de Elena Şerban

Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 11 noiembrie 1821, la Moscova, fiind al doilea dintre cei şapte copii ai lui Mihail, medic, şi ai Mariei. A avut o copilărie frumoasă la o moşie din apropierea Moscovei, pe care tatăl său a cumpărat-o după ce a urcat în ierarhia socială. La vârsta de 6 ani şi-a început studiile la şcoala privată din Moscova, iar mai târziu, la Şcoala Politehnică din Petersburg. Cu toate că era inginer, dorinţa de scris, care se manifestase încă din copilărie, nu l-a părăsit. În 1845 a scris romanul „Oameni sărmani”, care s-a bucurat de un mare succes, mai ales în rândul muncitorilor şi al ţăranilor. Cucerit de socialişti, Dostoievski a frecventat cercurile clandestine şi a susţinut desfiinţarea imediată a iobăgiei. Din cauza ideilor sale revoluţionare, Dostoievski a fost arestat la 23 aprilie 1849 şi condamnat iniţial la patru ani de muncă silnică şi la pierderea drepturilor civile. Dostoievski şi-a ispăşit pedeapsa la Omsk, de unde a fost eliberat în februarie 1854. Pe timpul detenţiei, spre deosebire de alţi deţinuţi, lui Dostoievski i s-a permis să citească şi să scrie. Norocul său a fost decesul împăratului Nicolae I, pentru că abia apoi, prin intervenţia unui prieten apropiat Casei Imperiale, i s-a permis să-şi tipărească operele. Apoi, după alte intervenţii, a putut reveni în Rusia europeană, unde s-a apucat imediat de scris. Moartea soţiei sale, Maria Dmitrievna Isaeva, a făcut ca viaţa lui Feodor să ia o turnură nefericită. Băutura, anturajul nefericit şi jocurile de noroc l-au făcut pe scriitor să sufere mereu din lipsa banilor. Se speculează că romanul „Crimă şi pedeapsă” a fost scris pe repede înainte, deoarece avea mare nevoie de bani. În paralel, s-a grăbit să termine şi nuvela „Jucătorul”, deoarece, conform contractului semnat cu editorul Stellovski, dacă acesta nu primea o nouă operă, intra în posesia drepturilor de autor ale tuturor operelor dostoievskiene. Având nevoie de o stenografă pentru a-şi termina mai repede operele, Dostoievski o angajează pe Anna Snitkina, în vârstă de 20 de ani, de care s-a îndrăgostit şi care i-a devenit soţie. A fost perioada cea mai prolifică pentru scriitor. Dintre romanele sale celebre mai amintim: „Idiotul”, „Fraţii Karamazov”, „Demonii”, „Adolescentul”, „Eternul soţ”, „Umiliţi şi obidiţi”. El a murit în 1881, într-un mic oraş de lângă Sankt Petersburg. Dostoievski a avut două fiice - Sonia, care a murit la doar trei luni de la naştere, şi Liuba - şi doi fii - Alexey şi Feodor.