Să nu pice cuvintele cu accentul invers, să reţii melodia uşor, să înveţi metrica. Am câteva piese favorite. Una dintre ele este foarte cântată de tineri, dar la radio nu e difuzată, o piesă a lui Andrei, fiul meu, se numeşte «Tu nu vezi cerul», cu care am luat Premiul I la Mamaia acum câţiva ani şi care l-a lansat pe Pasha Parfeny, reprezentantul Republicii Moldova la Eurovision. Am apoi cele pe care le-am lucrat cu Dan Iagnov, Ştefan Iordache şi Florin Piersic. Pe CD-urile lui Iordache sunt texte care îmi plac mult. Mai ales «Magazinul de vise»... Am avut un moment în care am spus că mă opresc şi nu mai lucrez nimic. Dar am mai continuat, căci l-am ajutat pe Andrei”.

Cum s-a înfiinţat trupa Trio Grigoriu
Vă vine să credeţi sau nu, dar când era foarte mic, George Grigoriu a rămas corigent la muzică. „Toată vara aceea, bunicul meu l-a obligat pe tata să înveţe să cânte la vioară”, spune Andreea Andrei. „Bunicul, Radu Grigoriu, era de profesie violonist, un boem, picta, scria poezii. Tata a dat examenul, l-a trecut, dar a rămas cu o pasiune pentru muzică. Nu vioara, ci chitara. Compunea şi muzică pentru biserica de acolo, din Brăila. Împreună cu fraţii săi, Cezar şi Angel, au început să cânte tot felul de şlagăre internaţionale. Au dat la Conservatorul Regal, iar cel mai mare, Angel, a intrat primul, apoi, tata, la Canto. L-au adus şi pe Cezar la Bucureşti şi au început să cânte pe ici, pe colo, în pauză la cinematografe, la restaurante, ca să câştige un ban. Astfel s-a înfiinţat trupa Trio Grigoriu. În ultimul an de Conservator au fost prinşi şi, pentru că nu aveau voie, au fost exmatriculaţi. Şi-au continuat drumul în muzică, şi la finele anilor ’50 se bucurau de un succes foarte mare la public. Erau bărbaţi frumoşi, înalţi, cu ochii albaştri, genul de sportivi, aveau mare trecere la femei. Au intervenit însă nişte probleme în viaţa Trioului Grigoriu atunci când s-a căsătorit cel mic, Cezar, cu Tanţi Gheorghiu, fiica lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. S-au căsătorit în secret, ajutaţi de primar. Trioul a fost interzis, pentru că Dej n-a acceptat sub nicio formă această căsătorie. Au fost chinuiţi, mai ales Cezar. A fost bătut în beciurile Securităţii, doar ca să divorţeze. Dar n-a vrut. Atunci tata s-a apucat de compus, Angel de texte şi Cezar să facă regie de film. A intrat mai întâi secund, apoi regizor plin. N-a durat mult, căci a venit Ceauşescu. Pentru că era ginerele lui Dej, din nou a fost luat la rost şi pus la punct. A suferit toată viaţa. I-au dat drumul să plece în străinătate, dar n-a rezistat. I-a fost dor de acasă şi s-a întors. Regiza spectacole de modă, a divorţat între timp şi s-a recăsătorit cu una dintre manechine. Orice şut în dos e un pas înainte. Şi-au făcut fiecare o meserie din care au trăit mult mai bine, deşi au făcut foamea o perioadă lungă”.

Festivalul „George Grigoriu“ a ajuns la a opta ediţie

Andreea Andrei este fericită că există un festival ce poartă numele tatălui său, la Brăila. Cea de-a opta ediţie a Festivalului Internaţional „George Grigoriu” abia ce s-a încheiat, iar Trofeul a ajuns în Italia. Anul acesta au participat 15 ţări. A rămas singurul festival internaţional, căci e al treilea an în care nu se organizează „Cerbul de Aur”.